(Pr. Ilarion Argatu, "Pilde si intamplari adevarate",pag.25)

O PILDĂ PENTRU TRUP SI SUFLET...
Un om de neam bun a sădit o vie şi a îngrădit-o cu gard. Şi, ducându-se la casa tatălui său, a zis: „Pe cine voi pune străjer la roadele mele? Pentru că de voi lăsa aici dintre ai mei, îmi vor pierde osteneala mea. Însă de voi pune lângă poartă un orb şi un olog, de va voi cineva din vrăjmaşi să-mi fure roadele, orbul va auzi, iar ologul va vedea. Iar dacă din aceştia doi ar voi vreunul să fure, ologul nu poate să meargă, iar orbul, de va merge, nevăzând în prăpastie va pieri.” Aşa a făcut, a pus un olog şi un orb la poartă ca să păzească şi a plecat.
După ce au şezut ei la poartă mai multă vreme, a zis orbul ologului: „Oare ce este mirosul acesta bun ce ne învăluie aici la poartă?” Ologul, a răspuns: „Multe bunătăţi ale stăpânului nostru sunt înăuntru, cărora negrăit le este aşa gustul ca şi mirosul. Dar, de vreme ce mai înţelept este stăpânul decât noi, pentru aceea te-a pus pe tine, orb, iar pe mine, olog, ca să nu putem nicidecum merge la acele bunătăţi şi să ne săturăm”. Atunci orbul a răspuns ologului, zicând: „Pentru ce nu mi-ai spus mie mai înaite de aceasta, ca să le luăm mai repede? Pentru că, chiar de sunt eu orb, picioare am şi puternic sunt îndestul ca să te port pe tine. Ia coşul şi te pune în spatele meu şi eu te voi duce pe tine, iar tu să-mi arăţi calea şi vom culege toate bunătăţile stăpânului nostru. Iar când va veni stăpânul nostru vom ascunde faţă de dânsul lucrul acesta, căci de mă va întreba pe mine, voi zice: „Tu ştii Doamne, că sunt orb.” Sau de te va întreba pe tine, tu ai să zici: „Tu ştii, Doamne, că sunt olog.” Şi aşa ne vom arăta mai înţelepţi decât stăpânul nostru”. Deci, urcându-se ologul în spatele orbului şi mergând ei au cules tot rodul stăpânului. Iar, după o vreme, a venit Stăpânul şi văzând via furată, a poruncit să-l aducă pe orb şi i-a zis: „Au nu te-am făcut pe tine bun străjer la via mea, pentru ce ai furat-o?” A răspuns orbul: „Stăpâne, tu ştii că eu sunt orb, că de-aş fi voit s-o fur, nu văd ca să pot merge, aşa că o fi furat-o ologul, nu eu.” Atunci a poruncit stăpânul ca să fie păzit orbul până ce va chema pe olog. Chemând pe olog l-a cercetat şi pe acesta. Şi ologul a tăgăduit zicând că de-ar fi dorit s-o fure nu putea pentru că era olog şi nu putea merge. Atunci stăpânul i-a aruncat pe amândoi, la un loc, în închisoare. Acolo, au început ei să se învinovăţească pentru fapta lor. Ologul, zicea: „Orbule, de nu m-ai fi purtat tu pe mine în spate, eu nu aş fi putut merge şi nu aş fi furat, de vreme ce sunt olog.” Iar orbul zicea: „Ologule, de nu mi-ai fi arătat tu mie drumul, nu aş fi mers eu acolo ca să fur!” Atunci stăpânul, şezând la judecată, i-a judecat şi le-a zis: „Precum aţi furat, aşa să şedeţi, să şadă ologul pe orb” şi a poruncit apoi să-i bată fără de nici o milă.
Tâlcuire:
Omul cel de neam bun (stăpânul) este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Via este pământul şi lumea aceasta. Gardul, sunt Legile sau poruncile lui Dumnezeu. Slugile cele cu Dânsul sunt Îngerii. Cel olog, este trupul omenesc; cel orb, este sufletul omenesc. Iar pentru că i-a pus străjeri la poartă, înseamnă că a dat omului stăpânire peste toate cele pământeşti şi, călcând omul poruncile lui Dumnezeu, pentru aceea s-a osândit. Până la osânda cea veşnică ce va veni la Judecata Obştească, trupul şi sufletul vor sta în aşteptare în locuri diferite. Doar sufletul este osândit vremelnic până la a Doua Venire a Mântuitorului.

O PILDĂ PENTRU TRUP SI SUFLET...
Un om de neam bun a sădit o vie şi a îngrădit-o cu gard. Şi, ducându-se la casa tatălui său, a zis: „Pe cine voi pune străjer la roadele mele? Pentru că de voi lăsa aici dintre ai mei, îmi vor pierde osteneala mea. Însă de voi pune lângă poartă un orb şi un olog, de va voi cineva din vrăjmaşi să-mi fure roadele, orbul va auzi, iar ologul va vedea. Iar dacă din aceştia doi ar voi vreunul să fure, ologul nu poate să meargă, iar orbul, de va merge, nevăzând în prăpastie va pieri.” Aşa a făcut, a pus un olog şi un orb la poartă ca să păzească şi a plecat.
După ce au şezut ei la poartă mai multă vreme, a zis orbul ologului: „Oare ce este mirosul acesta bun ce ne învăluie aici la poartă?” Ologul, a răspuns: „Multe bunătăţi ale stăpânului nostru sunt înăuntru, cărora negrăit le este aşa gustul ca şi mirosul. Dar, de vreme ce mai înţelept este stăpânul decât noi, pentru aceea te-a pus pe tine, orb, iar pe mine, olog, ca să nu putem nicidecum merge la acele bunătăţi şi să ne săturăm”. Atunci orbul a răspuns ologului, zicând: „Pentru ce nu mi-ai spus mie mai înaite de aceasta, ca să le luăm mai repede? Pentru că, chiar de sunt eu orb, picioare am şi puternic sunt îndestul ca să te port pe tine. Ia coşul şi te pune în spatele meu şi eu te voi duce pe tine, iar tu să-mi arăţi calea şi vom culege toate bunătăţile stăpânului nostru. Iar când va veni stăpânul nostru vom ascunde faţă de dânsul lucrul acesta, căci de mă va întreba pe mine, voi zice: „Tu ştii Doamne, că sunt orb.” Sau de te va întreba pe tine, tu ai să zici: „Tu ştii, Doamne, că sunt olog.” Şi aşa ne vom arăta mai înţelepţi decât stăpânul nostru”. Deci, urcându-se ologul în spatele orbului şi mergând ei au cules tot rodul stăpânului. Iar, după o vreme, a venit Stăpânul şi văzând via furată, a poruncit să-l aducă pe orb şi i-a zis: „Au nu te-am făcut pe tine bun străjer la via mea, pentru ce ai furat-o?” A răspuns orbul: „Stăpâne, tu ştii că eu sunt orb, că de-aş fi voit s-o fur, nu văd ca să pot merge, aşa că o fi furat-o ologul, nu eu.” Atunci a poruncit stăpânul ca să fie păzit orbul până ce va chema pe olog. Chemând pe olog l-a cercetat şi pe acesta. Şi ologul a tăgăduit zicând că de-ar fi dorit s-o fure nu putea pentru că era olog şi nu putea merge. Atunci stăpânul i-a aruncat pe amândoi, la un loc, în închisoare. Acolo, au început ei să se învinovăţească pentru fapta lor. Ologul, zicea: „Orbule, de nu m-ai fi purtat tu pe mine în spate, eu nu aş fi putut merge şi nu aş fi furat, de vreme ce sunt olog.” Iar orbul zicea: „Ologule, de nu mi-ai fi arătat tu mie drumul, nu aş fi mers eu acolo ca să fur!” Atunci stăpânul, şezând la judecată, i-a judecat şi le-a zis: „Precum aţi furat, aşa să şedeţi, să şadă ologul pe orb” şi a poruncit apoi să-i bată fără de nici o milă.
Tâlcuire:
Omul cel de neam bun (stăpânul) este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Via este pământul şi lumea aceasta. Gardul, sunt Legile sau poruncile lui Dumnezeu. Slugile cele cu Dânsul sunt Îngerii. Cel olog, este trupul omenesc; cel orb, este sufletul omenesc. Iar pentru că i-a pus străjeri la poartă, înseamnă că a dat omului stăpânire peste toate cele pământeşti şi, călcând omul poruncile lui Dumnezeu, pentru aceea s-a osândit. Până la osânda cea veşnică ce va veni la Judecata Obştească, trupul şi sufletul vor sta în aşteptare în locuri diferite. Doar sufletul este osândit vremelnic până la a Doua Venire a Mântuitorului.
(Pr. Ilarion Argatu, "Pilde si intamplari adevarate",pag.25)

CEA MAI FRUMOASA MUZICA BIZANTINA! SUPERB!

https://www.youtube.com/watch?v=XmzE-G6JLOk

Luni, 5 Mai 2014

Peştele somn din râul Iordan

Articol

Fotografii

RSS

Somnul se mai întâlneşte în foarte multe lacuri şi râuri din lume, dar specia din Iordan este caracterizată de ceva supranatural. La cap, care este ceva mai mare de-o palmă, dacă dăm la o parte carnea până la os, întâlnim un lucru extraordinar.

În râul Iordan, unde a fost botezat Domnul Hristos, există o specie de somn care creşte foarte mare, răpitor şi lacom. Are gura înzestrată cu mulţi dinţi mărunţi dar tăioşi, corpul alungit şi foarte moale la atingere. Aripioarele lui sunt mici şi nu au ţepi. Şi în lacul Kastoria întâlnim somni care depăşesc un metru lungime şi ajung până la 40 de kilograme. Sunt peşti lacomi. Mănâncă tot ce găsesc, peşti, viermi, râme etc. Preferinţa lor sunt râmele şi viermii de apă.

Somnul se mai întâlneşte în foarte multe lacuri şi râuri din lume, dar specia din Iordan este caracterizată de ceva supranatural. La cap, care este ceva mai mare de-o palmă, dacă dăm la o parte carnea până la os, întâlnim un lucru extraordinar. În mijlocul osului, se poate distinge foarte clar imprimat un desen, ce reprezintă trupul unui om. De-a dreapta şi de-a stânga se disting aripi de îngeri, iar deasupra lui, un porumbel zburând cu aripile deschise. Din dreptul porumbelului izvorăsc raze ce coboară asupra omului.

Prin urmare este reprezentată scena botezului Domnului, aşa cum ne-o înfăţişează şi iconografia bisericească. Acest lucru minunat este întâlnit numai la somnul din Iordan şi din lacul Ghenizaret (care-şi primeşte apa tot din Iordan). În nici o parte a lumii nu mai trăieşte această specie. Pescarii de aici, atunci când prind un astfel de somn, îl eliberează din nou în apă şi nu-l mănâncă, deoarece, aşa cum spun ei, Îl simbolizează pe Hristos.

(Părintele Damaschin Grigoriatul, Minunile – mărturie a dreptei credinţe, Editura Areopag, 2011, pp. 145-14

Comunicatul Sfintei Chinotite a Sf. Munte Athos referitor la introducerea actelor biometrice in Grecia

Ca urmare a depunerii în Parlamentul Grec a proiectului de lege privind „Guvernarea electronică” şi, implicit, cardul cetăţeanului ce urmează a fi emis după adoptarea acestei legi, Sfânta Chinotită a Sfântului Munte doreşte să semnaleze următoarele:
- Cardul cetăţeanului identifică personalitatea cetăţeanului şi îl convertește pe acesta într-un număr din cadrul sistemului guvernării electronice…- Toţi cetăţenii sunt, de acum, înregimentați într-un sistem electronic care controlează şi prelucrează datele vieţii personale (activitatea economică, chestiunile legate de sănătate şi de muncă, comportamentul social etc.) anulând practic libertăţile acestora.
- Deoarece sistemul acesta are capacitatea de a se reprograma cu uşurinţă, considerăm că este real pericolul, pentru toți creștinii, de a li se viola libertatea conştiinţei religioase, privându-i astfel de posibilitatea mărturisirii credinţei şi propovăduirii Evangheliei lui Hristos, în mod liber.
- De asemenea, fiindcă autoritatea utilizării acestui sistem este încredințată unor entități non-definite în ceea ce priveşte caracterul lor public sau privat, cărora li se oferă posibilitatea de a adăuga sau elimina date din cardul cetăţeanului, este posibilă chiar şi eventualitatea folosirii în necunoştinţă de cauză a unor simboluri anticreştine de către credincioși.
Pentru toate aceste motive mai sus arătate, Sfânta Chinotită a Sfântului Munte îşi exprimă profunda îngrijorare şi înaintează Guvernului Elen rugămintea călduroasă de a nu continua demersurile pentru emiterea cardului cetăţeanului, recomandând creştinilor să folosească actualele acte de identitate.

SUNTEM IMPOTRIVA APLICARII OBLIGATORII A ACESTUI TIP DE CARD DE IDENTITATE

Ca și creştini ortodocşi nu trebuie să uităm ”că Cel care este-n voi e mai mare decât cel ce este-n lume” (I Ioan 4, 4) şi că Hristos a „biruit lumea” (Ioan 16, 33), însă aceasta nu antrenează şi consimţământul nostru faţă de practici obligatorii şi contrare libertăţii umane.
Ne rugăm din tot sufletul ca Doamna noastră Născătoarea de Dumnezeu, Apărătoarea şi Supraveghetoarea Sfântului Munte să dea poporului evlavios al patriei noastre puterea de a răzbate în toate greutăţile vieţii şi mai ales în conjunctura dificilă prin care trecem.

† Toţi reprezentanţii şi stareţii din sinaxa comună a celor 20 de Sfinte Mănăstiri ale Sfântului Munte.

Cipurile RFID

Cipurile RFID ne sunt impuse de la Bruxelles. Europarlamentarii români nu vor să facă nimic pentru a modifica această reglementare a UE. Birocraţii de la Bruxelles vor să transforme UE într-un imperiu ! Uniunea Europeana NU este paradisul promis! Europarlamentarii pe care i-am votat au aratat că NU vor să ne apere de dictatura Comisiei Europene!
Pasapoartele, cărţile de identitate şi permisele de conducere biometrice cu cip RFID reprezinta un pas important către dictatura globala totală (noua ordine mondială). Următorul pas este reprezentat de unificarea cardurilor existente într-un singur card „universal” care să fie şi ID (carte de identitate), permis de conducere, card de sanatate, card bancar, cheie pentru casă şi maşină etc.

Treptat suntem educaţi şi forţaţi să renuntăm la banii “cash” si să platim numai cu cardul. Ultimul pas, cel decisiv, implică renunţarea şi la aceste carduri universale (ce se pot pierde) şi înlocuirea lor cu implanturi RFID.
Tehnologia RFID şi corupţia UE permit trecerea gradată către pasul final, DICTATURA GLOBALĂ, de la care nu mai există întoarcere. Ei vor să ne facă slcavi pe cheltuiala noastră! Tehnologia pentru introducerea cipurilor în paşapoarte a costat (până în prezent) cel putin un miliard de euro, din banii nostri !!!
ESTE MOMENTUL SĂ NE OPUNEM ŞI SĂ STOPĂM INSTAURAREA ACESTEI DICTATURI! Sursa: Facebook   

Două cereri urgente de rugăciune din Irak

   

1. Dan și Marilyn Wilson, misionari care trăiesc în teritoriile ce sunt atacate de ISIS, cer sprijin prin rugăciune. ISIS tocmai a preluat orașul unde se află. Dan spune că ISIS trece sistematic din casă în casă pe la toți creștinii și cere copiilor să se lepede Isus. El a spus că până acum nici un copil nu a făcut-o, deoarece acei părinți curajoși au insuflat o credință aşa fierbinte în copiii lor că ei au ales martiriul. Toţi copiii au fost ucişi. Dar nu părinții lor.Vă rugăm să îi susţineţi în pierderea lor cu rugăciunile voastre, să vă rugaţi pentru speranță și perseverență. 

ONU și-a retras forţele iar misionarii au rămas pe cont propriu. Ei sunt hotărâți să  nu plece de dragul familiilor creştine de acolo- chiar dacă aceasta înseamnă moartea lor. Sunt foarte înfricoşaţi, nu au nici o idee cum să slujească acestor familii care şi-au văzut copiii  martirizați. Cu toate acestea, Dan spune că știe că Dumnezeu i-a chemat pentru un motiv de El ştiut să fie vocea și mâinile Lui în acest loc în acest moment.

Chiar și așa, ei imploră ajutorul nostru: să ne rugăm să aibă curajul de a-şi trăi vocația în aceste circumstanțe grave. Și, asemenea copiilor, să accepte martiriul în cazul în care vor fi chemați să facă acest lucru. 

O misionară a putut vorbi foarte scurt cu fratele ei prin telefon. Nu a spus-o, dar vorbea de parcă era ultima lor conversație. Rugați-vă şi pentru ea. Şi-a tot întrebat fratele cum să ajute, ce să facă. El i-a răspuns: „spune familiilor că NE RUGĂM pentru ei și NU sunt singuri sau uitaţi - indiferent ce se întâmplă”.

Vă rugăm să-i păstrați pe toţi în rugăciunile voastre.

 
 2. Aceasta cerere a venit în această dimineață: În urmă cu doar câteva minute am primit următorul mesaj text pe telefonul meu de la Sean Malone, care conduce Crisis Relief International (CRI). Apoi am vorbit pe scurt la telefon și l-am asigurat că vom împărtăși această nevoie urgentă de rugăciune cu toate contactele noastre:

"Am pierdut orașul Queragosh (Qaraqosh). A căzut în mâinile ISIS și sunt decapitaţi sistematic copii. Acesta este orașul în care am introdus alimente pe ascuns. ISIS a obligat Peshmerga (forțele kurde) să se retragă și se află acum la doar 10 de minute de unde echipa CRI lucrează. Mai multe mii de oameni au fugit în orașul Erbil noaptea trecută. ONU şi-a evacuat personalul din  Erbil. Echipa noastra este de neclintit și va rămâne. Avem nevoie să ne înconjuraţi cu rugăciune!”.

Vă rugăm, rugați-vă cu putere ca poporul din nordul Irakului să fie eliberat de avansarea teribilă a  ISIS și de obiectivele sale extremiste de „convertire în masă la islam sau moarte pentru creștinii din întreaga regiune”.

Vă implorăm să nu ignoraţi acest mesaj. Şi să nu-l transmiteţi mai departe înainte de a vă fi rugat voi înşivă; apoi, trimiteţi-l la cât mai multi oameni posibil. Trimiteţi-l prietenilor și creștinilor ce îi cunoașteți. Trimiteţi-l în grupul de rugăciune. Trimiteţi-l păstorilor voştri și telefonaţi-le să se roage duminică în timpul slujbei sau să dedice un timp special de rugăciune pentru aceasta. Avem nevoie „să stea oameni în spărtură” pentru fraţii noștri creștini.

Vă mulțumesc pentru toate rugăciunile voastre !!!!
Leo Gau

Este LEGAL să refuzaţi cardul de sănătate.

Se urmăreşte transformarea autorităţii statului într-o autoritate DICTATORIALĂ. LEGEA care vă permite să refuzaţi cardul
Credincioşii care refuză cardul de sănătate sunt îndreptăţiţi de lege să facă acest lucru, citând Ordinul nr. 581 din 8 septembrie 2014,privind aprobarea normelor metodologice pentru stabilirea documentelor justificative privind dobândirea calităţii de asigurat, emis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, publicat în Monitorul Oficial nr. 685 din 19 septembrie 2014.

Ordinul respectiv, la Articolul 1 alineatul 4, notează că două sunt modalităţile prin care cetăţeanul îşi atestă calitatea de asigurat: fie prin adeverinţa de asigurat, fie prin cardul de sănătate.
Mai mult, la articolul 12, alineatul 6, se specifică clar: “procesul de eliberare a adeverinţelor care atestă calitatea de asigurat este un proces continuu”, deci nu se poate argumenta primirea cardului prin faptul că nu se mai eliberează adeverinţe.
Mai multe Mănăstiri consideră că din textul legii “nu rezultă nicidecum obligativitatea cardului de sănătate, ci ea decurge din presiunile exercitate de funcţionarii Casei de Asigurări şi din cele ale jurnaliştilor neinformaţi, lipsiţi de obiectivitate sau părtinitori.”
Monahiii consideră că “Identitatea numerică şi electronică este un atac asupra integrităţii, originii dumnezeieşti şi scopului de mîntuire al fiinţei umane” şi că “Din punct de vedere raţional, această transformare este împotriva Raţiunii şi a Ştiinţei. atât împotriva raţiunii cât şi a ştiinţei”.
Se consideră că prin aceste măsuri se propune “modificarea înţelegerii cetăţeanului unui stat din aceea de fiinţă umană în aceea de animal (darwinist) şi obiect cuantificabil numeric, consecinţa imediată fiind transformarea autorităţii statale într-o autoritate dictatorială, ţările guvernate electronic devenind lagăre în care virtualitatea înlocuieşte realitatea.”
Mai multe mănăstiri din ţară au refuzat deja cardul de sănătate. Noi ce facem?

Peste 1.000 de băcăuani au refuzat cardul de sănătate „din motive religioase” sau „din superstiţie

Deşi distribuţia cardurilor de sănătate a început în septembrie în toată ţara, mai multe persoane au refuzat să accepte aceste schimbări. Aşa s-a întâmplat şi la Bacău, unde mai mulţi credincioşi au respins cardurile, pe motiv că acestea ar fi „unealta Satanei”, scrie presa locală.
„Din păcate, o parte din beneficiarii serviciilor noastre, mai ales cele mai în vârstă, din motive religioase, din superstiţie, refuză să primească cardul. Pur şi simplu îi refuză pe colegii noştri”, a precizat Sorin Şova, liderul de sindicat al poştaşilor băcăuani. „Estimăm, în momentul de faţă, că sunt peste 1.000 de persoane în această situaţie”, a adăugat acesta.
Peste 5,5 milioane de carduri de sănătate au fost predate asiguraţilor, în prima lună de la începerea acţiunii, la 19 septembrie, conform Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS). Aproximativ 4,5 milioane de carduri preluate de Poşta Română se află în prelucrare şi vor fi livrate conform gaficului. Rata de distribuire a cardului naţional de sănătate este, în acest moment, de peste 85%, relatează Mediafax.
Preşedintele CNAS, Vasile Ciruchea a precizat că doar asiguraţii cu vârsta peste 18 ani vor primi carduri de sănătate.
„Copiii sunt asigurati prin lege, aşadar vor beneficia ca şi până acum de serviciile medicale, fără să fie necesară prezentarea cardului personal sau al unuia dintre părinţi. În această categorie intră şi copiii instituţionalizaţi”, a spus Ciurchea. „De asemenea, serviciile medicale de urgenţă fac parte din pachetul minim de servicii medicale, care se acordă atât persoanelor asigurate cât şi persoanelor neasigurate. La accesarea acestui tip de servicii nu este necesar ca pacientul să facă dovada calităţii de asigurat”, a completat acesta.

Ce îşi doreşte cel mai mult cel răposat de la rude şi prieteni

Una dintre cântările de la slujba înmormântării ortodoxe este redactată în numele celui adormit, care le cere celor vii să se roage pentru el:
"Văzându-mă zăcând fără glas şi fără suflare, plângeţi toţi pentru mine, fraţilor şi prietenilor, rudelor şi cunoscuţilor, căci ieri vorbeam cu voi şi fără de veste mi-a venit înfrico­şătorul cea al morţii. Ci veniţi toţi care mă iubiţi şi mă să­rutaţi cu sărutarea cea mai de pe urmă, că de acum nu voi mai umbla, nici nu voi mai vorbi cu voi. Pentru că mă duc la Jude­cătorul, unde nu este părtinire; căci sluga şi stăpânul împreună vor sta; împăratul şi ostaşul, bogatul şi săracul în aceeaşi cinste vor fi; şi fiecare, după faptele sale, sau se va preamări, sau se va ruşina. Ci vă rog pe toţi şi mă cucernicesc vouă, să vă rugaţi neîncetat lui Hristos-Dumnezeu pentru mine, ca să nu fiu rân­duit, după păcatele mele, la locul de pedeapsă, ci să mă aşeze unde este lumina vieţii."
Aceste cuvinte ne arată ce îşi doreşte cel mai mult cel răposat de la rude şi prieteni: nu o înmormântare somptuoasă, nici cuvinte de condoleanţe, nici doliu, ci o rugăciune puter­nică, prin mijlocirea căreia sufletul său să ajungă în mâinile lui Dumnezeu.

Mănăstirea PUTNA refuză să accepte CARDUL de sănătate: Considerăm că ni se restrânge LIBERTATEA. Când vor fi funcţionale noile carduri

Monahii şi monahiile de la mai multe mănăstiri din judeţul Suceava au refuzat să intre în posesia cardului de sănătate, informează Adevărul, citând surse oficiale. Printre mănăstirile care au refuzat cardurile se numără Putna, Sihăstria Putnei, Suceviţa, Buda şi Moldoviţa.
Livrare gratuita in 24 de ore!
Stareţa mănăstirii Suceviţa, stravofora Mihaela Cozmei, a confirmat că măicuţele din aşezământul monahal au refuzat cardurile, dar a refuzat să explice motivele pentru care au luat această decizie. „Nu e obligatoriu să le primim. Sunt nişte chestiuni personale. Considerăm că ni se restrânge libertatea”, a spus aceasta.
Săptămâna trecută, cardurile de sănătate au fost refuzate şi de monahiile de la Mănăstirea Dobru, din judeţul Neamţ .„Refuz includerea persoanei mele într-un sistem informatic global de supraveghere, introducerea într-un sistem a datelor privind viaţa mea privată, identitatea mea. Aceasta contravine convingerilor mele intime şi religioase şi îmi încalcă libertatea“, spunea atunci conducerea mănăstirii în adresa trimisă Poştei Române.
Pe de altă parte, cardurile de sănătate se vor putea folosi, cel mai devreme, începând cu luna aprilie 2015, anunţă Agerpres.
“Casa Naţională abia a acum a pus la dispoziţia firmelor de soft câte un card să-l încerce ca să vadă dacă e compatibil cu programul. Se fac presiuni ca să cumpărăm cât mai repede aceste cititoare, dar ele vor fi funcţionale după 1 ianuarie. Eu vă garantez că nu vor fi funcţionale, pentru că mai sunt de tipărit, şi în plus, o bună parte din cele care au venit sunt greşite, sunt tipărite pe numele de domnişoară. Chiar dacă le validăm, nu pot să fie utilizate. Noi am discutat cu reprezentanţii firmei cu care colaborăm pe soft şi se fac testări. Deocamdată nu se poate folosi. Dar ştiţi de ce? Pentru că cei de la CNAS nu au dat drumul la programul de funcţionare a cardului. Nici ei nu pot să-l utilizeze. Le-au dat să le probeze, dar nu au cum pentru că SIUI-ul nu este deblocat pentru utilizarea cardului”, a spus Viorel Rădulescu, vicepreşedintele Colegiului Medicilor Olt.Autorul: Mihai Șomănescu în Actualitate, Eveniment, Sănătate 30 octombrie, 2014 15:37

sa refuzam cardurile!

Refuzăm cardul de sănătate cu cip.

Ce trebuie să facem după

Cititi si:

VESTE BUNA: 20% dintre brasoveni REFUZA cardul de sanatate!

Dovada calitatii de asigurat se va face, ca si pana acum, cu adeverinta eliberata de angajator, pentru persoanele angajate, adeverinta de asigurat eliberata prin grija casei de asigurari la care este inscris asiguratul sau documentul rezultat prin accesarea de catre furnizorii aflati in relatii contractuale cu casele de asigurari de sanatate.

Cum demonstrezi ca esti asigurat la sanatate? Noile modele de adeverinte, publicate de CNAS

Asiguratii in sistemul national de sanatate beneficiaza, in baza contributiei, de anumite servicii medicale gratuite: de la controale la medicul de familie pana la asistenta medicala de urgenta, servicii de medicina dentara sau medicamente compensate. Pentru a putea beneficia de aceste servicii, o persoana trebuie sa si demonstreze ca este asigurata in sistemul national de sanatate. Documentele care atesta calitatea de asigurat au fost actualizate, un act normativ care stabileste un nou model al adeverintelor eliberate de angajator si de casele de asigurari sociale fiind publicat recent in Monitorul Oficial.Pe viitor, asiguratii vor avea acces la servicii medicale si medicamente doar pe baza cardului national de sanatate, document ce inlocuieste adeverinta de asigurat, conform HG nr. 900/2012. Totusi, cardurile nu sunt inca folosite, intrucat ele nu au fost distribuite catre asigurati. Mai precis, distribuirea cardului a inceput abia de cateva zile, urmand ca in urmatoarele luni acesta sa ajunga la toti asiguratii.Noile documente vor deveni obligatorii doar dupa ce se finalizeaza distribuirea acestora si dupa ce vor fi achizitionate cititoarele de carduri de catre furnizorii de servicii medicale.
“Tiparirea si distribuirea cardului national vor continua in urmatorii patru ani pentru persoanele care vor implini varsta de 18 ani si/sau vor dobandi calitatea de asigurat”, se arata intr-un comunicat emis recent de CNAS.
Potrivit institutiei, dupa distribuirea cardului national, va urma o perioada in care vor rula in paralel cele doua sisteme, pentru ca atat asiguratii, cat si furnizorii de servicii medicale sa se acomodeze cu aceasta solutie informatica si pentru a depista si a remedia eventualele probleme depistate in functionarea acestei solutii informatice.
Prin urmare, dovada calitatii de asigurat se va face, ca si pana acum, cu adeverinta eliberata de angajator, pentru persoanele angajate, adeverinta de asigurat eliberata prin grija casei de asigurari la care este inscris asiguratul sau documentul rezultat prin accesarea de catre furnizorii aflati in relatii contractuale cu casele de asigurari de sanatate.
In acest sens, CNAS a elaborat recent un act normativ care actualizeaza modelele documentelor ce vor fi eliberate asiguratilor de catre CNAS sau angajator. Este vorba despre Ordinul CNAS nr. 581/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobandirea calitatii de asigurat, publicat in Monitorul Oficial nr. 685 din 9 septembrie 2014, ce

abroga vechile reglementari in materie si pe care il puteti consulta in sectiunea noastra de legislatie.

Cum demonstreaza salariatii, pensionarii sau somerii ca sunt asigurati?

Documentul publicat recent nu aduce modificari substantiale fata de prevederile aplicabile pana in prezent. Astfel, ca si pana acum, angajatii isi vor demonstra calitatea de asigurati printr-o adeverinta eliberata de angajator din care sa reiasa ca li se retine si vireaza contributia la Fondul National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate.
Adeverinta se elibereaza pe propria raspundere a angajatorului, iar modelul acesteia este prezentat in fisierul atasat. Adeverinta eliberata de angajator are o valabilitate de 3 luni.
In ceea ce priveste celelalte categorii de persoane asigurate in sistemul national de sanatate, acestea isi vor dovedi aceasta calitate in baza unei adeverinte de asigurat eliberate de Casa de Asigurari de Sanatate (disponibila in fisier atasat), pe baza anumitor documente. Documentele solicitate difera in functie de categoria din care fac parte persoanele respective (sunt someri, pensionari, elevi, etc.). La acest capitol, documentul elaborat de CNAS aduce modificari doar la termenul de valabilitate al adeverintelor eliberate in functie de asigurat.
Totodata, o noutate este si introducerea unei noi categorii care va dovedi calitatea de asigurat cu ajutorul adeverintei. Este vorba despre studentii-doctoranzi care desfasoara activitati didactice potrivit contractului de studii de doctorat. Astfel, acestia vor prezenta urmatoarele documente: act de identitate, contractul in baza caruia desfasoara activitati didactice in limita a 4-6 ore, declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte ca nu realizeaza venituri din munca, precum si o adeverinta eliberata de institutia de invatamant superior din care sa rezulte ca are calitatea de student-doctorand.
Copiii in varsta de pana la 18 ani au nevoie de actul de identitate sau certificatul de nastere, dupa caz. Adeverinta de asigurat le va fi valabila pana cand implinesc 18 ani.
Tinerii cu varsta cuprinsa intre 18 si 26 de ani au nevoie de actul de identitate, declaratie pe propria raspundere ca nu realizeaza venituri din munca, precum si de un document din care sa rezulte ca au calitatea de elev sau student. Mai exact, acestia vor prezenta fie carnetul de elev/student, fie adeverinta de elev/student. Adeverinta are valabilitate pe intreaga durata anului scolar sau universitar.
In ceea ce priveste tinerii cu varsta de pana la 26 de ani care provin din sistemul de protectie a copilului, ei vor avea nevoie de:

• act de identitate;
• document care sa ateste ca au fost inclusi intr-un sistem de protectie a copilului;
• declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte ca nu realizeaza venituri din munca;
• document eliberat de primaria din localitatea de domiciliu prin care sa ateste ca nu beneficiaza de ajutor social;

Adeverinta de asigurat eliberata acestor tineri este valabila pana la implinirea varstei de 26 de ani.
Pentru sotul, sotia si parintii aflati in intretinerea unei persoane asigurate, documentele necesare la eliberarea adeverintei de asigurat sunt: act de identitate, documente care atesta relatia de rudenie cu persoana asigurata (certificat casatorie, certificat de nastere),  declaratie pe propria raspundere ca nu realizeaza venituri proprii, declaratie pe propria raspundere a persoanei asigurate ca are in intretinere persoana respectiva. Adeverinta are valabilitate 3 luni.
Femeile insarcinate sau lauze care solicita eliberarea adeverintei de asigurat trebuie sa prezinte:

• actul de identitate;
• adeverinta medicala;
• certificatul de nastere a copilului – pentru lauze;
• o declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte ca nu realizeaza venituri sau documente justificative din care sa rezulte ca realizeaza venituri lunare sub salariul de baza minim brut pe tara;

Adeverinta de asigurat eliberata va fi valabila 3 luni de la data emiterii (conform vechilor reguli, adeverinta era valabila un an).
Dosarul persoanelor cu handicap trebuie sa cuprinda: actul de identitate, certificatul de incadrare intr-un grad de handicap si o declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte ca nu realizeaza venituri din munca, pensie sau alte surse, in afara celor prevazute de legea prin care li s-a stabilit aceasta calitate. Adeverinta de asigurat va fi valabila 3 luni de la data emiterii, desi, actualmente, documentul este valabil un an.
Parintii aflati in concediu pentru cresterea copilului au nevoie de actul de identitate si de decizia emisa de directiile judetene de munca, familie si egalitate de sanse, respectiv de Directia de Munca, Familie si Egalitate de Sanse a Municipiului Bucuresti. Adeverinta de asigurat va fi valabila pana la inchiderea categoriei in luna de raportare, desi regulile abrogate deja prevedeau ca adeverinta in aceste cazuri are o valabilitate de 2 ani, calculati de la data emiterii.
Pensionarii au nevoie de actul de identitate si de cuponul mandatului postal de achitare a drepturilor, talonul de plata prin cont curent personal deschis la o unitate bancara, din luna anterioara sau decizia de pensionare pentru situatia in care nu s-a realizat plata pensiei. De asemenea, pensionarii vor semna si o declaratie pe propria raspundere ca nu realizeaza venituri impozabile, altele decat cele realizate din pensii.
In cazul pierderii acestor documente sau pana la dobandirea lor, calitatea de pensionar poate fi dovedita cu o adeverinta eliberata de institutia platitoare a pensiei.
Adeverinta de asigurat eliberata pentru pensionari avea, pana acum, valabilitate 2 ani. Totusi, conform noilor reglementari, adeverinta de asigurat va fi valabila pana la data specificata in documentul justificativ sau pana la inchiderea categoriei in luna de raportare.
Somerii trebuie sa pregateasca actul de identitate si carnetul si/sau adeverinta de somaj eliberate de institutiile abilitate. Adeverinta va fi valabila pana la inchiderea categoriei in luna de raportare, desi pana acum valabilitatea documentului a fost de 6 luni.
Pentru eliberarea adeverintei de asigurat in cazul bolnavilor cu afectiuni incluse in programele nationale de sanatate sunt necesare:

• actul de identitate;
• o adeverinta medicala eliberata de medicul curant sau de medicul coordonator al programului de sanatate;
• o declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte ca nu realizeaza venituri din munca, pensie sau alte surse.

Adeverinta de asigurat pentru aceste persoane va fi valabila 3 luni de la data emiterii, fata de 1 an, cat era pana acum.
Persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit legii nr.416/2001, trebuie sa prezinte:

• actul de identitate;
• adeverinta eliberata de catre primaria localitatii de domiciliu, din care sa rezulte ca acestea se incadreaza in categoria persoanelor care au dreptul la ajutor social;

Adeverinta avea in trecut valabilitate 1 an, insa noile norme ale CNAS stabilesc ca documentul va fi valabil pana la inchiderea categoriei.
Beneficiarii de legi speciale (veterani de razboi , vaduve de razboi, persoane persecutate pe criterii politice, etnice sau rasiale, revolutionari) pot obtine adeverinta de asigurat daca prezinta:

• actul de identitate,
• documentele doveditoare ca se incadreaza In una dintre categoriile de beneficiari ai acestor legi;
• declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte ca nu realizeaza alte venituri decat cele prevazute de legile speciale sau pensii.

Si in cazul acestora, adeverinta va fi valabila pana la inchiderea categoriei, desi pana acum avea valabilitate 1 an.
Pentru persoanele care sunt returnate sau expulzate ori sunt victime ale traficului de persoane si se afla in timpul procedurilor necesare stabilirii identitatii va fi nevoie doar de o adeverinta eliberata de institutiile din subordinea Ministerului Internelor si Reformei Administrative din care sa rezulte ca indeplinesc aceasta conditie. Adeverinta de asigurat va fi valabila pana la inchiderea categoriei in luna de raportare, chiar daca pana acum avea o valabilitate de 3 luni.
Personalul monahal va prezenta doar actul de identitate si adeverinta eliberata de unitatea de cult, iar adeverinta primita va fi valabila pana la inchiderea categoriei in luna de raportare.
Consultati in fisierele atasate modelele adeverintelor stabilite de CNAS.
Cine este asigurat, dar nu trebuie sa plateasca contributii la stat? 
Potrivit documentului CNAS, categoriile de persoane care beneficiaza de asigurare de sanatate, fara a datora contributii la FNUASS sunt stabilite de Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii.
Astfel, conform actului normativ, nu datoreaza contributii de sanatate copiii pana la varsta de 18 ani.
Tinerii cu varsta cuprinsa intre 18 ani si 26 de ani sunt, de asemenea, scutiti de la plata contributiei, daca sunt elevi, inclusiv absolventii de liceu, pana la inceperea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, daca nu realizeaza venituri din munca. In mod similar, si studentii de pana la 26 de ani beneficiaza de asigurare de sanatate, fara a plati contributii la stat, daca nu au venituri din munca.
Totodata, beneficiaza asistenta medicala fara a cotiza la stat si tinerii cu varsta de pana la 26 de ani care provin din sistemul de protectie a copilului, cu conditia sa nu realizeze venituri din munca sau sa nu fie beneficiari de ajutor social acordat in temeiul Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat.
In plus, Legea nr. 95/2006 prevede ca sunt scutite de la plata contributiei de sanatate si persoanele persecutate din motive politice, veteranii si vaduvele de razboi, dar si persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit in urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987.
Nici sotul, sotia si parintii fara venituri proprii, aflati in intretinerea unei persoane asigurate, nu trebuie sa plateasca contributia de sanatate si nici femeile insarcinate si lauzele. Astfel, acestea din urma vor beneficia de ingrijiri medicale fara plata contributiei doar daca nu au niciun venit sau au venituri sub salariul de baza minim brut pe tara.
Nu in ultimul rand, beneficiaza de asistenta medicala fara a cotiza si persoanele cu handicap care nu realizeaza venituri din munca, pensie sau alte surse, cu exceptia celor obtinute in baza OUG nr. 102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap, precum si bolnavii cu afectiuni incluse in programele nationale de sanatate, pana la vindecarea respectivei afectiuni, daca nu realizeaza venituri din munca, pensie sau din alte resurse.
Actul normativ intrat recent in vigoare adauga la aceste categorii si studentii-doctoranzi. Prin urmare, studentii-doctoranzi care desfasoara activitati didactice potrivit contractului de studii de doctorat in limita a 4-6 ore conventionale didactice pe saptamana vor fi scutiti de la plata contributiei pe toata durata activitatii.

Proiect de lege privind acordul notarial pentru prelevarea de organe la persoanele decedate

Prelevarea se poate face fara consimtamantul membrilor familiei daca, in timpul vietii, persoana decedata si-a exprimat acordul printr-un act notarial si a fost inscrisa in Registrul national al donatorilor de organe, tesuturi si celule, potrivit unui proiect al Ministerului Sanatatii (MS).
Ministerul Sanatatii a supus dezbaterii publice un proiect de Ordin privind aprobarea modelelor de formulare pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 95/2006 privind activitatea de transplant de organe, tesuturi si celule de origine umana in scop terapeutic.
Astfel, potrivit proiectului, prelevarea de organe, tesuturi si celule de origine umana, in scop terapeutic, se poate face de la persoane majore in viata, avand capacitate de exercitiu deplina, dupa obtinerea consimtamantului informat, scris, liber, prealabil si expres al acestora.
Este interzisa prelevarea de organe, tesuturi si celule de la persoane fara discernamant.

sursa: apologeticum.ro

"Mare-i Dumnezeu"

Trăia odată, în vremurile de demult, pe la începuturile creştinismului, un ceasornicar creştin care, la fiecare vorbă, zicea: Mare este Dumnezeu! În acea ţară domnea pe atunci un împărat păgân care ura mult pe creştini. Auzise împăratul şi de ceasornicarul creştin şi prinsese ură pe el pentru vorba ce o avea. Într-o zi, trimise după el să-l aducă la curtea împărătească.
– Te-am chemat să-mi cureţi inelul acesta şi poimâine să mi-l aduci. Ia seama că, uite, inelul are o piatră scumpă; nu cumva să mi-o pierzi, căci o plăteşti cu capul – zise împăratul.

– L-oi curăţa, înălţate împărate! Mare-i Dumnezeu!
Împăratul ia inelul, spunând că merge să-l pună în cutie; intră într-o altă cameră, scoate repede piatra scumpă din inel, o trimite pe un servitor să o arunce în mare şi, întorcându-se, îi dădu ceasornicarului inelul împachetat fără piatră, zicându-i:
– Acum poţi pleca la lucru; te-oi vedea cât de mare va fi Dumnezeul tău.
Ceasornicarul merse acasă şi, fiind către seară, puse cutia bine în ladă, o încuie, rămânând să se apuce de lucru dimineaţa. A doua zi, femeia lui se duse în târg să cumpere nişte peşte proaspăt de mâncare, iar el se apucă să cureţe inelul. Dar, desfăcând cutia şi luând inelul, rămase încremenit de spaimă: piatra cea scumpă lipsea din inel. Deznădăjduit, îşi puse mâinile pe cap şi începu a striga:
– Doamne Dumnezeule, mare eşti! Ce mă fac eu acum?
În vremea aceea, sosi femeia din târg cu peştele şi, auzind ce se întâmplase, se înfricoşă şi ea. Pe ceasornicar îl aştepta o moarte sigură. Între timp, femeia se apucă să taie peştii, dar, spintecând cel dintâi peşte, ce să vezi? În pântecele lui era o piatră sclipitoare. Ceasornicarul, cum o vede, strigă plin de bucurie: Mare este Dumnezeu!… Asta-i chiar piatra de la inelul împăratului.
Şi se-apucă ceasornicarul, curăţă inelul, iar a treia zi se înfăţişă cu el înaintea împăratului.
– Ei, l-ai curăţat? – întrebă împăratul.
– L-am curăţat preaînălţate împărate. Mare-i Dumnezeu!
Împăratul, când văzu inelul cu piatra în el, rămase uimit.
– Să-mi spui de unde ai luat piatra, căci eu am aruncat-o în mare.
– Ai aruncat-o, împărate, dar… «Mare a fost Dumnezeu!»
Şi îi povesti împăratului întâmplarea cu peştele. Când auzi împăratul această minunată întâmplare, se sculă în picioare şi, ridicându-şi ochii spre cer, zise: Cu adevărat, văd şi eu că mare este Dumnezeul tău!

Dragoste curată

Trăia odată un credincios vestit pentru viaţa lui austeră. Într-o zi, aflându-se în faţa altarului, L-a chemat pe Dumnezeu, zicându-i:
- Doamne, aş fi în stare să fac orice, absolut orice, din dragoste pentru Tine. Supune-mă la orice încercare şi vei vedea că spun adevărul.
- Ia un vas, i-a spus un glas îngeresc, umple-l cu untdelemn, pune-l pe cap, străbate piaţa şi apoi oraşul, stradă cu stradă, şi întoarce-te, dar bagă de seamă, să nu iroseşti niciun strop de untdelemn.
Omul a umplut vasul, l-a aşezat pe cap şi a pornit cu braţele întinse în echilibru, rostind la tot pasul: „niciun strop să nu se irosească!”. Era zi de târg şi bărbatul a străbătut întreg oraşul, stradă cu stradă, fără să piardă niciun strop de untdelemn.
Mulţumit s-a întors şi a aşezat vasul la biserică. A luat icoanele drept martore a izbânzi sale, dar tăcere. Şi în zilele următoare icoanele au rămas mute. Cuprins de disperare, omul, cu capul pe genunchi, plângea amar şi repeta printre suspine: „şi totuşi nici un strop nu s-a irosit”.
Atunci s-a auzit un glas iarăşi:
– La ce-mi trebuie Mie untdelemnul tău, omule? Ce să fac eu, Dumnezeu, cu un vas cu untdelemn? De câte ori, în timp ce purtai vasul pe cap, de câte ori, omule, te-ai gândit la Mine? Niciodată!
Cu adevărat, omul se gândise numai la untdelemn.
– Mai bine ai fi răsturnat vasul şi te-ai fi gândit la Mine, cu iubire. Lasă de-o parte încercările, care te fac vestit, şi iubeşte-Mă cu adevărat.

-Ce seamănă omul, aceea va şi secera-

Un bătrânel împovărat de ani s-a dus să locuiască împreună cu fiul şi cu nora lui, care aveau un băieţel de 4 ani. Mâinile bătrânului tremurau tot timpul, ochii îi erau înceţoşaţi, iar paşii împleticiţi.
Întreaga familie mânca împreună la masă, însă mâinile nesigure ale bătrânului şi vederea lui tot mai slăbită îl puneau mereu în încurcătură – boabele de mazăre i se rostogoleau din lingură pe covor, când întindea mâna după cana cu lapte, jumătate din lapte se vărsă pe faţa de masă. Fiul şi nora se simţeau tot mai iritaţi de neajutorarea lui. Până- ntr- o zi când…
“Trebuie să facem ceva cu bunicu’, a spus fiul. M-am săturat să tot văd lapte vărsat pe masă, să tot calc pe boabe de mazăre şi să tot aud cum plescăie şi troscăie în farfurie!” Aşa că soţul şi soţia au pus o măsuţă în colţul camerei, după uşă. Acolo bunicu’ mânca singur, în timp ce întreaga familie se bucura în jurul mesei. Şi pentru că bunicu’ reuşise să spargă vreo 2-3 farfurii, i-au cumpărat un blid de lemn.
Uneori, când se uitau în direcţia bunicului, familia putea să vadă o lacrimă stingheră în ochii lui slăbiţi şi trişti – singur, după uşă, bunicu’ îşi mânca bucăţica de pâine muiată în lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul şi nora le aveau pentru el erau de mustrare când îi cădea furculiţa pe covor sau când se mai vărsa din lapte pe masă. Băieţelul se uita când la bunicu’, când la mămica şi la tăticu’ lui, fără să spună un singur cuvânt…
Apoi, într-o seară, chiar înainte de cină, tatâl a observat că băieţelul meştereşte ceva pe covor. S-a apropiat şi a vâzut că încearca să cioplească o bucată de lemn. “Ce faci tu acolo? “, l-a întrebat tatăl duios.
Băieţelul şi-a ridicat ochii mari spre tăticul lui şi i-a răspuns la fel de duios: ” O, am treabă, vreau să fac un blid de lemn din care să mănânci tu şi mami când cresc eu mare…” A zâmbit şi s-a întors la “treaba” lui.
De data aceasta a fost rândul părinţilor să rămână fără cuvinte. O linişte apăsătoare s-a aşternut în cameră. şi lacrimi mari şi curate au început să le tremure în ochi, să li se rostogolească peste obrajii care de-acum luaseră culoarea sângelui vărsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvânt, deplină tăcere, dar amândoi ştiau prea bine ce au de făcut.
În seara aceea, soţul l-a luat pe bunic de mănă şi l-a condus cu grijă la masa mare din centrul camerei. Bunicu’ urma să mănânce la masă împreună cu întreaga familie – în seara aceea şi în fiecare seară de-atunci înainte, până la sfârşitul zilelor lui. Şi, dintr-un motiv sau altul, nici fiul şi nici nora nu mai păreau să fie deranjaţi dacă se vărsa din lapte pe faţa de masă sau dacă mai cădea câte-o furculiţă pe covor.
Copiii sunt ca nişte radare extrem de sensibile. Ochii lor nu lasă nimic neobservat, urechile lor sunt întotdeauna pe recepţie, iar mintea lor prelucrează neobosită mesajele pe care le receptionează.

Smerenia goneşte mândria

Un tânăr a venit la duhovnic să se spovedească. S-a întors după două săptămâni: - Părinte, ori sfaturile sfinţiei voastre nu sunt bune, ori dracii au pornit război crunt împotriva mea, ori m-a biruit duhul trândăviei. - De ce spui asta, frate? - Vin la biserică de doi ani de zile. M-am spovedit o singura dată, la început. Mi-am făcut o pravilaă de rugăciune foarte serioasă: dimineaţa – două catisme din Psaltire, după-masă – Paraclisul Maicii Domnului, seara – Acatistul Preadulcelui Iisus. Făceam zilnic trei sute de metanii şi ziceam aproape tot timpul rugăciunea lui Iisus. Nu ştiu cîţi creştini se nevoiau ca mine şi nici câţi erau râvnitori ca mine. Dar de când m-am spovedit la sfinţia voastră, abia termin cele trei catisme din Psaltire şi abia fac o sută de metanii. Părinte, nu e bine, ce credeti că se întâmplă cu mine? - E foarte bine ce se întâmplă cu tine, eşti pe drumul cel bun. - Cum, părinte, nu vedeţi de unde am plecat şi unde am ajuns? - Nu, nu văd, eu văd doar că ai pus început bun. - Ce început bun, părinte, unde mai e nevoinţa mea? - Eu te-aş întreba altceva: oare unde mai e mândria ta că nu mai e nimeni ca tine, că nu mai e nimeni atât de sfânt ca tine? - Părinte, nu ziceam că sunt sfânt… - Să ştii că ortodoxia nu e fariseism, cine face mai multe metanii e campion, cine zice mai multe catisme la Psaltire e mai sfânt. Sfinţii nu au strălucit numai prin sute de metanii, ci mai ales prin smerenie, prin dragoste de Dumnezeu. Nevointa nu este scop în sine, este mijloc. Cine face nevoinţa fără smerenie nu are plată. Înainte te mândreai cu nevoinţa ta, şi mândria îţi dădea putere. Dar, după ce te-ai spovedit şi ai primit canon, şi nu mai făceai ce-ţi trecea prin cap, ci ceea ce trebuia să faci, atunci puterile ţi-au slabit. De demult, un pustnic a ţinut un post foarte aspru, mândrindu-se. Cum a întrerupt postul, a văzut că diavolul mândriei a plecat de la el. Aşa şi tu: ce făceai de capul tău, fără binecuvântarea unui duhovnic, îţi hrănea mândria. Cum ai primit canon, cum au început dracii să îţi dea luptă. Abia acum începi să înţelegi cât de greu este războiul duhovnicesc. Nu te gândi că ai slăbit, gândeşte-te cât de slăbit erai înainte, când te vedeai mai râvnitor şi mai nevoitor decât alţii. Să ştii că mai mult Îi place lui Dumnezeu cel care face un canon mai mic smerindu-se decât cel care face canon mare pentru a-şi hrăni iubirea de sine. Asta nu înseamnă că Biserica nu a avut mari nevoitori, ci doar că aceştia au pus la temelia ostenelii lor smerenia. Să dea Dumnezeu să mergi şi tu pe acelaşi drum. Şi nu numai că vei ajunge să faci aceleaşi nevoinţe ca înainte, ci poate vei face unele mai mari. Dar vor fi nevoinţe încununate de Dumnezeu. Inţelegându-şi greşeala, tânărul îi spuse părintelui: - Da, părinte, aşa este, nevoinţele îmi hrăneau iubirea de sine. Ştiu că sunt mândru, dar vreau să scap de mândrie. Cât mai repede. - Uşor, uşor, că nu e uşoară lupta cu această patimă. De multe ori nu ne dăm seama cum trebuie să luptăm împotriva mândriei. Dar un sfat este sigur: caută sa dobândeşti smerenia. Smerenia goneşte mândria. - Şi dacă nu reuşesc? - Nu poţi reuşi de capul tău. Dar, spovedindu-te des, Dumnezeu te va ajuta să reuşeşti.

"Fericită e căsuţa unde arde căndeluţa!"                                                                                                      În anul 2000, naşii de cununie, mi-au dăruit mie şi soţiei mele o candelă identică cu acea, care ardea neîncetat în casa lor, spunându-ne:
- Dragii noştri să nu uitaţi că Părintele Cleopa a zis: "Fericită e căsuţa unde arde căndeluţa!". De aceea vă îndemnăm să ţineţi mereu candela aprinsă!

Am aşezat în inimă acest cuvânt şi am încercat sa-l împlinim cu toate că nu a fost deloc simplu. La început nu ştiam cum să aşezăm fitilul, cât de mare să-l lăsăm, cât şi ce fel de ulei să punem ... dar mai ales ne lupta gândul:
"Cum să lăsăm candela aprinsă pe timpul nopţii, dacă se întâmplă ceva şi ia casa foc!"

Cu toate acestea, în scurtă vreme ne-am obişnuit cu ea şi ne-a devenit foarte dragă.
Lumina ei ne făcea somnul mai odihnitor.
Cât de frumos este chipul lui Hristos luminat de o candelă, cât de dulce e rugăciunea vegheată de lumina ei smerită, cât de fericită e căsuţa unde arde căndeluţa!

A trecut un an de atunci şi noi aşteptam venirea pe lume a primului copil. Treceam printr-o perioadă grea dar cu un farmec aparte. Era toamnă târzie cu ploaie şi frig. O zi de miercuri ... aproape de-nserat. Şi atunci ne hotărâm:
- Să mergem la biserică la vecernie!

În acel an eram încă studenţi în Arad şi eu şi soţia, în acelaţi an dar secţii diferite. Stăteam în gazdă la doi bătrânei, soţ şi soţie foarte credincioşi ce aveau în curtea lor două case, într-una stăteam noi şi în cealaltă stăteau ei.
Când plecam undeva, aveam obiceiul să le spunem şi lor.
Aşa am făcut şi de data această ... şi am plecat!

În acest timp, ţeava ce alimenta soba cu gaz metan, s-a fisurat, iar camera a început să se umple cu gazul otrăvitor.

Gazda noastră ştia că noi ţinem mereu candela aprinsă, aşa că ori de câte ori noi plecam, ea mai venea să mai verifice din când în când dacă totul e în regulă, că de ... "Doamne fereşte!".
Intrand ea, de afară în casă a simţit mirosul greu perceptibil de gaz şi a înţeles ce s-a întamplat.

Noi veneam de la biserică, fără nici o grijă ... când ajungem acasă, ce vedem ... cu geamurile şi uşile deschise, echipa de la intervenţii muncea de zor să schimbe ţeava fisurată!

Şi am stat noi şi ne-am gândit:
Dacă noi nu am fi plecat la biserică, nu am fi simţiti mirosul de gaz ... şi adormind nu ne-am mai fi trezit ... dacă nu era candela, gazda nu ar mai fi intrat la noi după ce am plecat ca să sesizeze la timp scurgerea de gaz iar noi venind, nebăgănd de seama poate aprindeam becul şi sărea casa în aer!

Au trecut aproape 13 ani de atunci şi dacă veţi trece pe lângă căsuţa noastră noaptea, veţi vedea licărind o luminiţă plăpândă, ce arde liniştit în faţa icoanei lui Hristos.
E candela ce mi-a salvat candva viaţa!

Cu dragoste Părintele Ciprian!

De ce ţipăm?

“Intr-o zi, un intelept puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:

-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?

-Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.

-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? intreba din nou inteleptul.

-Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.

Maestrul intreba din nou:

-Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?

Niciunul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept.

Atunci el ii lamuri:

-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari. Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc au inimile apropiate.

In final, inteleptul concluziona, zicand:

-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere!”

Smochinul în care s-a urcat Zaheu a fost salvat de către botaniștii ruși

Unul dintre cei mai faimoși copaci din istorie, vechiul smochin din Evanghelie, a fost literalmente salvat de botaniștii din Rusia
Copacul murise, în el trăind doar termite, ramurile se uscaseră. Specialiștii au îndepărtat termitele, au curățat ramurile uscate, iar lemnul a început din nou să fie verde, și chiar să aibă mici fructe.
Conform Evangheliei lui Luca, atunci când Iisus a trecut prin Ierihon, unde trăia Zaheu, acesta din urmă dorind să-L vadă de la distanță pe Mântuitor, a urcat în smochin. De acolo, el L-a văzut pe Iisus și L-a invitat în casa sa.
Conform tradiției Bisericii, Zaheu a devenit mai tarziu primul episcop al Cezareii Palestinei - se arata in ultima editie a Saptamanii rusesti (Sedmita).
Recent, terenul pe care se afla încă smochinul biblic, a fost transferat în proprietatea Rusiei, care va construi un centru cultural.
"Rusia nu revine pur și simplu în Locurile Sfinte. Rusia se întoarce cu noi propuneri, noi proiecte." - a declarat către Kanal 1, un membru al președinției FR, Vladimir Kojin.

ce este DRAGOSTE FRATEASCA !?

Ma intrebam , ce este DRAGOSTE FRATEASCA !? si am gasit asta ...
Un gospodar a avut bucuria sa descopere ca vita de vie a facut recolta mare. In timp ce inspecta podgoria , a gasit un ciorchine foarte frumos pe care l-a desprinsde pe rug si l_a pus intr-un cos. Si cand se intorcea cu cosul astfel incarcat spre casa, s-a intalnit cu un calugar care se indrepta spre manastirea din preajma. N-a ezitat prea mult si i-a oferit acestuia cosul ,ca sa-i faca o buburie. Calugarul a primit darul si ajungand la manastire n-a ezitat sa ofere cosul cu chiorchinele deosebit staretului , ca sa-i faca acestuia o bucurie. Staretul a multumit , miscat de gest, dar n-a rupt nici o boaba , ci s-a gandit sa-l ofere unui parinte batran si bolnav, ca sa-i faca o bucurie.Parintele cel batran a multumit cu un suras, a privit indelung darul , a reflectat la imensul izvor de dulceata si bunatate pe care ni l-a pus la indemina Dumnezeu, iar mai apoi a daruit unui tanar calugar , care ai facea micile treburi prin chilie, ca sa al bucure .Tanarul a fost coplesit de dar si de atentia parintelui batran ,insa din primul moment s-a gandit sa ofere ciorchinele unui frate la fel de tanar , care mai tanjea inca dupa ai lui... Fratele s-a bucurat , amultumit cu lacrimi in ochi dar nu s-a atins de nici o boaba, ci s-a grabit sa ofere unui calugar de la bucatarie , care al incurajase inca de la primele zile de viata in manastire. Bucuros de gestul tanarului , acesta se gandi sa faca la randul lui o bucurie si darui ciorchinele fratelui de la pangar... Si asa mai departe , din vietuitor in vietuitor , ciorchinele, dupa ce a bucurat pe toata lumea , a ajuns din nou la calugarul careal primise de la gospodar.
Din cartea PARINTELE IUSTIN PARVU: o misiune romaneasca si crestina ...scrisa de ? Adrian Alui Gheorghe

Parintele Ioan de la Rarau

INTERVIU:
- Parinte Ioan, Sfintia Voastra cum vedeti problema aceasta a cipurilor?
Cum afecteaza ele mantuirea si cum sa se raporteze credinciosii la ele, atata timp cat insisi episcopii si duhovnicii lor ii indeamna la aceasta pecetluire?

- Ce pot sa spun? Este limpede ca ni se pregateste o cumplita dictatura. Aceasta dictatura a cuprins si paturile bisericesti, din pacate si in curand sinodul se va transforma intr-o dictatura colectiva, incat nimeni sa nu se poata impotrivi. Se vorbeste mereu de Ortodoxie, suntem ortodocsi, dar ce fel de ortodoxie? Ecumenica? Satanica? Mantuirea vine numai prin doua lucruri: dreapta credinta si faptele. Fara dreapta credinta poti sa faci orice fapta buna, poti sa arzi si in foc pentru Hristos, dar daca nu ai dreapta credinta, degeaba… Daca nu mergi pe drumul cel drept cu masina, n-ajungi la destinatie. Asa cad bisericile toate. Apropo de antihrist, ati citit vedenia Sfantului Ioan de Kronstadt cu Sfantul Serafim de Sarov? O vedenie infricosatoare, ca intr-o noapte a aparut Sf. Serafim de Saraov la Sf. Ioan de Kronstadt si l-a luat intr-o rapire duhovniceasca prin vazduh si s-au aratat acolo munti de trupuri insangerate… Asta a fost cu vreo suta de ani in urma si s-a petrecut in Rusia, dar ce s-a intamplat acolo se intampla peste tot. „Pai, ce-s cu trupurile astea?” „Astia sunt mucenicii de pe timpul lui antihrist. Rau de sange”. „Ce-i cu asta?” „Asta e sangele varsat pentru Hristos de pe timpul lui antihrist”. Vede deodata norii si niste sfesnice albe frumoase ardeau sus, la Sfanta Treime. Si au inceput sa cada: unul, zece, o suta, trei sute, cu miile cadeau jos. Cand ajungeau jos, se stingeau, se sfarmau cu desavarsire, nu mai era nimic. „Ce inseamna asta”? „Asa vor cadea bisericile in erezie”. La urma au ramas numai sapte sfesnice arzand. Astea sunt cele sapte biserici, care au ramas in dreapta credinta. Trebuie sa va ganditi: Ce inseamna astfel de biserici? Vor fi biserici intregi sau biserici regionale sau biserici statale, cum va fi? Nimeni nu stie. Scris este: «Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui». Niciodata nu trebuie sa te miri de cei ce cad. Sa te miri de cei ce stau. De cazut e usor. Cel ce iubeste viata aceasta, o pierde pe cea din vesnicie. Aceia sunt cei ce se leapada pentru interesele materiale de Iisus Hristos, de dreapta credinta. Il caut pe Dumnezeu cu adevarat, nu ma leaga nimic in lumea asta. Preotii de mir sunt o problema; ei sunt casatoriti, au o familie, si singura lor sursa de existenta este preotia. Si ca sa-si intretina familia, sa-si ia hrana la copii, se leapada de Hristos. Ei fac cica „sfanta ascultare”, asa i-a invatat comunistii pe preoti si pe ierarhi – „sfanta ascultare”. De cine sa asculti: de Dumnezeu sau de satana? Aici e intrebarea. Ascult de Dumnezeu, de satana n-avem nevoie.
- Parinte, si cui lasam turma? Oamenii nu stiu, sunt prost informati, preotii nu le spun nimic.
- Pai ce sa le spuna preotii? Nu prea ii intereseaza pe preoti. Preotul isi vede de familia lui, de spovedit, de impartasit, de inmormantat, de botezat, isi fac datoria.
- Multi isi pun problema: Ce fac daca nu iau actele acestea cu cip? Cum voi putea vietui?
- Depinde ce fel de trai vrea: trai in Hristos sau trai in lumea asta, ca sa traiesti bine pe pamant. Isav, pentru un blid de linte s-a lepadat de dreptul de intai nascut. Asa si noi de mantuire, pentru o paine, pentru un blid de linte. Cine are nevoie de cip sa-l ia, cine nu, nu.
- Asa-i, parinte, dar unii propovaduiesc ca daca ai credinta in suflet, poti sa primesti cipul si nu-i lepadare.
- Dar unde-i credinta daca primesti cipul? In numele cui crezi? Cipul pe cine reprezinta?
- Ei spun ca trebuie sa dai Cezarului ce-i al Cezarului, sa dam statului ce ne cere.
- Problema e ca cipurile nu cer cele ale Cezarului, ci pe cele ale lui Dumnezeu. E un buletin cu cip, nu? Ce inseamna buletin cu cip? Identitatea ta, nu? A cui? A lui 666, nu? Atunci, ce-am facut eu? M-am lepadat de Hristos.
- Am inteles ca vor incerca sa puna un cip chiar la nastere, noilor nascuti. Si atunci mama ce sa faca, in cazul in care va fi obligata sa-si lase copiii implantati de la nastere?
- Sa duca viata curata, ca si o fecioara. Sa nu mai fie mama, ca sa nu bage un suflet in iad si sa se duca si ea cu el cu tot in iad.
- Dar ce sa faca cele care sunt acum insarcinate, care trebuie sa nasca?
- Inainte nu existau case de nastere. Se gasea cate o batrana, cate o baba, cate o moasa. Caci daca vrea Dumnezeu sa traiesti, traiesti, daca vrea sa mori, mori. Mori crestin, nu mori lepadat de Hristos. Ce va folosi unui om daca va castiga lumea toata, dar isi va pierde sufletul sau? Degeaba ai functie mare, degeaba ai bani multi, degeaba ai viata lunga, – la ce-ti foloseste?
- Atunci inseamna ca nu mai este de folos sa te casatoresti.
- Pai, nu prea e de folos, mai ales pentru aceste vremuri. Daca era de folos, ma insuram si eu. Viata, o singura data o ai data de Dumnezeu aici pe pamant. Ce faci cu ea? Cum o folosesti? Asta conteaza. Poti sa castigi viata cea vesnica, si poti s-o pierzi definitiv. Fiecare alege. Nu culege, alege. Daca culegi, mananci mere stricate pana mori.
- Parinte, stiti ca se pregateste cel de-al optulea sinod ecumenic. Ce efecte credeti ca va avea el aspra Bisericii?
- Cred ca acest sinod va fi mai mult unul ecumenic, decat panortodox. Un sinod de amestec. Una-i prietenia sociala, tehnica, politica, alta este prietenia duhovniceasca. Eu niciodata nu am sa pot sa fiu prieten cu un catolic, nici cu un protestant, nici cu un otoman, nici cu un iudaic, nici cu un pagan, nici cu un ateu.
- Si cum ne raportam la ei?
- Intr-o familie sunt mai multi frati, nu? Sunt si ascultatori si neascultatori, sunt crestini si necrestini. Sunt si oameni cinstiti, si sunt si banditi si hoti. Suntem creati de Dumnezeu, dar nu toti suntem fiii lui Dumnezeu. Cum pot sa fiu eu prieten cu un adventist care scuipa o icoana a Maicii Domnului? Eu fac cruce, el scuipa crucea; eu sarut icoana, el scuipa icoana. Cum pot eu sa fiu prieten cu el? Se poate? Nu se poate.
- Stiti ca in doua biserici stim noi, una in Iasi si una in Timisoara, sunt inregistrari facute ca s-a slujit un ritual masonic, oficiat de preoti ortodocsi, ca si la calugarie, un ritual al cavalerilor de la Malta.
- Nu dau atentie dreptei credinte. Asta este. Nu stiu ce inseamna dreapta credinta. Daca se spune in sinoade ecumenice ca cel ce se roaga cu ereticii sa fie anatema, cum nu ne infricosam? Dar masonii nu sunt eretici? Ce sunt ei? Daca eu ma rog cu un catolic, cu un mason, nu cad sub anatema? Cad. Prieten pot sa fiu cu el, in masura in care cumparam o paine impreuna, lucram un ogor impreuna, facem o masina impreuna, nu? Negot facem, dar in ceea ce priveste credinta, nu. Ce legatura are intunericul cu lumina? Adevarul cu minciuna? Dreptatea cu nedreptatea?
- Ce sfat le dati credinciosilor care nu mai au in jurul lor duhovnici care sa marturiseasca dreapta credinta si care sa lupte impotriva sistemului acesta antihristic? La cine sa se duca?
- La Hristos sa se duca. Sa se roage. Ce sa faca altfel? Sa se spovedeasca, sa se impartaseasca, ca harul lucreaza in continuare …daca preotul e hirotonit si nu-i eretic.
- Dar daca slujeste cu ereticii?
- Treaba lui, nu ma mai duc. Sa se roage la Dumnezeu. Ce faceau primii crestini cand erau prigoanele acelea pagane? Il slujeau pe Hristos si mureau. Asta e solutia. Ori murim, ori traim, ai Domnului sa fim.
- Ce sfant e mai apropiat de romani, acum in vremurile acestea?
- Maica Domnului, Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Dumnezeul nostru. Dar, din punct de vedere istoric il avem pe Sfantul Andrei, Apostolul care a pasit pe pamantul tarii noastre. Daca nu-i Maica Domnului, nu exista mantuire. Nu exista. Cel ce nu se impartaseste des, ca sa ia legatura cu Iisus Hristos si cel ce nu are pe Maica Domnului de prieten si de ajutor, nu se poate mantui. Nu zice Mantuitorul ca „cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu voi petrece intru el”? Noi ce dorim, decat sa petrecem cu Iisus Hristos, nu? Si mai zice ca „cel ce nu mananca Trupul Meu si nu bea Sangele Meu, nu are viata intru el”. Ce rost are viata fara Hristos? Vorbim de viata in Hristos, viata duhovniceasca, dar carei aceea? Degeaba faci mancare daca nu mananci, nu? Vorbesti despre Dumnezeu, dar fugi de El. Ce inseamna vrednicie pentru impartasanie? Intai si intai sa ai dreapta credinta, in al doilea rand sa ai dragoste si sa-l doresti pe Iisus Hristos, ca sa te unesti cu El, in al treilea rand sa fii impacat cu toata lumea, sa fii spovedit, sa te rogi pentru vrajmasi; cauta, vezi poruncile si apoi te impartasesti. Nu-i asta viata in Hristos? Cam asa spune Sfantul Nicolae Cabasila, nu? Mantuitorul a zis ca „cel ce nu mananca Trupul Meu si nu bea Sangele Meu nu are viata intru el”. De unde viata? Nu de la Hristos? Dar dracul intotdeauna incearca sa-i desparta pe crestini de Sfanta impartasanie, ca sa nu se impartaseasca; sa nu aiba putere, sa nu aiba legatura cu Dumnezeu, ca daca te impartasesti cu Sfintele Taine, te unesti cu Iisus Hristos. Cum spun Sfintii Parinti: Trup cu trup, Sange cu sange si Duh cu duh, fac una cu Iisus Hristos. „Cine mananca trupul Meu petrece intru Mine”. Cine nu vrea sa petreaca cu Iisus Hristos? Cine nu vrea sa-L aiba pe Iisus Hristos in El? Masonii, ateii, necredinciosii, nu? Ce faceau primii crestini? Se impartaseau in toata ziua si erau atat de infocati in credinta, incat lasau familii, lasau servicii, averi, tot si-l marturiseau pe Hristos in public. Si primeau cele mai crunte chinuri, si asa Il marturiseau pe Iisus Hristos. Daca n-ai pe Mantuitorul Iisus in tine, tremuri la prima adiere de vant. Ce-i foloseste omului viata, daca n-are pe Dumnezeu si traieste ca un pagan? Prin rabdarea voastra va veti mantui sufletele voastre. Prin rabdare, rabdare… Ne supunem la toate, dar pana la credinta. Ne-am nascut crestini ortodocsi, trebuie sa murim crestini ortodocsi, altfel nu ne mantuim.
- Si daca biserica noastra va pactiza cu catolicii?
- Eu n-am sa fiu catolic niciodata. Nu-i mai pomenesc. Papa uzurpa tronul lui Iisus Hristos, nu? Cine a facut pe papa vicar? S-au uitat sute de milioane de oameni la televizor cand a fost intronizat papa, dar cand L-au vazut pe Iisus sa vina sa-l aseze pe el vicar? Unde era papa cand Mantuitorul S-a rastignit pentru oameni? Unde era papa cand Dumnezeu a creat lumea? Dar cand au facut inchizitia si cand au facut cruciadele? A auzit toata lumea, stie toata lumea de faradelegile lor. Marturie sunt mucenicii de la Muntele Athos si din alte parti. Toate minciunile sunt de la romano-catolici, toate inselaciunile. Ei nu se apropie de dreapta credinta, ei n-au harul Duhului Sfant si nici nu fac invocarea Duhului Sfant. Asa cum a inceput lumea, asa si sfarseste.
- Adica?
- Prin mucenicie. Cum a inceput crestinismul asa si sfarseste. Si-i ia Dumnezeu pe cei ai Lui.
- Credeti ca vom reveni la biserica de catacomba?
- Asta Dumnezeu stie. Nu stiu daca catacomba va mai fi de vreun folos. De folos iti este sa pastrezi dreapta credinta, sa marturisesti. Si asta a spus-o Apostolul Pavel: sa crezi cu inima, sa marturisesti cu gura. Si unde sa te mai cobori in catacomba, ca te vede de la 15 kilometri inaltime si la 4-5 metri adancime.
- Deci sa ramana fiecare acolo unde este si sa marturiseasca?
- Dar unde sa te duci? La turci, la paganii aceia? In Italia, la eretici? Unde sa te duci? Asta e o inselaciune. Ma duc sa ma retrag, sa ma ascund. Unde? Dupa care copac? Acelasi lucru l-a spus si parintele Iustin. Mai, stati acolo, si marturisiti. Asa cum s-a intamplat la manastirea Iviru, la cruciada a patra cu icoana Maicii Domnului, Portarita. Au luat-o de la poarta, in biserica, ca sa-i ocroteasca de furia cruciatilor. Icoana s-a dus iar la poarta. Au luat-o in biserica, s-a dus iar la poarta. Cand s-o ia din nou, le-a spus Maica Domnului: „Eu va apar pe voi, nu voi pe mine”. Ce, noi il aparam pe Dumnezeu? Dumnezeu ne apara pe noi. Si cand au atacat cruciatii, intr-o secunda, un nor asa de gros, o ceata asa de mare de nu se mai vedea mana, a venit peste ei. A fost furtuna, a rasturnat tot, s-a desfiintat cruciada a patra. Am fost nu stiu la ce manastire la Muntele Athos, unde s-a daramat biserica. Uitati, foarte interesant. Era la cruciada a patra. La o parte din preoti le-a fost frica de cruciati, cand ii vedeau imbracati cu zale, cu sulite, cu iatagane si au primit sa slujeasca cu romano-catolicii in biserica. Iar in timpul liturghiei, s-a daramat biserica pe ei si i-a omorat. Acum cativa ani in urma, m-am dus acolo la manastirea aceea si bucatarul era un oltean de-al nostru si tocmai se ridica biserica. Erau cinci romani zidari, erau sus acolo cu o macara, rezideau biserica. Ce-i cu asta? Ce s-a intamplat? De ce o ridica. Zic ca Uniunea Europeana a dat treisprezece milioane de euro ca sa refaca biserica, sa zideasca, ca sa nu mai vada biserica daramata, ca sa nu mai intrebe nimeni de ce s-au daramat biserica si sa afle ca s-a daramat dupa ce au slujit ortodocsii cu catolicii. M-am mai dus o data si n-am mai vazut biserica deloc. Era o cladire mare, acoperita, inautru se vedea biserica, dar afara nu se mai vedea, ca sa nu se mai stie trecutul. La manastirea Marea Lavra, doi preoti acolo au slujit cu catolicii, dar cand au murit, n-au mai putrezit. Ei vor sa ingroape trecutul, dar nu vor reusi. Insa nici noua nu ne va fi usor; va fi vreme de mucenicie! Dar sa nu ne temem ca nu noi, ci Maica Domnului ii va apara pe toti cei care nu s-au inchinat lui veliar.