miercuri, 6 martie 2019

Policandrul

Policandrul coboara din inaltul turlei fiecarei biserici pana in plin centrul naosului, unde poporul lui Dumnezeu sta adunat, intr-un duh, la sfintele slujbe. Din bolta turlei centrale, Iisus HristosPantocrator priveste spre poporul Sau iubit. De jos, chipul Mantuitorului este uneori intrerupt privirii noastre de catre bratele unui policandru, adesea foarte mare.
Imi vine in minte intrebarea: oare de ce nu se da la o parte acest policandru? Mai ales ca, in multe biserici, policandrul acopera o mare parte din catapeteasma, cat si drumul privirii spre bolta naosului. Cu toate ca mintea iscoditoare pune intrebari, se cade ca de fiecare data acestea sa fie luate ca un ucenic, iar nu ca un mare invatat. Sa punem la indoiala capacitatea noastra de patrundere duhovniceasca si sa cautam raspuns la marii parinti ai Bisericii.
Policandrul cel mare - Catedrala din Arad
Un lucru este sigur, in Biserica de Rasarit nimic nu este in plus, nimic de prisos, nimic de inlaturat, toate fiind in mod armonios si organic unite intre ele. Nici o biserica ortodoxa nu este zugravita la intamplare, ci numai dupa o anumita randuiala, bine gandita si simtita de catre cei ce au inmultit, in inimile lor, harul. Nici o catapeteasma nu este lucrata si imbracata la intamplare, nici o arhitectura orisculptura nu este facuta doar dupa mintea omului.
Policandrul - chipul celor nevazute
Policandrul este un obiect de cult. Acesta are mai multe brate, fiecare tinand mai multe lumanari sau becuri. El atarna suspendat in mijlocul naosului, fiind legat din centrul turlei, ori din cele patru colturi ale naosului, cu lanturi. In manastirile din Grecia si Sfantul Munte Athos, cat si la unele din tara noastra, policandrul este inconurat de un mare cerc, numit “oros", pe el fiind infatisate mai multe icoane cu sfinti.
La prima vedere, policandrul este doar o sursa de lumina. Iar lumina este dumnezeiasca, dupa cum marturisim si in cantarea de la slujba utreniei, numita "Doxologia mare": "Ca la Tine este izvorul vietii, intru lumina Ta vom vedea lumina." Mantuitorul Iisus Hristos marturiseste despre Sine astfel: "Eu sunt Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii."  (Ioan 8, 12) "Eu, Lumina am venit in lume, ca tot cel ce crede in Mine sa nu ramana in intuneric." (Ioan 12, 46)
Sa fie insa doar atat? Sa fie policandrul doar o sursa de iluminat biserica? Nu, din fericire, el nu este doar atat. Daca ar fi fost doar o sursa de iluminat, de mult timp el ar fi fost indepartat din plin centrul naosului, lasand catapeteasma libera privirii credinciosilor. Cu mult mai puternice sunt spot-urile si alte sisteme de iluminat actuale, insa acestea nu vor putea niciodata inlocui "batranul" policandru.
Policandru cu ou de strut - Schitul Darvari          Policandrul
Deci, ce rost mai are policandrul? Ce simbolizeaza de fapt? Policandrul inchipuielumea ingerilor, lumea nevazuta, adica ingerii si puterile ceresti, impreuna slujitoare cu oamenii, aceluiasi Sfant si Bun Dumnezeu. Dupa cum bine stim, toate policandrele au pe ele ingeri, heruvimi, serafimi, unii acoperindu-si fetele lor cu aripele, iar altii tinand in mana lumanari.
Policandrul inchipuie cele noua cete ingeresti, impreuna si neincetat slujitoare in Altarul cel mai presus de ceruri. Cand acest lucru ajunge sa fie uitat, dreapta credinta insasi incepe sa fie ciuntita, in loc de policandre aparand lustre cu cristale si alte plastice de prost gust.
Sfantul Simeon al Tesalonicului, vorbind despre cele ce impodobesc biserica si ajungand la policandru, spune despre acesta ca inchipuie taria cerului si planetele. Urmand acestuia, spunem intr-un gand ca toata faptura, marea si muntii, luna si stelele, pamantul si planetele, slujesc Domnului.
Prin urmare, la orice sfanta slujba, oamenii impreuna slujesc Domnului cu peterile cele nevazute ale ingerilor, caci Biserica Luptatoare de pe pamant nu este niciodata, catusi de putin, despartita de Biserica Triumfatoare, din ceruri. Exista o singura Biserica a lui Hristos, niciodata despartita, niciodata separata, ci intotdeauna strans unita in aceeasi sfanta rugaciune.
Policandrul - pierderea unor vechi randuieli
1. Policandrul sa fie luminat de lumina calda a lumanarilor! Mai inainte vreme, toate bisericile si manastirile erau luminate de lumina calda a lumanarilor, insa odata aparut curentul electric, multi au considerat, dupa a lor minte, sa inlocuiasca, si inca total, smeritele lumanari. Lumanarea este ceva viu, miscator, pe cand becul este mort, static si rece. O slujba savarsita intr-o manastire luminata numai cu lumanari, cu greu va putea fi uitata.
Astazi, pentru a lua parte la asemenea sfinte slujbe, credinciosul trebuie sa ajunga fie in Sfantul Munte Athos, unde, cu toate ca exista curent electric, toate manastirile au policandre incarcate cu lumanari, fie la cele foarte putine bisericute din tara noastra care au mai pastrat aceasta randuiala. Dintre acestea din urma, amintim doar doua (atatea cunosc): Biserica Sfantul Grigorie Palama, din incinta Facultatii de Politehnica, Bucuresti, si Paraclisul Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii "Grigore Alexandrescu", din Bucuresti.
Policandru luminat cu Lumanari
2. Vechile policandre erau impodobite cu oua de strut. Aceste oua mari erau agatate de bratele candelabrelor, fiind minunat ornate si ferecate in aur si argint. Nu cunosc inca foarte bine motivul pentru care acestea podoabe au intrat in sfanta biserica, insa mintea imi fuge la doua lucruri. Ca simbolism, oul in sine reprezinta viata. Iar ca motiv practic, cineva imi spunea ca prezenta acestuia intr-un loc ar alunga de acolo toti paianjenii.
Astazi, ouale de strut pot fi vazute in manastirile athonite, iar la noi, in Manastirea Bistrita, din judetul Valcea, unde se pastreaza un candelabru imens, ornat cu oua de strut, donat de Sfantul Imparat Constatin Brancoveanu. De asemenea, ouale de strut mai impodobesc si policandrele din urmatoarele manastiri: Schitul Darvari, din Bucuresti; Schitul Sihla si Manastirea Camarzani.
Policandru imodobit cu oua de strut - Schitul Sihla
3. Policandrul era pus in miscare, in anumite momente din cadrul sfintelor slujbe. Dupa cum spuneam la inceput, rostul acestuia in Biserica este unul deosebit de important. Cetele ingeresti, inchipuite de ingerii cei slujitori de pe bratele policandrului, slujesc impreuna cu noi in vremea slujbelor. Pentru acest motiv, policandrul se misca, cu un lemn mai lung, de catre paraclisier, la urmatoarele momente: la utrenie, el este miscat la Polieleu, iar la Sfanta Liturghie, el este miscat la Heruvic si Axion.
Policandrul este miscat inca si astazi la toate manastirile din Sfantul Munte Athos. La noi in tare, el este miscat la slujbele tinute in Manastirea Mihai Voda si la Biserica Sfantul Grigorie Palama - Politehnica, din Bucuresti. In ultima vreme, pierdut fiind intelesul tainic al policandrului, acesta a ajuns sa fie miscat din ce in ce mai rar, acest “act de cult" fiind savarsit doar la marile praznice si hramuri.

miercuri, 6 februarie 2019

Celulele canceroase mor în 42 de zile

Rudolf Breuss a fost un terapeut faimos de origine austriaca, un barbat educat care i-a sprijinit pe cei din jurul sau. Nascut in 1899, el si-a dedicat intreaga viata descoperirii unui tratament alternativ, care sa nu fie invaziv si care sa vindece cancerul si alte boli incurabile. Breuss insusi a pretins ca inca din 1950, el a vindecat cu success peste 2000 de pacienti.
Oricum, din 1986, exista peste 45,000 de marturii ale pacientilor vindecati, care atesta faptul ca banalul tratament al lui Breuss i-a vindecat.
Breuss a scris o carte, intitulata „Leacul lui Breuss impotriva cancerului, leucemiei si a altor boli incurabile similare”, care a fost tradusa in 7 limbi si a fost vanduta in peste 1 milion de copii.
Cum functioneaza?
Tratamentul lui Breuss impotriva cancerului consta intr-o metoda care se desfasoara pe parcursul a 42 de zile. Avand in vedere ca celulele canceroase au un alt fel de metabolism in comparatie cu cele normale, Breuss a facut o dieta care sa determine infometarea celulelor canceroase, pana la moartea lor, prin care nu le-a mai oferit ca hrana niciun tip de proteina din alimente. Dieta mentionata nu face absolut nici un rau celulelor sanatoase.
Regimul alimentar de 42 de zile al lui Breuss implica consumul ceaiului in cantitati mari, precum si a unui suc de legume dupa propria sa reteta. Tinand cont de faptul ca teoria sa spune ca celulele canceroase pot trai datorita proteinelor din alimentele solide consumate, Breuss a insistat foarte tare ca pacientii bolnavi de cancer sa nu bea sau sa manance nimic altceva decat ceaiuri si sucuri. Asadar, prin consumul a nimic altceva decat a sucului recomandat de Breuss, timp de 42 de zile, celulele canceroase vor muri, in timp ce celulele normale nu vor fi afectate.
Reteta lui Breuss pentru tratarea definitiva a cancerului
A se retine ca legumele folosite trebuie sa fie organice si proaspete.
Ingrediente:
– 300 de grame de sfecla rosie
– 100 de grame de morcov
– 100 de grame de radacina de telina
– 70 de grame de cartof crud
– 30 de grame ridichi
Nota: Cartoful este optional, cu exceptia cancerului la ficat, unde joaca un rol important.
Preparare :
Pune toate ingredientele intr-un storcator si colecteaza sucul. Toarna-l intr-un recipient pe care il poti inchide si pastreaza-l la frigider.
Sucul se bea pe tot parcursul zilei, cate putin, 1-2 inghititituri, pana cand se epuizeaza. Cantitatea este suficienta pentru o singura zi.
De asemenea pe tot parcursul zilei trebuie sa inlocuiti apa cu ceaiuri din plante (salvie, coada calului, urzica, sunatoare).

vineri, 1 februarie 2019

Icoana dubla de la Caldarusani.

Icoana Maicii Domnului, adusa in 1940 de la Manastirea Noul Neamt (azi, in Transnistria), e unica prin perfectiunea executiei, ca si prin infatisarea, pe verso, a Sfantului Gheorghe tronand. De aici si denumirea de „icoana-dubla”, caci, desi e cunoscuta drept „Icoana Maicii Domnului”, un al doilea sfant (un sfant militar, puternic, luptator, razbatator) este prins in interiorul acelorasi rame, pe verso. Prin minunile pe care le savarseste astazi – dupa ce a fost redescoperita si asezata la loc de cinste – ca si prin cele care se istoriseste ca le-ar fi savarsit in existenta ei seculara, icoana de la Caldarusani si-a capatat bunu-i renume si a intrat in circuitul pelerinajelor, scrie jurnalul.ro.  
Icoana-dubla de la Caldarusani a fost adusa aici in 1940, de la Manastirea Noul Neamt. Cu 6 ani in urma, pe cand vizitam acel frumos asezamant ctitorit de un grup de calugari plecat din vechiul Neamt, cel al Moldovei seculare, s-a facut vorbire despre icoana lor plecata in bejenie, la ceasul cel trist al instrainarii tarii catre sovietici. In 1940, in timpul refugiului pe care au fost siliti sa-l faca multi cuviosi si multe cuvioase ale Basarabiei, dupa incheierea pactului Ribentropp-Molotov, cu mare grija au luat calugarii icoana cea facatoare de minuni si numai ei stiu cum au reusit sa o treaca printre inamici, salvand-o peste Prut. Dintre calugarii aceia, o parte s-au asezat la Cernica, o alta parte la Caldarusani (asa cum, dintre calugarite, pe multe aveam sa le regasim, apoi, la manastirile Pasarea si Pissiota). 
Semn puternic al credintei crestine, icoana facatoare de minuni de la Noul Neamt a fost cautata cu multa patima de sovietici. O patima rea... Au cautat-o mai intai in locul de unde plecase, apoi in drum , crezandu-se ca a fost ingropata in vreunul dintre locurile de popas.
Au cautat-o in manastirile pe unde s-au aciuiat calugarii si calugaritele plecate din Basarabia cea ranita. Ba chiar si in bisericile de mir, unde alti preoti basarabeni isi aflasera loc de odihna si de implinire a voii Domnului. Goana sovieticilor dupa icoana-dubla (cautata atat pentru ceea ce simboliza, pentru a fi distrus un mit, cat si pentru podoabele ei valoroase) a continuat, pe teritoriul Romaniei, dupa ce tara a cazut in zona de influenta a URSS. N-aveau sa o gaseasca insa, niciodata. Si asta pentru ca icoana fusese ascunsa bine, intr-un perete al schitului Sitaru (schit apartinator de Manastirea Caldarusani).
Printre aceia care se refugiasera, in 1940, la Manastirea Caldarupani s-a aflat si parintele Sofian Boghiu (n. 1912, la Cuconesti, in Basarabia, si intrat in manastire la Dobrusa, in 1937), cel ce avea sa fie numit de Parintele Cleopa drept: „Apostolul Bucurestilor”. Ca si alti calugari refugiati, Parintele Sofian Boghiu a cunoscut, in Romania postbelica, temnita grea, la Jilava si la Aiud, munca silnica in Balta Brailei. Dar undeva, intr-un colt de gand, se afla, nesmintita, icoana cea facatoare de minuni venita si ea, asemeni lui, in bejenie, dincoace de apa Prutului...
Sa revenim insa la icoana-dubla de la Caldarusani. Chiar daca nu suflasera o vorba despre locul unde ea era ferita de „ravna” KGB-ului si a Securitatii, calugarii care stiau ascunzatoarea se rugau adeseori cu fata la perete, nu la icoanele din schitul Sitaru, starnind mult timp mirarea oamenilor de rand. Dar a venit o vreme, dupa aproape o jumatate de secol, cand icoana a putut fu scoasa la lumina, iar tot credinciosul, aflandu-i chipul, s-a putut ruga dinaintea ei.
Dupa 1989, icoana facatoare de minuni de la Caldarusani a fost revendicata de staretul Manastirii Noul Neamt, Doremidont, insa patriarhul Teoctist a spus asa: "Cand se va uni Basarabia cu Tara Mama, atunci icoana se va duce inapoi de unde a venit!". 
E clar ca orice icoana isi alege locul. Ca dovada, e faptul ca ea se simte foarte bine la Caldarusani. De teama ca Maica Domnului Facatoare-de-minuni sa nu fie furata, multa vreme calugarii de la Caldarusani au tainuit existenta ei, chiar si dupa ce vremurile cele noi au permis scoaterea ei la lumina si expunerea in biserica, la rand cu celelalte icoane.