miercuri, 30 octombrie 2019

Marea slavoslovie a Sfantului Ier. Nifon catre Dumnezeu

    Sfant , Sfant, Sfant Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatalui, Mielul lui Dumnezeu Care ridica pacatul lumii.  Binecuvantat esti, Cel preaslavit si preainaltat intru toti vecii, dumnezeiasca stralucire si pecete a lui Dumnezeu Tatal .  Unul esti Tatal , Cel fara de inceput si Fiul Care S-a nascut mai-inainte de veci negrait din Tine , Cel ce se imbraca cu lumina ca si cu o haina , prea vesela frumusete.
    Slava Tie, Dumnezeule cel mare si infricosat, pe Care Te cinstestetoata faptura , de care tremura toate , de care se bucura toate.  Tu esti iubirea cea vesnica a Tatalui , vlasltarul cel plin de seva purtatoare a tot binele . Tu cu un semn misti zavoarele pamantului . Tu veselesti fetele ingerilor , cu mila dragostei Tale . Tu esti odihna Duhului , Tu esti ochiul urias neadormit, Dumnezeul meu si Om, Unul , dar si indoit, infricosat Fiu, frumusetea frumusetilor , Sfantul sfintilor, nemarginit si negrait. Slava Tie!...
     Tu stapanesti de la rasarit pana la apus si peste toate cele ce se afla pe pamant si in cer; Tatal , Fiul si Duhul Sfant, Dumnezeu Care tii toata faptura vazuta si nevazuta , care conduci si chivernicesti , care hranesti si adapi toata nenumarata faptura cu atotputernica Ta.
     Deschide-voi gura mea si-Ti voi vorbi, Dumnezeule intelepte si vesnice , nefacut , negrait, neajuns,
nepipaita minte, cuvant, pace, dulceata mireasma , har, margaritar , stea, rasarit, stralucire, temelie, neinteles, lumina, adancul adancurilor, bogat care nu saracesti, datator de viata, creator neobosit, artist care reinnoisti si strici, care inteleptesti si faci nebuni, atottiitor si stapanitor, Mire.
    Bucura-Te , Tu Care mi-ai daruit cer si pamant nou ! Cum sa Te numesc? Facator si Creator al veacurilor ? Cum sa te chem? Nemasurata dragoste a Tatalui ?Cum sa-Ti zic Tie, Celui ce tii in palma Ta saraca mea pulbere? Sfinte, intreit Sfinte, Te slavesc ! Amin!
   Din cartea ,, UN EPISCOP ASCET, VIATA SI INVATATURILE SF IER. NIFON ,,, daruita mie de PR IORDAN G.

luni, 21 octombrie 2019

Patru Cuvioşi athoniţi vor fi curând proslăviți oficial de Patriarhia Ecumenică

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, aflat zilele acestea în cea de-a şaptea vizită oficială în Sfântul Munte în calitate de Patriarh, a anunţat astăzi, 20 octombrie 2019, în Karyes, că vor fi înscriși oficial în calendarul Bisericii Ortodoxe patru cuvioși monahi aghioriţi: Daniil Katunakiotul, Ieronim Simonopetritul, Iosif Isihastul şi Efrem Katunakiotul.
„Sfinția este chintesența acestui loc, iar Sfinții noștri sunt cei mai valoroși pentru Biserică”
– Patriarhul Bartolomeu
Site-ul Basilica ne prezintă cu acest prilej pe scurt viața acestor mari cuvioși athoniți:

Părintele Daniil Katunakiotul

Părintele Daniil Katunakiotul a fost originar din Smirna şi s-a născut în 1846. A fost tuns în monahism în 1866 la mănăstirea Sfântul Pantelimon (Russikon) la vârsta de 20 de ani. Ulterior a fost trimis de Patriarhul Ecumenic să înnoiască viaţa duhovnicească a mănăstirii Sf. Anastasia – Izbăvitoarea de Farmece din Tesalonic.După ce s-a întors în Sfântul Munte, s-a nevoit la Mănăstirea Vatopedi pentru cinci ani, iar după încă nouă luni în Smirna, s-a întors în Grădina Maicii Domnului, unde a pus bazele obştii Danieleilor din Katunakia. Părintele Daniil a fost iconograf. A trecut la cele veşnice în data de 8 septembrie 1929.

Părintele Ieronim Simonopetritul

Părintele Ieronim Simonopetritul s-a născut în 1871 în Asia Mică. La vârsta de 17 ani a intrat ca novice la mănăstirea Simonopetradin Sfântul Munte şi a fost tuns în monahism cinci am mai târziu.În 1920 a fost instalat stareţ al mănăstirii. În 1937 a fost numit stareţ al Mănăstirii Înălţării Domnului din Atena, pe care a condus-o timp de 20 de ani. A trecut la Domnul în data de 7 ianuarie 1957.

Părintele Efrem Katunakiotul

Părintele Efrem Katunakiotul s-a născut în data de 6 decembrie 1912, primind la botez numele de Evanghel. Considerat unul din cei mai mari părinţi aghioriţi ai secolului trecut, părintele Efrem Katunakiotul a fost ucenicul cuviosului Iosif Isihastul. A trecut la cele veşnice în 1998.

Părintele Iosif Isihastul

Cuviosul Iosif Isihastul s-a născut în anul 1898 în Insula Paros (Arhipelagul Ciclade) din Grecia, fiind botezat cu numele de Francisc.Orfan de tată încă de mic, tânărul Francisc a plecat la vârsta adolescenţei să lucreze în portul Pireu, iar apoi s-a înrolat în armată.După împlinirea stagiul militar, a întâlnit în Atena pe un monah aghiorit de la o chilie din Karyes, pe care l-a rugat să îl ia cu sine atunci când se va întoarce în Sfântul Munte Athos. A împărţit toată averea sa săracilor şi celor din casa lui şi a luat hotărârea definitivă de a pleca în Sfântul Munte. A trecut la cele veşnice în 1959.
De asemenea, tot astăzi, site-ul vatopedin Ascetic Experience, întreținut de neobositul monah român Theologos Vatopedinul, după anunțarea acestei vești mari ne prezintă și pașii următori ai procedurii de canonizare.
Acum când această procedură s-a pornit, care sunt pașii procedurii de canonizare?
Inițial, a fost venerarea spontană a turmei pe o perioadă prelungită de timp după moartea persoanei și care a implicat un număr semnificativ de persoane. Dacă Duhul Sfânt, care are grijă de Biserică, a spus oamenilor botezați că o anumită persoană a fost un sfânt, atunci aceste persoane au fost recunoscuți ca atare.
Pe această bază, a fost apoi cercetat dacă acea persoană era ortodoxă și dacă au avut o viață spirituală remarcabilă, cu o multitudine de mărturii din surse diferite, fără legătură, de primă mână.
Dacă toate aceste criterii erau îndeplinite, atunci persoana era considerată sfântă, cel puțin locală.
Cu toate acestea, pe măsură ce a trecut timpul, Biserica a impus mai multe demersuri procedurale pentru a recunoaște oficial un cult deja existent al unui sfânt.
Pașii sunt următorii:
1. Conducătorul Bisericii Autocefale sau al Sfântului Sinod organizează înființarea unui comitet de investigare care are sarcina de a afla dacă se obțin condițiile de mai sus.
2. Când acest comitet își termină cercetările, prezintă un raport Sfântului Sinod.
3. Raportul obține aprobarea.
4. Sfântul Sinod emite o declarație pentru a continua canonizarea.
5. Viața și slujba sfântului sunt scrise și aprobate de Sfântul Sinod. Dacă un serviciu nu poate fi pregătit într-un interval de timp rezonabil, atunci poate fi folosit temporar un serviciu mai general (al unui martir, al unui ierarh etc.).
6. Icoana sfântului este prezentată și aprobată de Sfântul Sinod. Acest pas, de asemenea, poate fi amânat.
7. Sfântul Sinod va stabili procedura canonizării, precum și ziua în care va avea loc acest eveniment.
8. Un document sinodic general este emis cu toate detaliile necesare canonizării: motive, data praznicului, bisericile care au această sărbătoare nouă etc.
9. Serviciul canonizării în sine:
—1. exhumarea sfintelor moaște – dacă există
—2. ultima slujbă de pomenire (dacă sfântul nu a fost deja acceptat de facto de credincioși, așa cum s-a arătat mai sus)
—3. priveghere toată noaptea
—4. Liturghie cu membrii Sfântului Sinod, la care se citește documentul Sinodic
—5. Procesiunea cu icoana și sfintele moaște către noul lor loc într-o capelă sau biserică
10. Publicarea oficială a documentelor menționate mai sus, viața sfântului, slujirea acestuia și, de asemenea, distribuirea icoanelor.
Aceasta este procedura oficială care variază puțin de la Biserică la Biserică și este foarte bine că o avem. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că miezul este venerația noastră și că cei mai mari sfinți nu au fost supuși acestei proceduri, care a fost instituită pur și simplu pentru a evita entuziasmul facil.