vineri, 29 martie 2019

Tulburătoarea scrisoare adresată poporului român, înainte de moarte, de Iustin Parvu

Părintele Iustin Pârvu este un reprezentant de seamă al ortodoxiei românești contemporane. Stareț al Mănăstirii Petru Vodă din Neamț, Părintele Iustin a lăsat o scrisoare impresionantă românilor, înainte de moartea sa.
„Popor român !
– Îți scriu pentru că sper ca măcar acum, să îți amintești cine ai fost, cine ești și poate așa vezi încotro te îndrepți!
Ești singurul popor european care traiește încă acolo unde s-a născut.
Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puțin, nu știu – dar știu că ești unic în Europa, această Europa care te lovește, te jignește și te umilește.
De ce o lași să facă asta, când tu ești singurul popor născut, crescut și educat în granițele sale?
Ești primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tablițele de la Tartaria și o recunosc toți cei care le-au studiat.
Acum 7000 de ani, cand alții nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizație care se semneaza pe acest pământ.
Scrierea sumeriana a apărut 1.000 de ani mai târziu și totuși multi se fac că nu văd și nu recunosc adevărul.
Cât timp o să te lași neglijat?
Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărțit, despărțit și asuprit de mai multe imperii.
Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpanit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stapânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reușit niciodată să îți transforme teritoriul în pașalâc.
Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare.
NIMENI NU A REUȘIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT.
De ce te lași dezbinat?
Ai fost scut creștinătății, când întreaga Europă tremura de teama islamului.
Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena și întreaga Europă de furia semilunii.
Acum, tu popor de salvatori ai creștinismului, ești tratat ca un paria.
Când îți vei revendica drepturile?
Din tine au apărut: Eminescu, Enescu, Brâncuși, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce pacat, cei mai mulți și-au pus mințile sclipitoare în slujba altor țări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni.
De ce ai lăsat să se întâmple asta?
Astăzi, popor român pentru tine se rescrie istoria.
Cum vrei să se facă asta? Cum vrei să te vadă cei ce îți vor urma?
Astăzi, ca și pe vremea fanarioților, domnitorul și divaniții nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele și dorințele tale, tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcție și să câștige cât mai mult.
Tu taci!
Astăzi, ca și pe vremea cuceririi romane, bogațiile țării, aceleași mine de aur, argint, sare, mierea acestui pamant, sunt exploatate de alții cu brațele tale și se duc pentru a umple vistieriile străinilor de neam.
Tu taci !!!
Astăzi, ca și pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilor sunt călcate în picioare, iar cei puțini fac legea pentru cei mulți.
Tu taci!
Astăzi, ca și în vremuri de restriște, românii pleacă din țară, să muncească, sau să își vândă inteligența, pentru că țara lor nu are nevoie de ei.
Câți dintre ei sunt viitorii Brâncuși, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta ?
Conducătorii acestei țări au nevoie de slujbași proști, lipsiți de educație, lipsiți de caracter, lipsiți de voință, lipsiți de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi și face figurine de plastilina din ei.
Tu taci!
Astăzi, ca și pe vremea bolșevismului, la mare preț sunt trădătorii, lingușitorii, vânzătorii de neam și conștiință, traseiștii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni și a își păstra privilegiile.
Tu taci!
Astăzi, parlamentul și guvernul țării, divaniții de azi, arendează pământurile și întreprinderile “nerentabile” la indicațiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendași străini, spunând că asta se numește privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peșcheșul, iar țara rămâne pe butuci.
Tu taci!
Astăzi, urmele civilizației străbunilor voștri sunt șterse, pentru ca fiii tai să nu mai știe niciodată cum au aparut ei pe acest pământ, cine le sunt stramoșii și care le sunt meritele. Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc șosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Gradiștea, Munții Buzăului, sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privați care, habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită.
Tu taci!
Elemente din tezaurul țării, sunt trimise “la expoziție” în afara țării și uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos, nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele.
Tu taci!
Arhivele țării sunt cedate printr-o lege a arhivelor, străină de interesele naționale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea și dovezile de unitate națională.
Tu taci!
Slujbașii țării, caftaniții, vând la preț de piatră seacă și fier vechi, bunurile realizate de tine, sub oblăduirea șefilor lor, împart banii, apoi sunt “judecați” de ochii lumii și primesc pedepse cu suspendare, adică “mulțumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”.
Tu taci!
Oștirea țării este batjocorită, decimată, dezarmată, pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine, iar Hatmanul Suprem vine in fața ta și spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiți să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranța aeriană, de parcă asta s-a întâmplat peste noapte și nu este urmarea politici sale dezastruoase, de parcă nimic din ceea ce se întâmplă românului azi nu i se datorează lui.
Tu taci!
Dispar din instituții ale statului arhive cu invenții și inovații de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puși să le păzească nu pățesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze, spun că nu e nimic deosebit.
Tu taci!
Și se fură voturile, iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinși cu vot dublu, nu dă nici un răspuns, deși există dovezi că ai fost furat și voința ta răsturnată.
Tu taci!
În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc, alții se fac că lucrează, iar alții mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor și nu li se întâmplă nimic.
Tu taci!
Sistemul educațional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absențe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copiii tai nu mai știu nici cum îi cheamă daca nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS.
Tu taci!
Dacă te îmbolnăvești, nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele, s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacă ești operat cu fașele și anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis și neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită și ieși cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare.
Tu taci!
Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român, chiar de Ziua Națională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, Hocheiștii Naționalei României (de naționalitate maghiară) la un meci cu selecționata Ungariei, tac când se intonează Imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei și pe cel al Ținutului Secuiesc, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială.
Toți tac!
Tu taci!
Guvernanții nu fac altceva decât să te jupoaie, îți bagă mâna în buzunar și îți iau banii, pentru că ești prea bogat în viziunea lor, sau nu meriți ce ai câștigat, iar țara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani, fără să le pese ce vor face și de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma.
Tu taci!
Dușmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îți lua locul, îți impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul și ajutorul trădătorilor din fruntea țării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire.
Tu taci!
Parlamentarii își votează legi speciale, se protejează împotriva judecății pentru hoțiile și prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, și fură acoperindu-se unul pe altul.
Tu taci!
Președintele țării își exprimă oficial acordul de modificare a Constituției țării, la cererea unor străini, care își urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar parlamentul, dar să te mai consulte pe tine…
Tu taci!
Un român plecat de acasă, descoperă peste hotare că țara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul, pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi tin pe jilțuri, fără să le pese de interesul națiunii, trădând jurământul făcut la investire.
Tu taci!
ASTA SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI, POPOR ROMÂN, ȘI TU TACI!
Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ți-aș scrie un cuvant. Te-aș lăsa să lâncezești, să dormi până se așterne praful peste tine și mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întamplare neplăcută.
Dar tu popor român de azi, ești legat de cel de ieri și de cel de mâine și odată cu tine piere nu numai trecutul, dar și viitorul acestui neam.
Cât o să mai taci ?
Trezește-te, popor român, trezește-te român adormit și nu lăsa să se șteargă dintr-o trăsătură de condei, tot ce ți-au lăsat parinții, nu îți lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu știai să scrii.”
Părintele Arhimandrit Iustin

miercuri, 6 martie 2019

Policandrul

Policandrul coboara din inaltul turlei fiecarei biserici pana in plin centrul naosului, unde poporul lui Dumnezeu sta adunat, intr-un duh, la sfintele slujbe. Din bolta turlei centrale, Iisus HristosPantocrator priveste spre poporul Sau iubit. De jos, chipul Mantuitorului este uneori intrerupt privirii noastre de catre bratele unui policandru, adesea foarte mare.
Imi vine in minte intrebarea: oare de ce nu se da la o parte acest policandru? Mai ales ca, in multe biserici, policandrul acopera o mare parte din catapeteasma, cat si drumul privirii spre bolta naosului. Cu toate ca mintea iscoditoare pune intrebari, se cade ca de fiecare data acestea sa fie luate ca un ucenic, iar nu ca un mare invatat. Sa punem la indoiala capacitatea noastra de patrundere duhovniceasca si sa cautam raspuns la marii parinti ai Bisericii.
Policandrul cel mare - Catedrala din Arad
Un lucru este sigur, in Biserica de Rasarit nimic nu este in plus, nimic de prisos, nimic de inlaturat, toate fiind in mod armonios si organic unite intre ele. Nici o biserica ortodoxa nu este zugravita la intamplare, ci numai dupa o anumita randuiala, bine gandita si simtita de catre cei ce au inmultit, in inimile lor, harul. Nici o catapeteasma nu este lucrata si imbracata la intamplare, nici o arhitectura orisculptura nu este facuta doar dupa mintea omului.
Policandrul - chipul celor nevazute
Policandrul este un obiect de cult. Acesta are mai multe brate, fiecare tinand mai multe lumanari sau becuri. El atarna suspendat in mijlocul naosului, fiind legat din centrul turlei, ori din cele patru colturi ale naosului, cu lanturi. In manastirile din Grecia si Sfantul Munte Athos, cat si la unele din tara noastra, policandrul este inconurat de un mare cerc, numit “oros", pe el fiind infatisate mai multe icoane cu sfinti.
La prima vedere, policandrul este doar o sursa de lumina. Iar lumina este dumnezeiasca, dupa cum marturisim si in cantarea de la slujba utreniei, numita "Doxologia mare": "Ca la Tine este izvorul vietii, intru lumina Ta vom vedea lumina." Mantuitorul Iisus Hristos marturiseste despre Sine astfel: "Eu sunt Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii."  (Ioan 8, 12) "Eu, Lumina am venit in lume, ca tot cel ce crede in Mine sa nu ramana in intuneric." (Ioan 12, 46)
Sa fie insa doar atat? Sa fie policandrul doar o sursa de iluminat biserica? Nu, din fericire, el nu este doar atat. Daca ar fi fost doar o sursa de iluminat, de mult timp el ar fi fost indepartat din plin centrul naosului, lasand catapeteasma libera privirii credinciosilor. Cu mult mai puternice sunt spot-urile si alte sisteme de iluminat actuale, insa acestea nu vor putea niciodata inlocui "batranul" policandru.
Policandru cu ou de strut - Schitul Darvari          Policandrul
Deci, ce rost mai are policandrul? Ce simbolizeaza de fapt? Policandrul inchipuielumea ingerilor, lumea nevazuta, adica ingerii si puterile ceresti, impreuna slujitoare cu oamenii, aceluiasi Sfant si Bun Dumnezeu. Dupa cum bine stim, toate policandrele au pe ele ingeri, heruvimi, serafimi, unii acoperindu-si fetele lor cu aripele, iar altii tinand in mana lumanari.
Policandrul inchipuie cele noua cete ingeresti, impreuna si neincetat slujitoare in Altarul cel mai presus de ceruri. Cand acest lucru ajunge sa fie uitat, dreapta credinta insasi incepe sa fie ciuntita, in loc de policandre aparand lustre cu cristale si alte plastice de prost gust.
Sfantul Simeon al Tesalonicului, vorbind despre cele ce impodobesc biserica si ajungand la policandru, spune despre acesta ca inchipuie taria cerului si planetele. Urmand acestuia, spunem intr-un gand ca toata faptura, marea si muntii, luna si stelele, pamantul si planetele, slujesc Domnului.
Prin urmare, la orice sfanta slujba, oamenii impreuna slujesc Domnului cu peterile cele nevazute ale ingerilor, caci Biserica Luptatoare de pe pamant nu este niciodata, catusi de putin, despartita de Biserica Triumfatoare, din ceruri. Exista o singura Biserica a lui Hristos, niciodata despartita, niciodata separata, ci intotdeauna strans unita in aceeasi sfanta rugaciune.
Policandrul - pierderea unor vechi randuieli
1. Policandrul sa fie luminat de lumina calda a lumanarilor! Mai inainte vreme, toate bisericile si manastirile erau luminate de lumina calda a lumanarilor, insa odata aparut curentul electric, multi au considerat, dupa a lor minte, sa inlocuiasca, si inca total, smeritele lumanari. Lumanarea este ceva viu, miscator, pe cand becul este mort, static si rece. O slujba savarsita intr-o manastire luminata numai cu lumanari, cu greu va putea fi uitata.
Astazi, pentru a lua parte la asemenea sfinte slujbe, credinciosul trebuie sa ajunga fie in Sfantul Munte Athos, unde, cu toate ca exista curent electric, toate manastirile au policandre incarcate cu lumanari, fie la cele foarte putine bisericute din tara noastra care au mai pastrat aceasta randuiala. Dintre acestea din urma, amintim doar doua (atatea cunosc): Biserica Sfantul Grigorie Palama, din incinta Facultatii de Politehnica, Bucuresti, si Paraclisul Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii "Grigore Alexandrescu", din Bucuresti.
Policandru luminat cu Lumanari
2. Vechile policandre erau impodobite cu oua de strut. Aceste oua mari erau agatate de bratele candelabrelor, fiind minunat ornate si ferecate in aur si argint. Nu cunosc inca foarte bine motivul pentru care acestea podoabe au intrat in sfanta biserica, insa mintea imi fuge la doua lucruri. Ca simbolism, oul in sine reprezinta viata. Iar ca motiv practic, cineva imi spunea ca prezenta acestuia intr-un loc ar alunga de acolo toti paianjenii.
Astazi, ouale de strut pot fi vazute in manastirile athonite, iar la noi, in Manastirea Bistrita, din judetul Valcea, unde se pastreaza un candelabru imens, ornat cu oua de strut, donat de Sfantul Imparat Constatin Brancoveanu. De asemenea, ouale de strut mai impodobesc si policandrele din urmatoarele manastiri: Schitul Darvari, din Bucuresti; Schitul Sihla si Manastirea Camarzani.
Policandru imodobit cu oua de strut - Schitul Sihla
3. Policandrul era pus in miscare, in anumite momente din cadrul sfintelor slujbe. Dupa cum spuneam la inceput, rostul acestuia in Biserica este unul deosebit de important. Cetele ingeresti, inchipuite de ingerii cei slujitori de pe bratele policandrului, slujesc impreuna cu noi in vremea slujbelor. Pentru acest motiv, policandrul se misca, cu un lemn mai lung, de catre paraclisier, la urmatoarele momente: la utrenie, el este miscat la Polieleu, iar la Sfanta Liturghie, el este miscat la Heruvic si Axion.
Policandrul este miscat inca si astazi la toate manastirile din Sfantul Munte Athos. La noi in tare, el este miscat la slujbele tinute in Manastirea Mihai Voda si la Biserica Sfantul Grigorie Palama - Politehnica, din Bucuresti. In ultima vreme, pierdut fiind intelesul tainic al policandrului, acesta a ajuns sa fie miscat din ce in ce mai rar, acest “act de cult" fiind savarsit doar la marile praznice si hramuri.