DACĂ AR ȘTI OAMENII CINE E IGNAT..

  Voi ați auzit că la 20 decembrie se serbează Sfântul Mare Mucenic Ignatie Teoforul. Oamenii care au porci, se gândesc la alta: „Să nu tai porcul până la ignat, când se apropie Crăciunul. Îngrașă porcul, că vine ignatul”. Dacă ar ști ei cine-i Igant, nu l-ar mai cinsti cu porci tăiați, ci l-ar cinsti cu alt fel de cinste. Știți voi cine-i Ignatie Teoforul?

Ignatie Teoforul este copilul acela de care spune Evanghelia că a luat Mântuitorul un prunc în brațe și l-a arătat la Apostoli și a zis așa: Amin zic vouă, de nu vă veți întoarce de nu veți fi ca pruncul acesta, nu veți intra întru Împărăția cerului.

El a plecat în Antiohia Siriei cu părinții lui de unde erau, și l-au crescut acolo. Și a ajuns episcop al Antiohiei celei Mari. În timpurile acelea trăia împăratul Traian și era mare prigoană, iar împărăția Romei stăpânea tot Orientul până în Persia.

Când era el episcop în Antiohia, atâta de frumos predica și atâta de frumos se ruga, încât atunci când slujea, era lumină în biserică, puteai să nu mai aprinzi lumânări. De la veșmintele lui lumina toată biserica.Și oamenii au început să-i spună așa: „Ignatie purtătorul de Dumnezeu” sau „Teoforul” pe grecește.

A auzit împăratul Traian. Și mergând la război împotriva perșilor, s-a abătut cu armatele prin Antiohia Siriei, că pe acolo era drumul către Persia. Și a chemat la dânsul pe episcopul Antiohiei:

– Tu ești Ignatie Teoforul?

– Eu, măria ta.

– Dar de ce îți zic ție oamenii „Purtător de Dumnezeu?” El n-a tăgăduit:

– Pentru că port pe Dumnezeu în inima mea.

Împăratul Traian nu credea, mai ales că era închinător la idoli. Se închina la zei.

– Așa cred, că eu port pe Iisus în inima mea.

– Am auzit că tu predici pe Hristos Cel răstignit și tot Orientul l-ai luminat cu credința în Hristos. Ai întors atâta lume de la zeii noștri.

– Da. Până voi muri, voi întoarce popoarele păgâne și întunecate de la draci la Dumnezeu.

– Așa răspunzi? Bine.

A dat ordin la zece ostași aspri, l-au legat cu lanțuri și l-au adus de la Antiohia Siriei până la Roma, să-l judece împăratul Traian.

Când a ajuns la Roma, l-au băgat la închisoare până avea să vină Traian de la război. A venit împăratul Traian și i-a adus aminte un ostaș:

– Măria ta, pe episcopul acela care a predicat în Antiohia – că a predicat grozav împotriva împăratului și a păgânilor, în fața împăratului Traian – îl avem la temniță. Ce să facem?

Iar împăratul a spus:

– Pregătiți-i moartea la zi de sărbătoare, ca să adun Roma toată, sute de mii, să vadă cum am să-l omor. Mi s-a împotrivit mie foarte și a zis că nu se teme decât de Hristos. Să-l văd eu, va veni Hristos să-l scoată din mâinile mele?

Și în zi de sărbătoare l-au scos în lanțuri din temniță și l-au adus în arenă, unde era împăratul și toți senatorii Romei și sute de mii de oameni.

Și era un stâlp mare în arenă unde îi legau pe cei ce-i mâncau fiarele. L-au dezbrăcat de haine și l-au legat gol cu mâinile la spate, și 100.000 de spectatori se uitau din toate părțile, cum îl mănâncă fiarele pe episcopul din Antiohia. Și au dat drumul la doi lei mari, flămânzi.

Leii au venit și întâi l-au înconjurat de trei ori și au stat oleacă în genunchi înaintea lui. Dar el, dacă a văzut că leii nu vor să-l mănânce, a spus: „Doamne, cu această moarte vreau să zbor la Tine, nu cumva să mă cruți! Doamne, poruncește să mă mănânce leii, că totdeauna am dorit să fiu mâncat de fiare pentru Tine”.

Și atunci un leu a sărit pe un umăr de-al lui și unul pe celălalt umăr și l-au sfâșiat bucăți. Și au venit creștinii din nou la împăratul să le dea oasele, de la mâini, de la picioare, care au mai rămas. Și le-a dat împăratul.

Ce s-a întâmplat însă? Minune mare, minune mare! Oasele cele mai mici de la mâini le-au mâncat leii, au mâncat toată carnea, toate măruntaiele, însă inima n-au mâncat-o. Inima-i de carne. Stătea între oase. Și a spus împăratul:

– Ce-i cu inima de n-o mănâncă?

– Măria ta, uite leii inima au lăsat-o!

– Măi, el îmi spunea mie în Antiohia, înainte de a merge la război, că poartă pe Iisus în inima lui. Și poate de aceea n-au mâncat-o leii. Ia luați sabia și despicați inima ceea.

A luat un ostaș sabia, și când a despicat inima Sfântului Ignatie, ca o lămâie s-a desfăcut în două. Și cu slove de aur era scris pe o parte: Iisus, și pe cealaltă parte, Hristos.

Deci acesta-i Sfântul Ignatie Teoforul, care, atunci când era copil mic, a fost purtat de Mântuitorul în brațe, iar el l-a purtat pe Iisus, nu în brațe, ci în inima sa până la mâncarea leilor și în vecii vecilor îl va odihni pe el întru Împărăția cerului, unde a zburat sufletul lui.

Arhim. Cleopa Ilie; Ne vorbește părintele Cleopa, vol. 11

3030

2 comentarii

12 distribuiri

Îmi place

Comentează

Distribuie

25 ani de la adormirea Părintelui ieroschimonah Ioan Guțu de la Colciu

 Astăzi se împlinesc 25 ani de la adormirea Părintelui ieroschimonah Ioan Guțu de la Colciu. Să avem rugăciunile sale.

Părintele Dionisie Ignat spunea despre avva Ioan: “A venit la Muntele Athos în 1926. Părinte duhovnicesc i-a fost părintele Ilie, dar în scurt timp bătrânii au murit (Ilie Vulpe, Gherontie, Paisie şi Eftimie) şi el a rămas singur timp de aproape 20 de ani. Noi am trăit cu părintele Ioan ca fraţii: nu era nici o deosebire între cele două chilii ale noastre. Toate sărbătorile şi toate praznicele mari, veşnic le-am făcut la un loc. Părintele Ioan Guţu a fost un călugăr din cei buni, foarte osârduitor… şi foarte strict cu vieţuirea sa monahala. Au încercat şi alţii să locuiască cu el, dar n-au fost în stare. Era doar preot, nu şi duhovnic. De când a murit ultimul părinte duhovnicesc din chilie, din smerenie, el nu a mai slujit niciodată… A fost un om bun”.

Avva Ioan era de obârşie din Basarabia şi s-a născut la Popeşti, în regiunea Soroca, în 1906. Iubitor de Dumnezeu, a plecat la 19 ani în Athos şi a rămas acolo, în aceeaşi chilie de la Colciu, 70 de ani, până s-a mutat la Cer. N-a ieşit în acest răstimp decât o singură dată din Sfântul Munte, pentru oarecare treburi. A făcut ascultare şi duhovnicului său Ilie Vulpe, dar şi tatălui său, care i-a spus când l-a vizitat: „Îngrijeşte-te să mori aici”. Între 1906 şi 1996 (05 decembrie), timp de 90 de ani, avva Ioan a strâns atâta har şi smerenie încât a ajuns la cea mai adâncă nevinovăţie. Mare postitor – mânca din două în două zile – mare nevoitor – dormea cel mult trei ore din noapte, pe un scăunel – mare ascet şi rugător – bătea metanii şi când îi sângerau picioarele, la bătrâneţe, iar medicamente n-a folosit vreodată. Nu vorbea mult pentru că dacă nu te foloseai de tăcerea lui, nu aveai pentru ce să-i mai ceri sfat (şi adevărul este că putem lua învăţătură despre smerenie, doar privindu-i chipul!). A considerat întotdeauna că „trebuie să începem cu frica de Dumnezeu şi să terminăm cu dragostea pentru El. Între acestea două să punem multă smerenie şi rugăciune şi vom ajunge în Împărăţia Cerurilor”. Pentru ostenelile sale, Dumnezeu i-a dezvăluit dinainte ceasul mutării sale, aşa că şi-a rânduit toate treburile cu două luni înainte, şi-a luat iertare de la toţi fraţii – şi de la cei din chilia Sfântului Gheorghe Colciu a părintelui Dionisie Ignat, care l-a şi împărtăşit – şi, la pomenirea Sfântului Sava cel Sfinţit, a trecut la cele veşnice.

Spunea părintele Ilie de la Colciu că în oarecare an nu aveau de niciunele pentru hramul chiliei. Au întins ei mrejile, dar n-au pescuit nimic. Cum era deja ajunul Sfântului Ioan, s-au dus cu amărăciune la avva Ioan să-i ceară sfat. A zis gheronda: „Mergeţi la liman şi aduceţi peştele cel mare”. Ar fi voit părinţii să-i spună că de acolo vin, dar au tăcut şi au făcut ascultare. Şi dacă au ajuns la ţărm au rămas miraţi că au văzut venind spre ei un peşte destul de mare încât să le ajungă drept hrană pentru toţi timp de două zile. Cu mâinile goale l-au luat din apa mică şi au dat slavă lui Dumnezeu..

Într-un an, din cei din urmă ai trecerii prin astă lume (noiembrie 1996), avva Ioan Guţu s-a întâlnit cu viitorul ministru al Cultelor, Adrian Lemeni. Şi l-a întrebat tânărul atunci : „Ce crezi părinte că ai agonisit în cei 70 de ani de rugăciune în Athos?” A zis lui bătrânul : „Am căpătat îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu”…

Părintele Augustin, ucenicul lui în ultimii ani, lucrând ceva la grădină cu avva, i-a spus, uşor în glumă : „Roagă-te cuvioase lui Dumnezeu, că ai căpătat trecere înaintea Lui, să ne trimită izvor mai aproape de chilie, ca să nu mai cărăm apa din vale”. Atunci n-a zis nimic bătrânul, dar spre toamnă, pe când îşi uitase deja vorba, a ţâşnit apă limpede mai la deal de chilie, la câţiva metri de petecul lor de grădină… Tot de acolo îşi iau apa şi în ziua de azi.

Odată a venit după cuvânt un frate grec de la mănăstirea Vatopediou. Şi luând binecuvântare a voit să plece, iar atunci bătrânul i-a urat „kalos taxidis pater Athanasios”. Nu era încă nici măcar monah la vremea aceea, dar când a vrut să-i spună asta, a zis către el avva: „nu este după voia ta ci după cum îi place Domnului să ţi se întâmple!”. Astăzi îl puteţi găsi pe părintele Athanasie nevoindu-se în aceeaşi obşte a Vatopedului.

S-a făcut pe sine neînsemnat bătrânul Ioan, lepădându-şi voia înapoia lui, dar s-a făcut şi fără griji şi-n felul ăsta şi-a agonisit pace şi odihnea astfel şi pe fraţi…

George Crasnean

Foto de Hariton Lavriotul

http://sfantulmunteathos.wordpress.com/.../despre-avva.../

Mitropolitul grec Ieremia al Gortiniei a trecut la Domnul

 Mitropolitul grec Ieremia al Gortiniei a trecut la Domnul marți, 14 decembrie 2021, în urma unui atac de cord, survenit după ce se vaccinase cu 3 doze de ser experimental Covid pentru a-și demonstra „ascultarea față de sinodul ortodox grec”, care a ajuns să colaboreze cu statul elen în campania de vaccinare Covid.

El declarase pe 27 noiembrie următoarele: „Canalele de televiziune grecești au anunțat în mod fals că eu, Mitropolitul Ieremia al Gortinei, sunt împotriva măsurilor Sinodului.

Întotdeauna în Eparhia mea și în discursurile mele personale spun și subliniez că urmăm linia Sfântului Sinod și a întregii Ierarhii.

Dovada în acest sens este că eu personal am făcut toate cele trei injecții”, a afirmat mitropolitul Ieremia al Gortiniei, citat de Vimaorthodoxias.gr. Deși este adevărat că ierarhia și sinodul Bisericii grecești s-au pus în slujba campaniei de vaccinare Covid guvernamentale (în sensul în care au impus vaccinarea obligatorie a angajaților, au implementat în biserici toate restricțiile politicii „sanitare” și chiar au transformat temporar unele lăcașuri în centre de vaccinare), urmarea acestei linii de acțiune nu dovedește nici pe departe ascultarea față de Biserică, ci pur și simplu capitularea personală sau instituțională în fața guvernului secular, el însuși îngenunchiat în fața comenzilor venite de la OMS, UE și industria Big Pharma.

 

Pagina web OrthoChristian.com ne oferă o scurtă contextualizare a subiectului și biografia mitropolitului grec. Potrivit acesteia, ÎPS Ieremia al Gortiniei și Megalopolei din cadrul Bisericii Ortodoxe a Greciei a trecut la Domnul marți noaptea, la vârsta de 80 de ani, după ce a suferit un atac de cord. A slujit Biserica timp de 52 de ani, dintre care 15 ani ca ierarh.Mitropolitul Ieremia era cunoscut drept un apărător al dreptei-credințe împotriva ecumenismului și un critic al Sinodului pan-ortodox ținut în Creta în 2016, aspecte care l-ar recomanda ca pe un ortodox ultraconservator. Cu toate acestea, el a adoptat o poziție considerată necanonică în chestiunea imixtiunii Patriarhiei Constantinopolului în problemele Bisericii Ortodoxe din Ucraina când, în urma unor presiuni politice, a fost recunoscută autocefalia unei facțiuni schismatice din Ucraina în contextul aspirațiilor Bisericii naționale de a ieși din subordinea Patriarhiei Moscovei.

 

În primăvara anului 2020, mitropolitul Ieremia a trimis credincioșilor o scrisoare pastorală intitulată „Zăvorâți!”, prin care cauționa măsurile guvernamentale de încălcare a libertății religioase care au culminat cu închiderea bisericilor de Înviere, cea mai mare sărbătoare a creștinătății. Ierarhul punea Covidul pe seama păcatelor poporului și îi îndemna pe oameni să stea închiși în case și să urmărească slujba prin radio, televiziune sau internet. 

Romfea.gr pune la dispoziție o scurtă biografie a ierarhului de curând răposat. Mitropolitul Ieremia s-a născut în Nafpaktos, Grecia, în 1941. În 1964, a absolvit Școala Teologică a Universității din Atena. Ulterior, în anul 2000, și-a dat doctoratul la aceeași facultate.A fost hirotonit diacon în 1969 și preot în 1972 și a fost numit predicator eparhial în Arhiepiscopia Atenei și în alte câteva eparhii.

În 2003, a fost desemnat asistent universitar, iar în 2006, profesor titular al Școlii Teologice a Universității din Atena.

A fost ales Mitropolit de Gortinia și Megalopolis la 14 octombrie 2006, de sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci.

Este considerat unul dintre cei mai importanți cercetători ai Vechiului Testament din Grecia și a interpretat și tradus multe cărți din Vechiul Testament.  sursa ACTIVENEWS.RO