MINUNEA CU BĂTAIA CLOPOTELOR DE LA PATRIARHIE CARE AU BĂTUT SINGURE

 

La trecea la Domnul a Părintelui Ilie Cleopa, unul dintre cei mai mari duhovnici ai acestui neam.

Puțini știu, însă, că moartea sa a fost marcată de o minune, căreia nici o explicație fizică nu i-a fost găsită.

Într-o după amiază, spre seară, spove­deam în biserică la Catedrala Patriarhală, povestește părintele Arsenie Muscalu. Cred că era în jurul orei 19, când, dintr-o dată, clo­po­tul cel mare a început să bată, clopotul are peste 8 tone şi se trage numai la Sfânta Liturghie, la început şi la Axion.

Am rămas ne­dumerit. De ce s-ar trage clopo­tul acum? Nu era nici un eveni­ment. Dacă ar fi fost ceva, eu trebu­ia să ştiu.

În câteva clipe am fost în Sfân­tul Altar. Odată cu mine a ajuns şi fratele Ni­colae pe atunci paraclisier. Iar în Sfântul Altar nu era nimeni.

Şi eu şi fratele Ni­colae am încercat să oprim clopotul de la ta­blou, însă acesta nu reacţiona în nici un fel. Clopotele de la Patriarhie sunt acţionate elec­tric, iar tabloul de comandă se află în Sfântul Altar.

Văzând că nu îl poate opri, fratele Ni­colae a fugit la clopotniţă. Clo­potniţa stă încu­ia­tă, iar cheia se află la electrician, care trece pe acolo numai dimineaţa”.

„M-am uitat după Ştefan, celălalt paraclisier, sau nea Sebastian, electricianul, care aveau cheia de la clopotniţă, dar nu erau pe-acolo, şi atunci am fugit la clopotniţă şi am spart lacătul de la uşa de acces.

Mi-era teamă că Părintele Patriarh mă va certa, crezând că eu am tras clopotul cel mare intenţionat.

Am urcat la clopote. Nu era nimeni. Clopotul cel mare bătea cu putere. Când am scos toate siguranţele, numai atunci l-am oprit. A doua zi a venit vestea că Părintele Cleopa a plecat la Domnul”.

„Clopotul a bătut ceva”, adaugă Pr. Arsenie. „Două-trei minute, poate mai mult. Toţi pă­rin­ţii cărora le-am povestit întâmplarea aceasta au avut acelaşi gând: e semn că cineva mare va pleca la Domnul!

După ce am primit vestea despre moartea Părintelui Cleopa, cu toţii am făcut imediat legătura.

Întâmplarea a fost povestită de Părintele Arsenie Muscalu, care era în acea vreme Marele Ecleziarh al Catedralei patriarhale, pentru revista Lumea Credinței.