Unul din cele mai puternice argumente pentru cinstirea trupurilor
Sfintilor care au fost plini de Har il avem in cartea a 4-a Regilor 13,
20-21: *Apoi a murit Elisei şi l-au îngropat, iar în anul următor au
intrat în ţară cete de Moabiţi. Dar iată, odată, când îngropau un mort,
s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi,
speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela,
s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele sale.*
Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot
mai mult; până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe, şi îi puneau
pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când va trece Petru,
măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei. (Fapte 5: 14, 15)
Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel; până
acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri, care fuseseră
atinse de trupul lui, şi-i lăsau bolile, şi ieşeau afară din ei duhurile
necurate. (Fapte 19: 11, 12)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu