Leac impotriva fumatului

Tratamentul pentru a scapa de viciul fumatului este foarte simplu si necesita doar atentie si vointa. Se ia un varf de cutit de pulbere de pedicuta de 4-5 ori pe zi. Se tine sub limba un sfert de ora, dupa care se inghite cu putina apa. Administrarea se face, de preferat, pe stomacul gol. Prima doza se ia dimineata devreme, imediat dupa trezire, iar restul dozelor se iau la intervale de maximum 4 ore intre ele. Acest tratament face ca atunci cand este tras un singur fum de tigara sa apara o senzatie puternica de voma, care poate persista dupa aceea o ora (uneori chiar mai mult). Alcaloizii continuti de pedicuta reduc dorinta de a fuma si diminueaza unele efecte negative ale tigarilor.

Dependenta de droguri

Este incredibil, dar fitoterapeutii spun ca dependenta de droguri poate fi vindecata cu remedii naturiste. Tratamentul necesita insa o totala colaborare a pacientului.

O lingurita rasa de pulbere de pedicuta, trei lingurite de pulbere de sunatoare si una de pulbere de obligeana se pun intr-o jumatate de litru de apa si se lasa la macerat la temperatura camerei de seara pana dimineata, cand preparatul se strecoara. Planta ramasa dupa filtrare se opareste cu jumatate de litru de apa clocotita, dupa care se lasa sa se raceasca si se strecoara. Se combina cele doua, infuzia si maceratul, si se bea tot preparatul obtinut dimineata, pe stomacul gol.

Efectul imediat este un acces de voma puternica. Daca s-a eliminat din stomac intreaga cantitate, se mai poate administra o portie. In total, se pot face, daca pacientul suporta, pana la 10 ingerari. Acest tratament, care se face numai sub control medical, dureaza doua saptamani si are efecte miraculoase.
De obicei, dupa 12-14 zile de tratament apare o criza, care poate dura de la o zi pana la 1-2 saptamani, in care pacientul simte acut nevoia de droguri. Odata depasita insa aceasta perioada, restul tratamentului va decurge mult mai usor.

Leac impotriva alcoolismului

Pedicuta si semintele de patrunjel sunt remediile cel mai frecvent utilizate, cu rezultate foarte bune, de medicina populara contra alcoolismului.
Se ia o jumatate de lingurita rasa de pulbere de pedicuta de trei ori pe zi. Planta se tine sub limba un sfert de ora, dupa care se inghite cu putina apa, pe stomacul gol.

Pedicuta si obligeana - o lingurita rasa de pulbere de pedicuta si una de obligeana (radacina) se pun intr-o jumatate de litru de apa si se lasa la macerat la temperatura camerei, de seara pana dimineata, apoi se filtreaza. Separat se face o infuzie dintr-o lingurita rasa de pulbere de pedicuta intr-o cana de apa clocotita, se lasa la racit si se strecoara. Se combina cele doua preparate si se bea dimineata, la pranz si seara, inainte de masa.

Preparatul se poate adauga in cafea sau ceai. Daca este administrat fara ca persoana in cauza sa stie, se elimina obligeana, care are un miros puternic, iar cantitatea de apa in care se fac maceratul si infuzia se reduce la o treime.

Tratamentul cu pedicuta impotriva alcoolismului are si efecte adverse - voma, diaree, dureri de cap, accese de violenta, furie, pesimism. Toate acestea sunt efecte ale dezintoxicarii, care trec pe masura ce organismul se curata. Este de preferat ca persoana care urmeaza tratamentul sa stie, pentru ca astfel va putea face fata mai usor efectelor adverse. Pe intreaga durata a tratamentului o importanta foarte mare o are anturajul in care traieste pacientul.

Arsenie Papacioc: „Cum e nevasta ta, aşa sunt şi eu! Citeste mai mult: adev.ro/ny6yyy

La Casa Regală, atunci când trăia Regina Maria, s-a întâmplat că un soldat din gardă a poftit la frumuseţea ei. N-a avut de lucru şi-i mărturiseşte acest gând şi prietenului său tot din gardă. Acesta se duce şi-l spune reginei. Atunci regina l-a chemat şi l-a întrebat: ‒ Ai nevastă? ‒ Am, să trăiţi, Majestate! Atunci regina i-a poruncit majordomului: ‒ Adu două pahare cu apă! Vine majordomul cu paharele şi le pune pe masă. Şi regina îi spune soldatului respectiv: ‒ Uită-te bine la aceste două pahare. Cum e paharul acesta, la fel e şi celălalt! Cum e nevasta ta, aşa sunt şi eu! Nu mă pofti, că nu-ţi dau nimic în plus faţă de nevasta ta! ‒ Să trăiţi Majestate!

Citeste mai mult: adev.ro/ny6yyy

PR CALISTRAT -DESPRE JUDECATA !

În viaţă nu trebuie să judecăm şi să ne uităm la masca de afară. Aţi văzut ce frumos şi-au dat mulţi cu părerea, "iadul", "diavolul" ,"sataniştii". Stai domnule! Omul are un suflet şi-n el are nişte puteri raţionale. Şi cum te va găsi moartea aşa te va judeca. Mă întreb şi eu, în clipa în care au simţit focul, acele suflete ce făceau? Râdeau şi spuneau să vină satana să îi ia sau spuneau, " Doamne fereşte-mă!, Doamne păzeşte-mă!". Nu trebuie să dăm sentinţe, nu suntem noi judecători. N-am fost puşi de Dumnezeu săsocotim noi locul cuiva în Rai sau în iad. Dar putem ca prieteni, colegi şi familie să îndemnăm unii pe alţii la bine. Să ne ferim de aceste întâmplări nefericite. Altele sunt lucrurile oamenilor, altele sunt gândurile oamenilor şi altele sunt lucrurile şi gândurile lui Dumnezeu. sursa FACEBOOK Parintele Calistrat

Povestea impresionantă a părintelui Gherontie Puiu

Salvat miraculos la naştere, după ce a fost aruncat între gunoaie, părintele Gherontie Puiu a avut întreaga viaţă viziuni cu Maica Domnului. A fost închis în lagărul de la Periprava, din cauza prigoanei comuniste şi a vieţuit ca un sihastru, zece ani, într-o grotă din Bucegi, după care a ridicat Mănăstirea Caraiman. Părintele Gherontie îi învăţa pe cei care veneau la el să rostească o rugăciune cu puteri miraculoase ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Pilda celebră a lui Arsenie Papacioc despre milostenie: „Fraţii mei, ţ... 5 profeţii care s-au împlinit. Arsenie Boca a prezis cu exactitate moa... Părintele Gherontie Puiu, unul dintre cei mai mari duhovnici contemporani, plecat într-o lume mai bună în 2014, a avut o viaţă cu adevărat extraordinară, plină de miracole şi credinţă. Miracole pe care a ştiut, cu blândeţe şi înţelepciune, să le aducă şi în vieţile celor care îl căutau atunci când medicina şi ştiinţa, în general, păreau să nu poată face mai mult. Încă de la naştere, destinul părintelui a fost unul cu totul ieşit din comun. S-a născut în localitatea Todireşti, nu departe de Paşcani, în anul 1933. Mama lui a murit la naştere, în spitalul din Ruginoasa, tatăl său plecase de ceva vreme de acasă, iar moaşa, crezând că pruncul nu va trăi, l-a pus într-un lighean şi l-a aruncat între gunoaie, pe malul unei ape din apropiere. A fost găsit de o localnică şi luat acasă. Fiind numit Gheorghe, copilul a fost primit cu toată dragostea în familia lui Puiu Petrache. Prezenţa constantă din viaţa lui Părintele a povestit că Maica Domnului, prezenţă constantă în întreaga sa viaţă, i s-a arătat pentru prima dată chiar în copilărie. A apărut sub forma unei tinere îmbrăcată în haine monahale, care i-a spus că fiul cel mare al familiei Petrache va sta mulţi ani prizonier de front, o viziune care s-a adeverit. Întors după 12 ani de prizonierat în Rusia, acesta îl va boteza şi îi va înfia pe Gheorghe, numele laic al viitorului duhovnic. La botez, descris de părinte ca o experienţă dumnezeiască, i se arată din nou Maica Domnului care îi spune să meargă la mănăstire şi să-şi îndeplinească misiunea pentru care a fost ales. Despre acel moment, părintele povestea: “Când am îmbrăcat haina de foc a Botezului, parcă m-am simţit alt om. Mă încerca o bucurie fără margini, pe care mă străduiam să o desluşesc. La ieşirea din sfântul locaş, pe treptele din faţa pridvorului, am zărit din nou acea fiinţă minunată. Stătea lângă poartă şi mă privea drept în ochi. N-o vedea nimeni, doar eu! De astă dată, nu mai era vis, ci vedenie curată. Mi-a vorbit, cu glas îngeresc: Ai încredere si du-te la mănăstire. Te voi călăuzi. Tu eşti ales pentru o misiune! Acea măicuţă fără vârstă avea cel mai frumos chip pe care mi-a fost dat să-l privesc. Începând de atunci, am înţeles că este însăşi Măicuţa Domnului”. Tânărul de 20 de ani urmează cu bucurie misiune şi este, până în 1959, frate la mănăstirea Neamţ, an în care începe prigoana monahilor, prin decretul de alungare a acestora din mănăstiri. Decrerul prevedea ca aşezămintele fără vechime să fie desfiinţate pur şi simplu, iar mănăstirile istorice, ca Neamţul, să fie păstrate, dar obligate să-şi micşoreze obştea, alungând toţi călugării tineri. Fratele Gheorghe fuge pe fereastră, dar este prins la scurt timp de comunişti şi condamnat la cincisprezece ani de muncă silnică, în lagărul din Periprava. Zece ani în sihăstrie Părintele reuşeşte să fugă din lagăr, cu ajutorul unui brigadier, care îl trimite în Tulcea, iar Maica Domnului îi este din nou alături. Îi spune să se urce într-o maşină, care opreşte ca din senin pe stradă, şi ajunge în Timişul de Sus, de unde urcă pe platoul munţilor Bucegi. Aici petrece zece ani, în post şi rugăciune, ascuns într-o peşteră. Atunci i-a promis Maicii Domnului că îi va ridica o mănăstire, de unde să poată fi privită Crucea de pe Caraiman. În 1970, părintele se întoarce acasă şi află că mama sa adoptivă îi făcuse mormânt şi slujbe pentru că l-a crezut mort, pentru a doua oară în viaţă. După Revoluţie, părintele slujeşte la Neamţ, în schitul Băiceni şi la Iaşi, unde suferă un accident cerebral. Maica Domnului i s-a arătat din nou în viziuni şi îi spune să-şi îndeplinească misiunea promisă, aceea de a ridica o mănăstire. În timp ce se recupera la spitalul din Sinaia, Maica Domnului îi spune şi cum trebuie să arate locul căutat pentru construcţia mănăstirii: „Te-am adus aici cu o misiune. Adu-ţi aminte! Trezeşte-te, că nu eşti bolnav!“. Părintele a povestit că, după ce a spus aceste cuvinte de trei ori, Maica Domnului a adăugat: „Vei găsi un brad cu şase ramuri, lângă o apă curgătoare, pe un plai de unde se vede marea Cruce la care te-ai jurat. Acolo să faci mănăstirea!“. Miraculos, a doua zi, părintele Gherontie se vindecă de paralizia care îl ţinea la pat şi pleacă în căutări. În 1996, părintele a zidit într-o poiană mai întâi o căsuţă din lemn, o bisericuţă şi apoi o mănăstire mare şi frumoasă, Mănăstirea Caraiman, cu hramul Înălţarea Sfintei Cruci, terminată complet în 2007, din curtea căreia se vede, într-adevăr, crucea din Bucegi.  Mănăstirea Caraiman, ridicată de părinte la poalele Bucegilor. FOTO manastireacaraiman.ro În mai 2014, după ani întregi petrecuţi într-o chilie simplă din Mănăstirea Caraiman, părintele Gherontie Puiu a trecut la Domnul. La înmormântarea sa, la care au au participat mii de oameni, s-a pornit din senin o ploaie torenţială, deşi toată ziua a fost însorită. Apoi, cerul s-a limpezit, iar credincioşii au fost convinşi că părintele a făcut o rugăciune să alunge norii, aşa cum le-a alungat şi lor suferinţele, de câte ori îl căutau în chilia smerită. Rugăciunea părintelui Gherontie Pentru toţi cei care veneau la el cu probleme de sănătate şi suflet, părintele Gherontie îi învăţa să rostească următoarea rugăciune, cu puteri miraculoase: “Doamne, întoarce-i la bunătate şi la rugăciune pe toţi vrăjmaşii mei!”. Părintele a povestit că această scurtă rugăciune a fost descoperită de părinte într-o noapte, chiar în mâna sa, aşternută pe o bucată de hârtie. Mai scria acolo că trebuie spusă, cu credinţă, de 30 de ori pe zi, vreme de 40 de zile, şi că îndeplineşte orice dorinţă a celui ce o rosteşte. „Vă rog, toţi cei care aveţi probele de orice fel, să spuneţi această rugăciune de 30 de ori pe zi, timp de 40 de zile, şi Maica Domnului va face minuni!“, era îndemnul părintelui către cei care ajungeau la el fără speranţă.

Ce este Psaltirea şi care este folosul citirii ei?

Psaltirea proorocului şi împăratului David este, dintre cărţile canonice ale Vechiului Testament, poate cea mai citită carte în rândul credincioşilor noştri. Psalmii sunt rugăciuni de laudă a lui Dumnezeu şi, în acelaşi timp, rugăciuni de pocăinţă. Ei exprimă frământările din sufletul omului, poate mai bine decât oricare alte texte sfinte şi, în aceeaşi măsură, recunosc în faţa lui Dumnezeu păcătoşenia oamenilor, dar şi părerea lor de rău, şi dorinţa de îndreptare. Psaltirea este o carte dramatică. E cartea fiecărui suflet „necăjit şi dosădit“, cum se spune în limbaj vechi românesc. Fiecare se regăseşte în ea. E de ajuns să începi lectura, ca să n-o mai lepezi din mână. Simţi că e cartea ta, cartea credinţei tale, a căderilor tale. Simţi însă că e şi cartea speranţelor tale. E cartea împăcării cu Dumnezeu. Psaltirea este o carte-miracol. Izbăvirea de vrăjmaşi este una dintre cererile dese ale Psaltirii. În popor există o vorbă: „Te pun la Psaltire!“ Adică voi citi Psaltirea, cu speranţa că Dumnezeu va lămuri lucrurile. Căci ea se citeşte cu umilinţă şi speranţă şi, după lectura ei, vine lămurirea şi se înfăptuieşte dreptatea lui Dumnezeu.

Psaltirea se citeşte mult de către credincioşii ortodocşi. Psalmii sunt mângâietori. Îndeamnă la pocăinţă, ne fac mai buni, mai credincioşi, mai atenţi faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele nostru. Prin psalmi se cere iertarea păcatelor, se recunoaşte slăbiciunea firii omeneşti şi se cere întărire în lupta cu ispitele şi cu diavolul. Psalmii se citesc în orice zi a anului, dar mai ales la vreme de necaz şi de supărări şi, întotdeauna, credinciosul simte ajutorul lui Dumnezeu după citirea lor. Toţi psalmii sunt atât de potriviţi sufletului omenesc, încât par a fi rugăciunea inimii fiecăruia din cei care citesc.

Citirea Psaltirii este un act de pocăinţă, fiind prescrisă de duhovnici ca mijloc de curăţire şi iertare, prin forţa pe care o au psalmii, de a întoarce spre fapta bună, spre căinţă. Există mănăstiri în care Psaltirea se citeşte încontinuu în biserică, lectura ei fiind socotită act de trezvie şi pocăinţă pentru obşte. (mitropolit Antonie PLĂMĂDEALĂ, Cuvinte duhovniceşti)

Halloween

Halloween-ul, o sărbătoare de care nu avem nevoie (31 octombrie): Ispite moderne

Adevarul e insa altul. Ea e o sarbatoare 100% pagana, oculta, “ziua cand mortii, fantasmele parasesc mormintele…”. Ea e cea mai mare sarbatoare a slujitorilor satanei: vrajitori, spiritisti sau satanisti. Americanii au dezvoltat o adevarata industrie legata de aceasta sarbatoare. Se achizitioneaza cu aceasta ocazie accesorii macabre: masti, costume de vampiri, diavoli, dragoni, zombi, leprosi, schelete si nelipsitii dovleci, ajungandu-se pana la vanzari de o jumatate de miliard de dolari anual. Vanzarile filmelor horror cresc in aceasta perioada, promotorii filmelor de groaza speculand si ei interesul mare pentru acest praznic. Industria filmelor horror exploateaza la maxim setea de senzatii tari, dovedind nepasare fata de psihicul omului, caruia nu-i ofera nimic altceva decat angoase.

America face cu ocazia Halloween-ului pregatiri mai mari decat de Craciun sau Paste. Copii se costumeaza in stil horror, se amuza prin sperieturi si merg (colinda) din casa in casa pentru a primi prajituri. Tinerii, mai curajosi, merg in cimitire in miez de noapte si se distreaza facand spiritism. S-a constatat ca in noaptea Halloween-ului se savarsesc foarte multe crime in Statele Unite.

De altfel, in cunoscutul documentar TV Invazia pagana se spunea ca la intrebarea “Cum ati vrea sa serbati Halloween-ul?”, 80% din elevii americani de clasa a IV-a de la o scoala au raspuns zambind : “As vrea sa omor pe cineva…” Acesta este impactul sarbatorii !

Ca si in anii precedenti si in acest an, la noi s-a promovat aceasta sarbatoare: gradinite si teatre pentru copii speculand momentul. De nu vom fi cu luare-aminte, copii nostri isi vor forma treptat gustul pentru macabru, ocult, sadism si violenta (ii ajuta in acest sens desenele animate cu monstrii, jocurile agresive pe calculator, filmele horror si cartile pentru copii, deja clasice, din seria Harry Potter, etc.).

Noi oamenii, madularele biserici vii, nu trebuie sa luam parte la aceasta sarbatoare oribila si demonica. Atunci cand Binecredinciosul Stefan cel Mare si Sfant ridica biserici, americanii abia auzeau de invatatura lui Hristos! De ce ar trebui sa luam aminte acum la ce si cum ne invata ei sa sarbatorim? Sa speram ca ai nostri credinciosi vor intelege desertaciunea acestei false sarbatori si ca pe viitor o vor ocoli. Sursa: Avva Maleahi Eacov Nathan

Principalele porunci ale Evangheliei

1. Fiecare crestin este dator sa-L iubeasca pe Dumnezeu

Esti dator sa-L iubesti pe “Domnul Dumnezeul Tau, din toata inima ta si din tot sufletul tau, si din tot cugetul tau. Aceasta este prima si cea mai mare porunca” (Matei 22, 37). “Daca Ma iubiti, paziti poruncile Mele” (Ioan 14, 15). “Cel ce are poruncile Mele, si le pazeste, acela este care Ma iubeste; Iar cel ce Ma iubeste pe Mine va fi iubit de Tatal Meu, si-L voi iubi si Eu, si ma voi arata lui”. (Ioan 14, 21). “Cine nu ma iubeste nu tine poruncile Mele” (Ioan 14, 24). “Iubiti-L pe Hristos, chiar daca nu L-ati vazut” (I Petru 1, 8). “Oricine iubeste pe Cel Care a nascut, iubeste si pe Cel Care S-a nascut din El” (I Ioan 5,1).

2. Fiecare crestin este dator sa-l iubeasca pe fratele sau.

A doua porunca, asemenea celei dintâi este sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti (Matei 22, 39). “Porunca noua dau voua: sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti vinul pe altul” (Ioan 13, 34). „Întru aceasta va vor cunoaste toti, ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii” (Ioan 13, 35). „Nimanui cu nimic sa nu fiti datori, decât cu iubirea unul fata de altul; ca cel care iubeste pe aproapele, a împlinit legea. Pentru ca poruncile: sa nu savârsesti adulter; sa nu ucizi; sa nu furi; sa nu marturisesti strâmb; sa nu poftesti si orice alta porunca ar mai fi, se cuprind în acest cuvânt: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti” (Romani 13, 8-9). “Iubiti-va unul pe altul cu inima curata” (I Petru 1, 22). “Iubitii pe fratii vostri” (I Petru 2, 17).

“Iubitilor, daca Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, si noi datori suntem sa ne iubim unul pe altul” (I Ioan 4, 11). “Cine nu iubeste pe fratele sau, ramâne în moarte” (I Ioan 3,14). “În aceasta am cunoscut iubirea: ca El si-a pus sufletul Sau pentru noi, si noi datori suntem sa ne punem sufletul pentru frati” (I Ioan 3, 16). “Fiii mei, sa nu iubim cu vorba, numai din gura, ci cu fapta si cu adevarul” (I Ioan 3, 18). “Cine iubeste pe Dumnezeu, sa iubeasca si pe fratele sau” (I Ioan 4, 21).

3. Crestinii sunt datori sa nu se certe, nici sa tina minte raul si sa nutreasca ura împotriva fratilor lor; si chiar daca s-au suparat între ei, sunt datori sa se împace.

“Oricine se mânie pe fratele sau, vrednic va fi de osânda; si cine va zice fratelui sau: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului” (Matei 5, 22). “Deci, daca îti vei aduce darul tau la altar, si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva împotriva ta, lasa darul tau acolo, înaintea altarului, si mergi întâi si împaca-te cu fratele tau, si apoi, venind, adu darul tau” (Matei 5, 23-24). “Împacate cu pârâsul tau degraba, pâna esti cu el pe cale, ca nu cumva pârâsul sa te dea judecatorului, si judecatorul slujitorului, si sa fii aruncat în temnita” (Matei 5, 25). “Iar daca se pare cuiva ca aici poate sa ne gaseasca pricina, un astfel de obicei noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu” (I Corinteni 11, 16). “Un slujitor al Domnului nu trebuie sa se certe, ci sa fie blând fata de toti, destoinic de învatatura, îngaduitor” (II Ti-motei 2, 24). “Soarele sa nu apuna peste mânia voastra” (Efeseni 4, 26). “Iar cel ce uraste pe fratele sau este în întuneric si umbla în întuneric, si nu stie încotro se duce, pentru ca întunericul a orbit ochii lui” (I Ioan 2, 11). “Oricine uraste pe fratele sau este ucigas de oameni si stiti ca orice ucigas de Oameni nu are viata vesnica, dainuitoare în el” (I Ioan 3, 15).

4. Crestinii sunt datori sa nu priveasca cu interes si pofta.

“Eu însa va spun voua: Ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savârsit adulter în inima lui” (Matei 5, 28). “Pentru ca tot ce este în lume, adica pofta trupului si pofta ochilor, si trufia vietii, nu sunt de la Tatal, ci sunt din lume. Si lumea trece si pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu ramâne în veac” (I Ioan 2, 16-17).

5. Crestinii sunt datori sa nu jure, nici adevarat, nici strâmb.

“Eu însa va spun voua: sa nu jurati nicidecum, nici pe cer, fiindca este tronul lui Dumnezeu. Nici pe pamânt, fiindca este asternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim fiindca este cetatea marelui Împarat. Nici pe capul tau sa nu te juri, fiindca nu poti sa faci un fir de par alb sau negru. Ci cuvântul vostru sa fie: ceea ce este da, da; si ceea ce este nu, nu; iar ce-i mai mult decât acestea, de la cel rau este” (Matei 5, 34- 37). “Iar înainte de toate, fratii mei, sa nu va jurati nici pe cer, nici pe pamânt, nici cu orice alt juramânt, ci sa va fie voua ce este da, da, si ce este nu, nu, ca sa nu cadeti sub judecata” (sau sa nu cadeti în ipocrizie, si vorbire mincinoasa) (Iacov 5, 12).

6.    Crestinii sunt datori sa nu fie razbunatori, nici sa raspunda raului cu rau.

„Eu însa va spun voua: “Nu va împotriviti celui rau, iar cui te loveste peste obrazul drept, întoarce-i si pe celalalt” (Matei 5,39); “Iar de te va sili cineva sa mergi o mila, mergi cu el doua” (Matei 5, 41); “Nu rasplatiti nimanui raul cu rau. Purtati grija de cele bune înaintea tuturor oamenilor” (Romani 12, 17); “Nu va razbunati singuri, ci lasati loc mâniei (lui Dumnezeu ), caci scris este: A Mea este razbunarea; Eu voi rasplati, zice Domnul” (Romani 12, 19); “Deci, daca vrajmasul tau este flamând, da-i de mâncare; daca îi este sete, da-i sa bea, caci, facând acestea, vei gramadi carbuni de foc pe capul lui” (Romani 12, 20).

“Nu rasplatiti raul cu rau sau ocara cu ocara, ci, dimpotriva, binecuvântati, caci spre aceasta ati fost chemati, ca sa mosteniti binecuvântarea” (I Petru 3, 9); “Iubitule, nu urma raul, ci binele. Cel ce face bine din Dumnezeu este; cel ce face rau n-a vazut pe Dumnezeu.” (III Ioan 1, 11)

7. Crestinii sunt datori sa nu mearga deloc la tribunale pentru rezolvarea neîntelegerilor. Daca apare însa vreo nevoie, sa prefere sa puna judecator pentru neîntelegerea lor un om al Bisericii, decât sa alerge la tribunalele lumesti.

“Celui ce voieste sa se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa” (Matei 5, 40); “Negresit, si aceasta este o scadere pentru voi, ca aveti judecati unii cu altii. Pentru ce nu suferiti mai bine strâmbatatea? Pentru ce nu rabdati mai bine paguba? Ci voi însiva faceti strâmbatate si aduceti paguba, si aceasta, fratilor, nu stiti oare, ca nedreptii nu vor mosteni împaratia lui Dumnezeu? Nu va amagiti: nici desfrânatii, nici închinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii!” (I Corinteni 6, 7-9);

Îndrazneste, oare, cineva dintre voi, având vreo pâra împotriva altuia, sa se judece înaintea celor nedrepti si nu înaintea celor sfinti?” (I Corinteni 6, 1).

8. Crestinii sunt datori sa nu osândeasca.

“Nu judecati ca sa nu fiti judecati. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, si bârna din ochiul tau nu o iei în seama” (Matei 7, 1-3); “Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, esti fara cuvânt de raspuns, caci, în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuti te osândesti, caci aceleasi lucruri faci si tu care judeci” (Romani 2, 1);

“De aceea, nu judecati ceva înainte de vreme, pâna ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului, si va vadi sfaturile inimilor. Si atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda” (I Corinteni 4, 5); “Nu va graiti de rau unul pe altul, fratilor. Cel ce graieste de rau pe fratele, ori judeca pe fratele sau, graieste de rau legea si judeca legea, iar daca judeci legea, nu esti împlinitor al legii, ci judecator. Unul este Datatorul legii si Judecatorul: Cel ce poate sa mântuiasca si sa piarda. Iar tu cine esti, care judeci pe aproapele?” (Iacov 4, 11-12).

9. Daca crestinii nu iarta gresalele fratilor lor, nici Dumnezeu nu va ierta gresalele lor.

“Ca de vei ierta oamenilor gresalele lor, ierta-va si voua Tatal vostru cel Ceresc; iar de nu veti ierta oamenilor gresalele lor, nici Tatal vostru nu va va ierta gresalele voastre” (Matei 6, 14-15); “Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri” (Matei 6, 12); “Atunci, chemându-l stapânul sau îi zise: Sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat-o, fiindca m-ai rugat. Nu se cadea, oare, ca si tu sa ai mila de cel împreuna sluga cu tine, precum si eu am avut mila de tine? Si mâniindu-se stapânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, pâna ce-i va plati toata datoria” (Matei 18, 32-35);

“Iar când stati de va rugati, iertati orice aveti împotriva cuiva, ca si Tatal vostru Cel din ceruri sa va ierte voua gresalele voastre” (Marcu 11, 25); “Luati aminte la voi însiva. De-ti va gresi fratele tau, dojeneste-l, si daca se va pocai, iarta-l. Si chiar daca îti va gresi de sapte ori într-o zi, si de sapte ori se va întoarce catre tine, zicând: Ma caiesc, iarta-l” (Luca 17, 3-4).

10. Crestinii sunt datori sa faca milostenii, sa se roage si sa posteasca, dar nu ca fatarnicii, ca sa fie slaviti si laudati de oameni, ci pentru Dumnezeu.

„Luati aminte ca faptele dreptatii voastre sa nu le faceti înaintea oamenilor ca sa fiti vazuti de ei; altfel nu veti avea plata de la Tatal vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbita înaintea ta, cum fac fatarnicii în sinagogi si pe ulite, ca sa fie slaviti de oameni; adevarat graiesc voua: si-au luat plata lor. Tu însa, când faci milostenie, sa nu stie stânga ta ce face dreapta ta” (Matei 6, 1-3);

“Iar când va rugati, nu fiti ca fatarnicii carora le place, prin sinagogi si prin colturile ulitelor, stând în picioare, sa se roage, ca sa arate oamenilor; adevarat graiesc voua, si-au luat plata lor. Tu însa, când te rogi, intra la camara ta si, închizând usa, roaga-te Tatalui tau, care este în ascuns, si Tatal tau, Care vede în ascuns, îti va rasplati tie” (Matei 6, 5-6);

„Când postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei îsi smolesc fetele, ca sa arate oamenilor ca postesc. Adevarat graiesc voua, si-au luat plata lor. Tu însa când postesti, unge capul tau si fata ta o spala. Ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este în ascuns, si Tatal tau, Care vede în ascuns, îti va rasplati tie.” (Matei 6, 16-18)

11. Crestinii sunt datori sa se îngrijeasca pentru dobândirea bunurilor ceresti, nu a celor pamântesti iar cei bogati sunt datori sa plânga si sa se tânguiasca pentru bogatiile lor, decât sa-si puna nadejdea în acestea.

“Nu va adunati comori pe pamânt, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura. Ci adunati-va comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa, si nu le fura. Caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta” (Matei 6, 19-21); “Dar vai voua bogatilor, ca va luati pe pamânt mângâierea voastra” (Luca 6, 24); „Iar Iisus a zis ucenicilor sai: Adevarat va zic voua, ca un bogat cu greu va intra in împaratia cerurilor” (Matei 19, 23);

„Vindeti averile voastre si dati milostenie, faceti pungi care nu învechesc, comoara neîmputinata în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strica” (luca 12, 33); „Asadar oricine dintre voi care nu se leapada de tot ce are, nu poate sa fie ucenicul Meu” (Luca 14, 33); „Celor bogati în veacul de acum porunceste-le sa nu se semeteasca, nici sa-si puna nadejdea în bogatia cea nestatornica, ci în Dumnezeul Cel viu, Care ne da belsug toate, spre îndulcirea noastra” (I Timotei 6, 17);

„Veniti acum, Voi bogatilor, plângeti si va tânguiti de nacazurile care vor sa vina asupra voastra. Bogatia voastra a putrezit si hainele voastre le-au mâncat moliile. Aurul vostru si argintul au ruginit, si rugina lor va fi marturie asupra voastra si ca focul va mistui trupurile Voastre; ati strâns comori în vremea din urma” (Iacov 5, 1-3); „Dar iata, plata lucratorilor care au secerat tarinile voastre, pe care voi ati oprit-o, striga: si strigatele seceratorilor au intrat în urechile Domnului Savaot” (Iacov 5,4)

13. Crestinii sunt datori sa nu fie trufasi, ci sa fie smeriti si sa iubeasca cu smerenie.

“Si, raspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este sa fim noi aici; daca voiesti, voi face aici trei colibe: Tie una, si lui Moise una, si lui Ilie una” (Matei 17, 4); “Cine se va înalta pe sine se va smeri, si cine se va smeri pe sine, se va înalta” (Matei 23, 12);

„Dar Petru batea mereu în poarta. Si deschizându-i, l-au vazut si au ramas uimiti” (Romani 12, 16); “Nu faceti nimic din duh de cearta, nici din slava desarta, ci cu smerenie unul pe altul sa-l socoteasca mai de cinste decât el însusi” (Filipeni 2, 3); “Smeriti-va înaintea Domnului, si El va va înalta” (Iacov 4, 10); “Tot asa si voi, fiilor duhovnicesti, supuneti-va preotilor; si toti, unii fata de altii, îmbracati-va întru smerenie, pentru ca Dumnezeu celor mândri le sta împotriva, iar celor smeriti le da har. Deci, smeriti-va sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El sa va înalte la timpul cuvenit.” (I Petru 5, 5-6).

14. Crestinii sunt datori sa înfrunte cu rabdare toate strâmtorarile care vin asupra lor.

“Dar cel ce va rabda pâna la sfârsit, acela se va mântui” (Matei 24, 13); “Prin rabdarea voastra, veti dobândi sufletele voastre” (Luca 21, 19); “La sârguinta, nu pregetati; cu duhul fiti fierbinti; Domnului slujiti” (Romani 12, 11); “Daca ramânem întru El, vom si împarati împreuna cu El; de-L vom tagadui, si El ne va tagadui pe noi” (II Timotei 2, 12); “Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea si urmeaza dreptatea, evlavia, credinta, dragostea, rabdarea, blândetea” (I Timotei 6, 11); “Rabdati spre înteleptire, Dumnezeu se poarta cu voi ca fata de fii. Caci care este fiul pe care tatal sau nu-l pedepseste?” (Evrei 12 ,7); “Caci daca aveti nevoie de rabdare ca, facând voia lui Dumnezeu, sa dobânditi fagaduinta” (Evrei 10, 36); “De aceea si noi, având împrejurul nostru atâta nor de marturii, sa lepadam orice povara si pacatul ce grabnic ne împresoara, si sa alergam cu staruinta în lupta care ne sta înainte” (Evrei 12, 1);

“Fericit este barbatul care rabda ispita, caci lamurit facându-se, va lua cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce îl iubesc pe El” (Iacov 1, 12); “Iar rabdarea sa-si aiba lucrul ei desavârsit, ca sa fiti desavârsiti si întregi, nelipsiti fiind de nimic” (Iacov 1, 4); “La cunostinta: înfrânarea; la înfrânare: rabdarea; la rabdare: evlavia” (II Petru 1, 6); “Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus” (Apoc. 14, 12).

15. Crestinii sunt datornici sa nu se dedea grijilor si desfatarilor pamântesti, nici sa vietuiasca în nepasare si trândavie spirituala, ci sa se afle mereu în stare de veghe si pregatire duhovniceasca, asteptând ceasul mortii si al judecatii lui Dumnezeu.

“Privegheati deci, ca nu stiti în care zi vine Domnul vostru. Aceea cunoasteti, ca de-ar sti stapânul casei la ce straja de noapte vine furtul, ar priveghea si n-ar lasa sa i se sparga casa. De aceea si voi fiti gata, ca în ceasul în care nu gânditi, Fiul Omului va veni” (Matei 24, 42-44); “Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati în ispita. Caci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios” (Marcu 14, 38); “Sa fie mijloacele voastre încinse si facliile voastre aprinse. Si voi fiti asemenea oamenilor care asteapta pe stapânul lor când se va întoarce de la nunta, ca, venind si batând, îndata sa-i deschida. Fericite sunt slugile acelea pe care venind, stapânul le va afla veghind. Adevarat va spun voua ca se va încinge si le va pune la masa si, apropiindu-se, le va sluji” (Luca 12, 35-37);

„Luati seama la voi însiva, sa nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare si de bautura si de grijile vietii, si ziua aceea sa vina peste voi fara de veste. Ca o cursa, caci va veni peste toti cei ce locuiesc pe fata întregului pamânt. Privegheati dar, în toata vremea, rugându-va, ca sa va întariti sa scapati de toate acestea care au sa vina si sa stati înaintea Fiului Omului” (Luca 21, 34-36); „Si aceasta, fiindca stiti în ce timp ne gasim, caci este chiar ceasul sa va treziti din somn; caci acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut. Noaptea e pe sfârsite, ziua este aproape. Sa lepadam dar lucrurile întunericului si sa ne îmbracam cu armele luminii” (Romani 13, 11-12); „Caci tot ceea ce este descoperit pe lumina., lumina este. Pentru aceea zice: Desteapta-te cel ce dormi si te scoala din morti si te va lumina Hristos” (Efeseni 5, 14);

“De aceea sa nu dormim ca si ceilalti, ci sa priveghem si sa fim treji. Fiindca cei ce dorm, noaptea dorm, si cei ce se îmbata, noaptea se îmbata. Dar noi, fiind ai zilei, sa fim treji, îmbracându-ne în platosa credintei si a dragostei si punând coiful nadejdii de mântuire” (I Tesaloniceni 5, 6-8); “Duhul sa nu-l stingeti” (I Tesaloniceni 5, 19); “La sârguinta, nu pregetati; cu duhul fiti fierbinti; Domnului slujiti” (Romani 12, 11); “V-ati desfatat pe pamânt si v-ati dezmierdat; Hranit-ati inimile voastre în ziua înjunghierii” (Iacov 5, 5); “Fiti treji, privegheati. Potrivnicul vostru, diavolul, umbla, racnind ca un leu, cautând pe cine sa înghita” (I Petru 5, 8); “Privegheaza si întareste ceea ce a mai ramas si era sa moara. Caci n-am gasit faptele tale depline înaintea Dumnezeului Meu. Drept aceea, adu-ti aminte cum ai primit si ai auzit, si pastreaza si te pocaieste. Iar de nu vei priveghea, voi veni ca un fur si nu vei sti în care ceas voi veni asupra ta” (Apoc. 3, 2-3).

16. Crestinii sunt datori sa se pocaiasca în timpul vietii din adâncul sufletului.

“În zilele acelea, a venit Ioan Botezatorul si propovaduia în pustia Iudeii, spunând: Pocaiti-va, ca s-a apropiat împaratia cerurilor” (Matei 3, 1-2); “De atunci a început Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: Pocaiti-va, caci s-a apropiat împaratia cerurilor” (Matei 4, 17); “Zic voua: daca nu va veti pocai, toti veti pieri la fel” (Luca 13, 3);

“Deci, pocaiti-va si va întoarceti, ca sa se stearga pacatele voastre” (Fapte 3, 19); “Drept aceea, adu-ti aminte de unde ai cazut si te pocaieste, si fa faptele de mai înainte; iar de nu, vin la tine curând si voi misca sfesnicul tau din locul lui, daca nu te vei pocai” (Apoc. 2, 5).

17. Crestinii, daca nu-i depasesc în fapte bune pe dreptii Vechiului Testament, nu vor intra în împaratia cerurilor.

“Caci zic voua ca de nu va prisosi dreptatea voastra mai mult decât a carturarilor si a fariseilor, nu veti intra în împaratia cerurilor” (Matei 5, 20); “Iar sluga aceea care a stiut voia stapânului si nu s-a pregatit, nici n-a facut dupa voia lui, va fi batuta mult. Si cea care n-a stiut, dar a facut lucruri vrednice de bataie, va fi batuta putin. Si oricui i s-a dat mult, mult i se va cere” (Luca 12, 47-48);

“Câti, deci, fara lege, au pacatuit, fara lege vor si pieri; iar câti au pacatuit în lege, prin lege vor fi judecati” (Romani 2, 12); “V-am scris voua, nu pentru ca nu stiti adevarul, ci pentru ca îl stiti si stiti ca nici o minciuna nu vine din adevar” (II Petru 2, 21).

de Sfântul Nicodim Aghioritul
extras din: Glasul Sfintilor Parinti – Editura Egumenita 2008 ATI OBSERVAT CA NU ESTE 12 NU ERA POSTAT ASA CA AM TRECUT PE CARE ERAU. SA VA FIE DE FOLOS. 

Acatistul Sfintei Fericitei Eufrosina din Koliupanovo (16 iulie)

Acatist - Orice astfel de rugăciune specială, poartă numele de Acatist. Prin numele de ACATIST se înţelege "Rugăciune citită în picioare", deci este o rugăciune care se citeşte obligatoriu în picioare sau stând în genunchi, dar numai după rostirea rugăciunilor începătoare! (indiferent de numele Sfinţilor cărora se adresează!)

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

CONDACUL 1

Celei alese de Dumnezeu din palatele împărăteşti pentru Cămara Cerească a Raiului, fericitei Eufrosina cea nebună pentru Hristos, ocrotitoarei şi rugătoarei noastre, cântare vrednică de laudă să îi aducem. Iar tu, o, fericită maică, îndrăzneală având către Domnul, slobozeşte-ne pe noi din toate necazurile şi bolile, ca să îţi cântăm cu dragoste: Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoabă preamărită a întregului ţinut Tul!

ICOSUL 1

Din tinereţea ta ai îmbrăţişat, o, fericită maică, vieţuirea îngerească, dispreţuind frumuseţea acestei lumi deşarte şi toate câte sunt în ea: bogăţia, slava şi renumele le-ai lăsat în palatul împărătesc, pornind pe drumul cel îngust care duce în împărăţia Cerească. Prin nevoinţa nebuniei ai dobândit înţelepciunea lui Hristos, pentru care primeşti de la noi aceste laude:

Bucură-te, că pentru Dumnezeu palatele împărăteşti ai părăsit;

Bucură-te, că pentru mântuire toate cele pământeşti ai dispreţuit;

Bucură-te, că pentru Hristos sărăcia cea de bunăvoie ai ales;

Bucură-te, că bogăţia cea veşnică şi nepieritoare în Domnul ai dobândit;

Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoaba preamărită a întregului ţinut Tul!

CONDACUL al 2-lea

Văzând multele tulburări ale lumii acesteia şi necazurile pământeşti, către cele înalte ţi-ai ridicat mintea, maică Eufrosina împreună cu Salomeea şi cu Marta ai părăsit în taină palatul Ecaterinei, cântând Domnului Care te-a chemat cântarea de laudă: Aliluia!

ICOSUL al 2-lea

Înţelepciunea dată ţie de Dumnezeu, fericită Eufrosina, ai ascuns-o în prefăcută nebunie, urmând cuvintele din Evanghelie ale Mântuitorului: "Cine voieşte să vină după Mine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie", împreună cu celelalte două însoţitoare ale împărătesei, Marta şi Salomeea, pe malul iazului împărătesc ţi-ai lăsat veşmintele mult preţioase, spre a fi uitată pomenirea ta. Şi, îmbrăcându-vă în haine sărace, aţi ieşit, nebunele lui Dumnezeu, pe malul slujirii Domnului, neavând nici măcar unde să vă plecaţi capul; pentru aceasta, Maică Eufrosina, îţi cântăm ţie:

Bucură-te, că, dezbrăcând veşmintele tale, pe omul cel vechi şi păcătos din tine l-ai omorât;

Bucură-te, că, prin veşmântul cel sărac, cu rasa mântuirii te-ai îmbrăcat;

Bucură-te, că pe Dumnezeu cu toată inima L-ai iubit;

Bucură-te, că vieţuirea îngerească ai urmat;

Bucură-te, cea care astăzi, înaintea împărătesei Cereşti, în rândul sfintelor fecioare stai;

Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoabă preamărită a întregului ţinut Tul!

CONDACUL al 3-lea

Cu puterea dată ţie de sus de Dumnezeu, ai purtat cu bucurie jugul cel bun al Domnului nostru, Dulcele lisus Hristos şi, îmbrăcând chipul îngeresc cu binecuvântarea mitropolitului Platon, ai ajuns în mănăstirea Serpuhov, cântând Cerescului Mire Hristos: Aliluia!

ICOSUL al 3-lea

Păzind porunca iubirii de Dumnezeu, tu, Eufrosina, ţi-ai răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Iar prin vieţuirea cea blândă şi smerită ai dobândit iubirea lui Hristos. Pentru aceasta S-a şi sălăşluit în tine Duhul Sfânt, învăţându-ne şi pe noi, păcătoşii, să te lăudăm, zicând:

Bucură-te, că pe împărăteasa cea pământească o ai părăsit;

Bucură-te, că de acoperământul împărătesei Cereşti te-ai învrednicit;

Bucură-te, că din adâncurile mării vieţii nevătămată ai ieşit;

Bucură-te, că plasa şi adâncul ispitelor diavoleşti le-ai nimicit;

Bucură-te, că prin smerenie cu porfiră împărătească te-ai îmbrăcat;

Bucură-te, ceea ce cu harul Duhului Sfânt eşti bine-înmiresmată;

Bucură-te, ceea ce cu credinţă vie şi puternică eşti înarmată;

Bucură-te, ceea ce cu semnul crucii şi cu rugăciunea eşti îngrădită;

Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoabă preamărită a întregului ţinut Tul!

CONDACUL al 4-lea

Furtuna prigonirilor şi a ispitelor a stârnit-o asupra ta vrăjmaşul cel vechi al neamului omenesc, aprinzând invidia şi răutatea în cei care se mândreau cu falsă înţelepciune şi nu se îngrijeau să înţeleagă adevărul, însă tu, fericită maică, prin smerenie şi dragoste l-ai biruit pe vrăjmaşul care se ridicase împotriva ta, pe diavolul, punându-ţi toată nădejdea în Dumnezeu şi pe noi învăţându-ne să strigăm în durerea inimii noastre către El: Aliluia.

ICOSUL al 4-lea

Auzind glasul apostolicesc: "Noi suntem nebuni pentru Hristos... şi dacă i se pare cuiva, între voi, că este înţelept în veacul acesta, să se facă nebun ca să fie înţelept", ai urmat lui, fericită Eufrosina, şi ai dispreţuit toată înţelepciunea şi cultura omenească, răbdând cu smerenie ponegririle şi batjocurile oamenilor. Iar noi, minunându-ne de această nevoinţă a ta, îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, ceea ce învăţătura apostolicească ai urmat;

Bucură-te, ceea ce în nebunie înţelepciunea acestui veac ai schimbat;

Bucură-te, ceea ce înţelepciunea lui Hristos Dumnezeu ai iubit;

Bucură-te, ceea ce orice ponegrire de la lume, de la trup şi de la diavol ai răbdat;

Bucură-te, ceea ce bătăile şi scuipările, ca pe rănile lui Hristos, pe trupul tău le-ai purtat;

Bucură-te, ceea ce nopţile în rugăciune la pământ le-ai petrecut;

Bucură-te, ceea ce lanţuri de aramă pe rănile tale ai pus;

Bucură-te, ceea ce astfel patimile trupeşti le-ai omorât;

Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoabă preamărită a întregului ţinut Tul!

CONDACUL al 5-lea

Asemănându-te unei stele dumnezeieşti, pe pământ lumina ta ai răspândit, sfântă şi dreaptă Eufrosina, revărsând peste toţi razele sfinţeniei şi râurile milosteniei. Prin evlavia ta şi prin învăţături ziditoare de suflet întorcând pe mulţi de la drumul cel păcătos şi călăuzindu-i spre mântuire, îi înveţi pe toţi să slăvească marele nume al lui Dumnezeu Cel în Treime lăudat, cântându-l: Aliluia!

ICOSUL al 5-lea

Văzând locuitorii din Alexin şi din împrejurimile sale vieţuirea cea îngerească a fericitei Eufrosina şi darurile binecuvântate ale clarviziunii şi tămăduirii de boli trimise ei de Dumnezeu, au venit la ea cu bolile lor sufleteşti şi trupeşti. Şi cei ce au dobândit ajutorul ei binecuvântat îi aduc aceste laude:

Bucură-te, ceea ce ai primit de la Dumnezeu darul binecuvântat al proorociei;

Bucură-te, că prin acesta pe mulţi de pe drumul necredinţei i-ai întors;

Bucură-te, tămăduitoarea rănilor sufleteşti;

Bucură-te, vindecătoarea bolilor trupeşti;

Bucură-te, mângâietoarea celor întristaţi;

Bucură-te, mijlocitoare sârguincioasă pentru sufletele celor adormiţi;

Bucură-te, ajutor grabnic şi izbăvitor de durere al femeilor care nasc;

Bucură-te, tămăduitoarea copiilor bolnavi;

Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoabă preamărită a întregului ţinut Tul!

CONDACUL al 6-lea

Propovăduitoare a adevărului evanghelic te-ai arătat, fericită, înfăţişând prin vieţuirea ta cea dreaptă chipul adevăratei credinţe şi nevoinţe, de la care noi învăţăm dragostea şi smerenia; căci toţi avem nevoie de un singur lucru, de împărăţia lui Dumnezeu, unde toţi îngerii şi sfinţii îi cântă neîncetat lui Dumnezeu cântarea de biruinţă: Aliluia!

 

 ICOSUL al 6-lea

Aprinzându-se dumnezeiescul şi mântuitorul har în sufletul tânărului negustor Kotelnikov, te-ai arătat nebun pentru Hristos şi nevoitor puternic, fericite Ioane, în oraşul Tul cu binecuvântarea maicii Eufrosina; şi prin sfatul ei mulţi alţi oameni au ajuns la liniştitul locaş al nevoinţei călugăreşti, strigând către ea cu recunoştinţă aşa:

Bucură-te, călăuza mântuirii;

Bucură-te, dătătoarea sfintei binecuvântări;

Bucură-te, rugătoare fierbinte pentru noi înaintea lui Dumnezeu;

Bucură-te, râvnitoarea bunei credinţe;

Bucură-te, ceea ce cu rugăciunea ta aperi sufletele noastre de cursele vrăjmaşului;

Bucură-te, ceea ce ne ajuţi să dobândim virtuţile creştine;

Bucură-te, ocrotitoarea celor binecredincioşi;

Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoabă preamărită a întregului ţinut Tul!

CONDACUL al 7-lea

Vrând Domnul cel iubitor de oameni să arate mila Sa poporului Său, te-a arătat pe tine, maică Eufrosina, puternică nevoitoare şi minunată rugătoare pentru noi, nevrednicii, îndurând cu blândeţe şi răbdare pe oamenii care n-au înţeles nevoinţa ta, dar care, înţelepţindu-se, l-au cântat cu recunoştinţă lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL al 7-lea

Dăruindu-ţi har cu prisosinţă, Domnul te-a păzit, maică Eufrosina, în gerul iernii, ca noi, cei slabi în credinţă şi neputincioşi în viaţă, privindu-te pe tine, să dobândim tărie şi sârguinţă în viaţa crestinească, aducându-ţi aceste laude:

Bucură-te, ceea ce cu puterea lui Dumnezeu legea firii ai biruit;

Bucură-te, ceea ce gerul iernii şi fierbinţeala verii ai îndurat;

Bucură-te, ceea ce, prin nevoinţe aspre, trupul tău sufletului l-ai supus;

Bucură-te, ceea ce cu căldura Sfântului Duh te-ai aprins şi cu dumnezeiască flacără a iubirii te-ai înflăcărat;

Bucură-te, ceea ce de mucenicească vieţuire te-ai învrednicit;

Bucură-te, ceea ce prin smerenie capul şarpelui din vechime l-ai zdrobit;

Bucură-te, ceea ce pe diavoli îi prigoneşti şi cursele lor le nimiceşti;

Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoabă preamărită a întregului ţinut Tul!

CONDACUL al 8-lea

Neobişnuit este să o vedem pe prinţesa Viazemska, maica nebună, care a lăsat totul în lumea aceasta şi cu mare răbdare a îndurat batjocuri şi necazuri. Iar acum se află în Ierusalimul de Sus, cântând cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL al 8-lea

Cu totul minunată şi slăvită este, fericită maică, nevoinţa ta, căci asemenea sfinţilor din trecut ai strălucit în vremurile din urmă prin vieţuirea ta cea placută lui Dumnezeu. Mare har ai dobândit de la Dumnezeu, vindecând bolile, prevestind viitorul şi întorcând oamenii de pe căile pierzării. Pentru care îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, că nu ai primit arătările înşelătoare;

Bucură-te, ceea ce în miezul nopţii pe Mirele Ceresc îl aştepţi rugându-te;

Bucură-te, că, prin răbdarea ta, dreptului Iov i te asemeni;

Bucură-te, ceea ce în timpul bolii, asemenea marelui prooroc Ilie, de corb ai fost hrănită;

Bucură-te, ceea ce pentru Hristos, asemenea lui Alexie, omul lui Dumnezeu, părinţii şi casa ţi-ai părăsit;

Bucură-te, ceea ce pe fericita Isidora o ai urmat;

Bucură-te, ceea ce în gunoaie, asemenea sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos, te-ai sălăşluit;

Bucură-te, ceea ce iarna şi vara, asemenea fericitului Vasile, desculţă ai mers;

Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoabă preamărită a întregului ţinut Tul!

CONDACUL al 9-lea

Toată firea omenească neputincioasă, care vine cu credinţă şi cu dragoste la izvorul tău de lângă râul Oka, se întăreşte; şi orice boală se vindecă, iar noi, cei neputincioşi, ne înălţăm cu duhul ca să-i cântăm lui Dumnezeu cu bucurie cântare de laudă: Aliluia!

ICOSUL al 9-lea

Ritorii cei lumeşti nu se pricep să spună greutatea şi măreţia nevoinţei tale, maică Eufrosina, cum tu, prin "nebunia" ta, nebunia lumii acesteia ai dat-o în vileag, şi cu neputinţa ta pe cele tari şi înţelepte le-ai ruşinat. Ei nu cunosc puterile şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Dar Domnul, văzând viaţa ta, în ultimele zile ale tale i-a trimis pe îngerii Săi să te cheme la locaşurile cereşti. Şi acum, desfătându-te cu cântarea lor în rai, auzi-ne pe noi care te lăudăm:

Bucură-te, lauda şi ocrotirea oraşelor ruseşti;

Bucură-te, ajutorul nostru grabnic în necazuri şi mângâierea noastră în suferinţe;

Bucură-te, ceea ce, prin apa izvorului tău, celor suferinzi le dai vindecare;

Bucură-te, că pe cei ce cinstesc pomenirea ta cea sfântă în toate îi ajuţi;

Bucură-te, ceea ce, prin nevoinţa nebuniei, pe "înţelepţii" veacului acestuia i-ai ruşinat;

Bucură-te, ceea ce chip al evlaviei creştine nouă te-ai arătat;

Bucură-te, ceea ce cu drepţii şi sfinţii eşti cinstită pe pământ;

Bucură-te, ceea ce cu fericiţii şi nebunii pentru Hristos eşti biruitoare în ceruri;

Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoabă preamărită a întregului ţinut Tul!

CONDACUL al 10-lea

Vrând să-ţi mântuieşti sufletul, maică Eufrosina, ţi-ai dus viaţa cea îndelungată de o sută de ani pe drumul cel greu al nevoinţei şi al nebuniei pentru Hristos. Şi acum, ajungând în locaşul liniştit al lui Hristos, cu bucurie îi cânţi: Aliluia!

ICOSUL al 10-lea

Zid care apără de năvăliri, necazuri şi boli, te-ai arătat, fericită Eufrosina, tuturor celor ce aleargă la tine pentru ajutor şi apărare. Cu acesta îngrădeşte-ne şi pe noi, cei care alergăm la tine, apărându-ne de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, de năvălirile celor de alt neam, de necazuri şi de boli, căci din adâncul sufletului îţi cântăm:

Bucură-te, ceea ce vedere orbilor le dai;

Bucură-te, ceea ce cu apele izvorului tău pe cei neputincioşi îi tămăduieşti;

Bucură-te, ceea ce pe mulţi de pe patul bolii îi ridici;

Bucură-te, că pe cei ce se află în necazuri şi supărări îi ajuţi;

Bucură-te, ceea ce la limanul mântuirii ne călăuzeşti;

Bucură-te, ceea ce pururea lui Dumnezeu pentru noi, nevrednicii, te rogi;

Bucură-te, ceea ce, prin mijlocirea ta, de ispitele diavoleşti ne aperi;

Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoabă preamărită a întregului ţinut Tul!

CONDACULal 11-lea

Cântare de mulţumire îi aducem lui Hristos, Dumnezeului nostru, Care ne-a dăruit-o nouă pe marea şi placuta Lui cuvioasă Eufrosina, cea grabnic ajutătoare în necazuri şi preamărită făcătoare de minuni, care îi cântă: Aliluia!

ICOSUL al 11-lea

Sfeşnicul luminos al sufletului tău văzându-l arzând, poporul care se afla în întunericul păcatului a năzuit spre lumina vieţii şi a virtuţilor. Şi, privind plecarea liniştită la Domnul şi chipul luminos al maicii Eufrosina, care strălucea de fericirea cerească şi răspândea bună mireasmă, L-a preamărit pe Dumnezeul Cel minunat întru sfinţii Săi, şi a cântat acestea:

Bucură-te, ceea ce cu lumina lui Dumnezeu pe drept-credincioşi i-ai luminat;

Bucură-te, ceea ce cu harul lui Dumnezeu în mijlocul păcatului ai strălucit;

Bucură-te, muceniţă de bunăvoie şi sfântă cuvioasă;

Bucură-te, ceea ce prin răstignirea trupului, prin omorâre şi smerenie lui Hristos, Celui ce a suferit pe cruce, ai urmat;

Bucură-te, ceea ce în biserica împărătesei Cereşti te odihneşti;

Bucură-te, ceea ce cu cununa raiului de Domnul eşti încununată;

Bucură-te, ceea ce pe îngeri cu vieţuirea ta i-ai uimit;

Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoabă preamărită a întregului ţinut Tul!

CONDACUL al 12-lea

Har bogat izvorăşti, fericită Eufrosina, peste cei care cinstesc pomenirea ta şi aleargă la acoperământul tău. Nu ne lăsa, ci ajută-ne ca, prin mijlocirea ta, să dobândim iertarea păcatelor, vindecarea bolilor, alungarea atacurilor vrăjmaşe, şi, mântuindu-ne, să preaslăvim marea milostivire a lui Dumnezeu, cântându-l cântare de biruinţă: Aliluia!

ICOSUL al 12-lea

Cântând multele tale minuni, maică Eufrosina, te lăudăm şi cu toată inima te rugăm: dă-ne nouă, sfântă cuvioasă a lui Dumnezeu, ajutor şi binecuvântare în toate ostenelile şi faptele noastre bune, că să te mărim cu recunoştinţă:

Bucură-te, sfântă şi preaînţeleaptă fecioară;

Bucură-te, preaminunată mireasă a lui Hristos;

Bucură-te, mijlocitoarea noastră înaintea lui Dumnezeu;

Bucură-te, ceea ce, cu bărbăţie, crucea ta pe pământ a purtat-o;

Bucură-te, ceea ce veşnică mântuire astfel ai dobândit;

Bucură-te, fericită maică, de toţi iubită;

Bucură-te, ceea ce în cer şi pe pământ eşti cinstită şi fericită;

Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoabă preamărită a întregului ţinut Tul!

CONDACUL al 13-lea (de trei ori)

O, fericită maică Eufrosina, auzind nevrednicele noastre laude şi primind această puţină rugăciune a noastră, roagă-L pe Domnul nostru lisus Hristos să ne dea tot ce e bun pentru folosul sufletelor şi trupurilor noastre, ca să ne învrednicim şi noi împreună cu tine de viaţa veşnică şi să îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice Icosul întâi: Din tinereţea ta ai îmbrăţişat... şi Condacul întâi: Celei alese de Dumnezeu din palatele împărăteşti...

 

RUGĂCIUNE

O, fericită maică Eufrosina, pe pământ nebună pentru Hristos, în ceruri preaînţeleaptă, care ai sfârşit în chip minunat drumul tău pământesc de o sută de ani! Caută acum din înălţimea cerului spre noi, păcătoşii, care în marea vieţii stăm învăluiţi de patimile şi suferinţele trupeşti, de ocările şi ispitele lumeşti, şi de numeroasele curse diavoleşti. Şi corăbiile sufletelor noastre sunt deja aproape de înec, căci nu au ancora puternică a credinţei, şi îşi pun nădejdea în puterile lor şi în ajutorul omenesc, iar sfeşnicul iubirii şi al evlaviei s-a stins.

Nu zăbovi, maică Eufrosina, ci ajută-ne nu după vrednicia noastră, ci după milostivirea ta, asemănându-te Atotmilostivului Mântuitorului nostru lisus Hristos.

Întăreşte-ne în credinţă, nădejde şi dragoste. Pe cei reci şi împietriţi la inimă încălzeşte-i cu râvna ta, tămăduieşte bolile noastre, ia de la noi necazurile şi tristeţea, dă-ne nouă mână de ajutor pe acest alunecos drum pământesc, ca să ne întărim cu trupul şi cu sufletul, să purtăm răbdători crucea noastră cu nădejdea în Dumnezeu şi, cu grabnica ta mijlocire, să ne învrednicim după moarte de viaţa cea veşnică şi fericită, slăvind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.