Principalele porunci ale Evangheliei

1. Fiecare crestin este dator sa-L iubeasca pe Dumnezeu

Esti dator sa-L iubesti pe “Domnul Dumnezeul Tau, din toata inima ta si din tot sufletul tau, si din tot cugetul tau. Aceasta este prima si cea mai mare porunca” (Matei 22, 37). “Daca Ma iubiti, paziti poruncile Mele” (Ioan 14, 15). “Cel ce are poruncile Mele, si le pazeste, acela este care Ma iubeste; Iar cel ce Ma iubeste pe Mine va fi iubit de Tatal Meu, si-L voi iubi si Eu, si ma voi arata lui”. (Ioan 14, 21). “Cine nu ma iubeste nu tine poruncile Mele” (Ioan 14, 24). “Iubiti-L pe Hristos, chiar daca nu L-ati vazut” (I Petru 1, 8). “Oricine iubeste pe Cel Care a nascut, iubeste si pe Cel Care S-a nascut din El” (I Ioan 5,1).

2. Fiecare crestin este dator sa-l iubeasca pe fratele sau.

A doua porunca, asemenea celei dintâi este sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti (Matei 22, 39). “Porunca noua dau voua: sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti vinul pe altul” (Ioan 13, 34). „Întru aceasta va vor cunoaste toti, ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii” (Ioan 13, 35). „Nimanui cu nimic sa nu fiti datori, decât cu iubirea unul fata de altul; ca cel care iubeste pe aproapele, a împlinit legea. Pentru ca poruncile: sa nu savârsesti adulter; sa nu ucizi; sa nu furi; sa nu marturisesti strâmb; sa nu poftesti si orice alta porunca ar mai fi, se cuprind în acest cuvânt: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti” (Romani 13, 8-9). “Iubiti-va unul pe altul cu inima curata” (I Petru 1, 22). “Iubitii pe fratii vostri” (I Petru 2, 17).

“Iubitilor, daca Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, si noi datori suntem sa ne iubim unul pe altul” (I Ioan 4, 11). “Cine nu iubeste pe fratele sau, ramâne în moarte” (I Ioan 3,14). “În aceasta am cunoscut iubirea: ca El si-a pus sufletul Sau pentru noi, si noi datori suntem sa ne punem sufletul pentru frati” (I Ioan 3, 16). “Fiii mei, sa nu iubim cu vorba, numai din gura, ci cu fapta si cu adevarul” (I Ioan 3, 18). “Cine iubeste pe Dumnezeu, sa iubeasca si pe fratele sau” (I Ioan 4, 21).

3. Crestinii sunt datori sa nu se certe, nici sa tina minte raul si sa nutreasca ura împotriva fratilor lor; si chiar daca s-au suparat între ei, sunt datori sa se împace.

“Oricine se mânie pe fratele sau, vrednic va fi de osânda; si cine va zice fratelui sau: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului” (Matei 5, 22). “Deci, daca îti vei aduce darul tau la altar, si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva împotriva ta, lasa darul tau acolo, înaintea altarului, si mergi întâi si împaca-te cu fratele tau, si apoi, venind, adu darul tau” (Matei 5, 23-24). “Împacate cu pârâsul tau degraba, pâna esti cu el pe cale, ca nu cumva pârâsul sa te dea judecatorului, si judecatorul slujitorului, si sa fii aruncat în temnita” (Matei 5, 25). “Iar daca se pare cuiva ca aici poate sa ne gaseasca pricina, un astfel de obicei noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu” (I Corinteni 11, 16). “Un slujitor al Domnului nu trebuie sa se certe, ci sa fie blând fata de toti, destoinic de învatatura, îngaduitor” (II Ti-motei 2, 24). “Soarele sa nu apuna peste mânia voastra” (Efeseni 4, 26). “Iar cel ce uraste pe fratele sau este în întuneric si umbla în întuneric, si nu stie încotro se duce, pentru ca întunericul a orbit ochii lui” (I Ioan 2, 11). “Oricine uraste pe fratele sau este ucigas de oameni si stiti ca orice ucigas de Oameni nu are viata vesnica, dainuitoare în el” (I Ioan 3, 15).

4. Crestinii sunt datori sa nu priveasca cu interes si pofta.

“Eu însa va spun voua: Ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savârsit adulter în inima lui” (Matei 5, 28). “Pentru ca tot ce este în lume, adica pofta trupului si pofta ochilor, si trufia vietii, nu sunt de la Tatal, ci sunt din lume. Si lumea trece si pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu ramâne în veac” (I Ioan 2, 16-17).

5. Crestinii sunt datori sa nu jure, nici adevarat, nici strâmb.

“Eu însa va spun voua: sa nu jurati nicidecum, nici pe cer, fiindca este tronul lui Dumnezeu. Nici pe pamânt, fiindca este asternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim fiindca este cetatea marelui Împarat. Nici pe capul tau sa nu te juri, fiindca nu poti sa faci un fir de par alb sau negru. Ci cuvântul vostru sa fie: ceea ce este da, da; si ceea ce este nu, nu; iar ce-i mai mult decât acestea, de la cel rau este” (Matei 5, 34- 37). “Iar înainte de toate, fratii mei, sa nu va jurati nici pe cer, nici pe pamânt, nici cu orice alt juramânt, ci sa va fie voua ce este da, da, si ce este nu, nu, ca sa nu cadeti sub judecata” (sau sa nu cadeti în ipocrizie, si vorbire mincinoasa) (Iacov 5, 12).

6.    Crestinii sunt datori sa nu fie razbunatori, nici sa raspunda raului cu rau.

„Eu însa va spun voua: “Nu va împotriviti celui rau, iar cui te loveste peste obrazul drept, întoarce-i si pe celalalt” (Matei 5,39); “Iar de te va sili cineva sa mergi o mila, mergi cu el doua” (Matei 5, 41); “Nu rasplatiti nimanui raul cu rau. Purtati grija de cele bune înaintea tuturor oamenilor” (Romani 12, 17); “Nu va razbunati singuri, ci lasati loc mâniei (lui Dumnezeu ), caci scris este: A Mea este razbunarea; Eu voi rasplati, zice Domnul” (Romani 12, 19); “Deci, daca vrajmasul tau este flamând, da-i de mâncare; daca îi este sete, da-i sa bea, caci, facând acestea, vei gramadi carbuni de foc pe capul lui” (Romani 12, 20).

“Nu rasplatiti raul cu rau sau ocara cu ocara, ci, dimpotriva, binecuvântati, caci spre aceasta ati fost chemati, ca sa mosteniti binecuvântarea” (I Petru 3, 9); “Iubitule, nu urma raul, ci binele. Cel ce face bine din Dumnezeu este; cel ce face rau n-a vazut pe Dumnezeu.” (III Ioan 1, 11)

7. Crestinii sunt datori sa nu mearga deloc la tribunale pentru rezolvarea neîntelegerilor. Daca apare însa vreo nevoie, sa prefere sa puna judecator pentru neîntelegerea lor un om al Bisericii, decât sa alerge la tribunalele lumesti.

“Celui ce voieste sa se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa” (Matei 5, 40); “Negresit, si aceasta este o scadere pentru voi, ca aveti judecati unii cu altii. Pentru ce nu suferiti mai bine strâmbatatea? Pentru ce nu rabdati mai bine paguba? Ci voi însiva faceti strâmbatate si aduceti paguba, si aceasta, fratilor, nu stiti oare, ca nedreptii nu vor mosteni împaratia lui Dumnezeu? Nu va amagiti: nici desfrânatii, nici închinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii!” (I Corinteni 6, 7-9);

Îndrazneste, oare, cineva dintre voi, având vreo pâra împotriva altuia, sa se judece înaintea celor nedrepti si nu înaintea celor sfinti?” (I Corinteni 6, 1).

8. Crestinii sunt datori sa nu osândeasca.

“Nu judecati ca sa nu fiti judecati. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, si bârna din ochiul tau nu o iei în seama” (Matei 7, 1-3); “Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, esti fara cuvânt de raspuns, caci, în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuti te osândesti, caci aceleasi lucruri faci si tu care judeci” (Romani 2, 1);

“De aceea, nu judecati ceva înainte de vreme, pâna ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului, si va vadi sfaturile inimilor. Si atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda” (I Corinteni 4, 5); “Nu va graiti de rau unul pe altul, fratilor. Cel ce graieste de rau pe fratele, ori judeca pe fratele sau, graieste de rau legea si judeca legea, iar daca judeci legea, nu esti împlinitor al legii, ci judecator. Unul este Datatorul legii si Judecatorul: Cel ce poate sa mântuiasca si sa piarda. Iar tu cine esti, care judeci pe aproapele?” (Iacov 4, 11-12).

9. Daca crestinii nu iarta gresalele fratilor lor, nici Dumnezeu nu va ierta gresalele lor.

“Ca de vei ierta oamenilor gresalele lor, ierta-va si voua Tatal vostru cel Ceresc; iar de nu veti ierta oamenilor gresalele lor, nici Tatal vostru nu va va ierta gresalele voastre” (Matei 6, 14-15); “Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri” (Matei 6, 12); “Atunci, chemându-l stapânul sau îi zise: Sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat-o, fiindca m-ai rugat. Nu se cadea, oare, ca si tu sa ai mila de cel împreuna sluga cu tine, precum si eu am avut mila de tine? Si mâniindu-se stapânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, pâna ce-i va plati toata datoria” (Matei 18, 32-35);

“Iar când stati de va rugati, iertati orice aveti împotriva cuiva, ca si Tatal vostru Cel din ceruri sa va ierte voua gresalele voastre” (Marcu 11, 25); “Luati aminte la voi însiva. De-ti va gresi fratele tau, dojeneste-l, si daca se va pocai, iarta-l. Si chiar daca îti va gresi de sapte ori într-o zi, si de sapte ori se va întoarce catre tine, zicând: Ma caiesc, iarta-l” (Luca 17, 3-4).

10. Crestinii sunt datori sa faca milostenii, sa se roage si sa posteasca, dar nu ca fatarnicii, ca sa fie slaviti si laudati de oameni, ci pentru Dumnezeu.

„Luati aminte ca faptele dreptatii voastre sa nu le faceti înaintea oamenilor ca sa fiti vazuti de ei; altfel nu veti avea plata de la Tatal vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbita înaintea ta, cum fac fatarnicii în sinagogi si pe ulite, ca sa fie slaviti de oameni; adevarat graiesc voua: si-au luat plata lor. Tu însa, când faci milostenie, sa nu stie stânga ta ce face dreapta ta” (Matei 6, 1-3);

“Iar când va rugati, nu fiti ca fatarnicii carora le place, prin sinagogi si prin colturile ulitelor, stând în picioare, sa se roage, ca sa arate oamenilor; adevarat graiesc voua, si-au luat plata lor. Tu însa, când te rogi, intra la camara ta si, închizând usa, roaga-te Tatalui tau, care este în ascuns, si Tatal tau, Care vede în ascuns, îti va rasplati tie” (Matei 6, 5-6);

„Când postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei îsi smolesc fetele, ca sa arate oamenilor ca postesc. Adevarat graiesc voua, si-au luat plata lor. Tu însa când postesti, unge capul tau si fata ta o spala. Ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este în ascuns, si Tatal tau, Care vede în ascuns, îti va rasplati tie.” (Matei 6, 16-18)

11. Crestinii sunt datori sa se îngrijeasca pentru dobândirea bunurilor ceresti, nu a celor pamântesti iar cei bogati sunt datori sa plânga si sa se tânguiasca pentru bogatiile lor, decât sa-si puna nadejdea în acestea.

“Nu va adunati comori pe pamânt, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura. Ci adunati-va comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa, si nu le fura. Caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta” (Matei 6, 19-21); “Dar vai voua bogatilor, ca va luati pe pamânt mângâierea voastra” (Luca 6, 24); „Iar Iisus a zis ucenicilor sai: Adevarat va zic voua, ca un bogat cu greu va intra in împaratia cerurilor” (Matei 19, 23);

„Vindeti averile voastre si dati milostenie, faceti pungi care nu învechesc, comoara neîmputinata în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strica” (luca 12, 33); „Asadar oricine dintre voi care nu se leapada de tot ce are, nu poate sa fie ucenicul Meu” (Luca 14, 33); „Celor bogati în veacul de acum porunceste-le sa nu se semeteasca, nici sa-si puna nadejdea în bogatia cea nestatornica, ci în Dumnezeul Cel viu, Care ne da belsug toate, spre îndulcirea noastra” (I Timotei 6, 17);

„Veniti acum, Voi bogatilor, plângeti si va tânguiti de nacazurile care vor sa vina asupra voastra. Bogatia voastra a putrezit si hainele voastre le-au mâncat moliile. Aurul vostru si argintul au ruginit, si rugina lor va fi marturie asupra voastra si ca focul va mistui trupurile Voastre; ati strâns comori în vremea din urma” (Iacov 5, 1-3); „Dar iata, plata lucratorilor care au secerat tarinile voastre, pe care voi ati oprit-o, striga: si strigatele seceratorilor au intrat în urechile Domnului Savaot” (Iacov 5,4)

13. Crestinii sunt datori sa nu fie trufasi, ci sa fie smeriti si sa iubeasca cu smerenie.

“Si, raspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este sa fim noi aici; daca voiesti, voi face aici trei colibe: Tie una, si lui Moise una, si lui Ilie una” (Matei 17, 4); “Cine se va înalta pe sine se va smeri, si cine se va smeri pe sine, se va înalta” (Matei 23, 12);

„Dar Petru batea mereu în poarta. Si deschizându-i, l-au vazut si au ramas uimiti” (Romani 12, 16); “Nu faceti nimic din duh de cearta, nici din slava desarta, ci cu smerenie unul pe altul sa-l socoteasca mai de cinste decât el însusi” (Filipeni 2, 3); “Smeriti-va înaintea Domnului, si El va va înalta” (Iacov 4, 10); “Tot asa si voi, fiilor duhovnicesti, supuneti-va preotilor; si toti, unii fata de altii, îmbracati-va întru smerenie, pentru ca Dumnezeu celor mândri le sta împotriva, iar celor smeriti le da har. Deci, smeriti-va sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El sa va înalte la timpul cuvenit.” (I Petru 5, 5-6).

14. Crestinii sunt datori sa înfrunte cu rabdare toate strâmtorarile care vin asupra lor.

“Dar cel ce va rabda pâna la sfârsit, acela se va mântui” (Matei 24, 13); “Prin rabdarea voastra, veti dobândi sufletele voastre” (Luca 21, 19); “La sârguinta, nu pregetati; cu duhul fiti fierbinti; Domnului slujiti” (Romani 12, 11); “Daca ramânem întru El, vom si împarati împreuna cu El; de-L vom tagadui, si El ne va tagadui pe noi” (II Timotei 2, 12); “Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea si urmeaza dreptatea, evlavia, credinta, dragostea, rabdarea, blândetea” (I Timotei 6, 11); “Rabdati spre înteleptire, Dumnezeu se poarta cu voi ca fata de fii. Caci care este fiul pe care tatal sau nu-l pedepseste?” (Evrei 12 ,7); “Caci daca aveti nevoie de rabdare ca, facând voia lui Dumnezeu, sa dobânditi fagaduinta” (Evrei 10, 36); “De aceea si noi, având împrejurul nostru atâta nor de marturii, sa lepadam orice povara si pacatul ce grabnic ne împresoara, si sa alergam cu staruinta în lupta care ne sta înainte” (Evrei 12, 1);

“Fericit este barbatul care rabda ispita, caci lamurit facându-se, va lua cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce îl iubesc pe El” (Iacov 1, 12); “Iar rabdarea sa-si aiba lucrul ei desavârsit, ca sa fiti desavârsiti si întregi, nelipsiti fiind de nimic” (Iacov 1, 4); “La cunostinta: înfrânarea; la înfrânare: rabdarea; la rabdare: evlavia” (II Petru 1, 6); “Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus” (Apoc. 14, 12).

15. Crestinii sunt datornici sa nu se dedea grijilor si desfatarilor pamântesti, nici sa vietuiasca în nepasare si trândavie spirituala, ci sa se afle mereu în stare de veghe si pregatire duhovniceasca, asteptând ceasul mortii si al judecatii lui Dumnezeu.

“Privegheati deci, ca nu stiti în care zi vine Domnul vostru. Aceea cunoasteti, ca de-ar sti stapânul casei la ce straja de noapte vine furtul, ar priveghea si n-ar lasa sa i se sparga casa. De aceea si voi fiti gata, ca în ceasul în care nu gânditi, Fiul Omului va veni” (Matei 24, 42-44); “Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati în ispita. Caci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios” (Marcu 14, 38); “Sa fie mijloacele voastre încinse si facliile voastre aprinse. Si voi fiti asemenea oamenilor care asteapta pe stapânul lor când se va întoarce de la nunta, ca, venind si batând, îndata sa-i deschida. Fericite sunt slugile acelea pe care venind, stapânul le va afla veghind. Adevarat va spun voua ca se va încinge si le va pune la masa si, apropiindu-se, le va sluji” (Luca 12, 35-37);

„Luati seama la voi însiva, sa nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare si de bautura si de grijile vietii, si ziua aceea sa vina peste voi fara de veste. Ca o cursa, caci va veni peste toti cei ce locuiesc pe fata întregului pamânt. Privegheati dar, în toata vremea, rugându-va, ca sa va întariti sa scapati de toate acestea care au sa vina si sa stati înaintea Fiului Omului” (Luca 21, 34-36); „Si aceasta, fiindca stiti în ce timp ne gasim, caci este chiar ceasul sa va treziti din somn; caci acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut. Noaptea e pe sfârsite, ziua este aproape. Sa lepadam dar lucrurile întunericului si sa ne îmbracam cu armele luminii” (Romani 13, 11-12); „Caci tot ceea ce este descoperit pe lumina., lumina este. Pentru aceea zice: Desteapta-te cel ce dormi si te scoala din morti si te va lumina Hristos” (Efeseni 5, 14);

“De aceea sa nu dormim ca si ceilalti, ci sa priveghem si sa fim treji. Fiindca cei ce dorm, noaptea dorm, si cei ce se îmbata, noaptea se îmbata. Dar noi, fiind ai zilei, sa fim treji, îmbracându-ne în platosa credintei si a dragostei si punând coiful nadejdii de mântuire” (I Tesaloniceni 5, 6-8); “Duhul sa nu-l stingeti” (I Tesaloniceni 5, 19); “La sârguinta, nu pregetati; cu duhul fiti fierbinti; Domnului slujiti” (Romani 12, 11); “V-ati desfatat pe pamânt si v-ati dezmierdat; Hranit-ati inimile voastre în ziua înjunghierii” (Iacov 5, 5); “Fiti treji, privegheati. Potrivnicul vostru, diavolul, umbla, racnind ca un leu, cautând pe cine sa înghita” (I Petru 5, 8); “Privegheaza si întareste ceea ce a mai ramas si era sa moara. Caci n-am gasit faptele tale depline înaintea Dumnezeului Meu. Drept aceea, adu-ti aminte cum ai primit si ai auzit, si pastreaza si te pocaieste. Iar de nu vei priveghea, voi veni ca un fur si nu vei sti în care ceas voi veni asupra ta” (Apoc. 3, 2-3).

16. Crestinii sunt datori sa se pocaiasca în timpul vietii din adâncul sufletului.

“În zilele acelea, a venit Ioan Botezatorul si propovaduia în pustia Iudeii, spunând: Pocaiti-va, ca s-a apropiat împaratia cerurilor” (Matei 3, 1-2); “De atunci a început Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: Pocaiti-va, caci s-a apropiat împaratia cerurilor” (Matei 4, 17); “Zic voua: daca nu va veti pocai, toti veti pieri la fel” (Luca 13, 3);

“Deci, pocaiti-va si va întoarceti, ca sa se stearga pacatele voastre” (Fapte 3, 19); “Drept aceea, adu-ti aminte de unde ai cazut si te pocaieste, si fa faptele de mai înainte; iar de nu, vin la tine curând si voi misca sfesnicul tau din locul lui, daca nu te vei pocai” (Apoc. 2, 5).

17. Crestinii, daca nu-i depasesc în fapte bune pe dreptii Vechiului Testament, nu vor intra în împaratia cerurilor.

“Caci zic voua ca de nu va prisosi dreptatea voastra mai mult decât a carturarilor si a fariseilor, nu veti intra în împaratia cerurilor” (Matei 5, 20); “Iar sluga aceea care a stiut voia stapânului si nu s-a pregatit, nici n-a facut dupa voia lui, va fi batuta mult. Si cea care n-a stiut, dar a facut lucruri vrednice de bataie, va fi batuta putin. Si oricui i s-a dat mult, mult i se va cere” (Luca 12, 47-48);

“Câti, deci, fara lege, au pacatuit, fara lege vor si pieri; iar câti au pacatuit în lege, prin lege vor fi judecati” (Romani 2, 12); “V-am scris voua, nu pentru ca nu stiti adevarul, ci pentru ca îl stiti si stiti ca nici o minciuna nu vine din adevar” (II Petru 2, 21).

de Sfântul Nicodim Aghioritul
extras din: Glasul Sfintilor Parinti – Editura Egumenita 2008 ATI OBSERVAT CA NU ESTE 12 NU ERA POSTAT ASA CA AM TRECUT PE CARE ERAU. SA VA FIE DE FOLOS.