Mamă, tată, mă întorc acasă

 După ce s-a întors din războiul din Irak, un soldat le-a telefonat părinților săi din San Francisco: "Mamă, tată, mă întorc acasă, dar vreau să vă cer o favoare. Aduc un prieten care aș vrea să stea cu noi.

Bineînțeles că da", au răspuns ei, bucuroși de întoarcerea lui, "Ne-ar plăcea să îl cunoaștem.

-Dar ar trebui să știi ceva", continuă fiul, "prietenul meu a fost grav rănit în război. A călcat pe o mină de teren și și-a pierdut o mână, un picior și un ochi și a fost grav desfigurat la față. Părinții lui sunt morți. Nu are unde să se ducă și vreau să vină să locuiască cu noi acasă."

-Îmi pare rău să aud asta, fiule. Poate găsim un loc unde să stea." 

-Nu, mamă și tată, vreau să locuiască cu noi și să fim familia lui.

-Fiule, a spus tatăl, nu știi ce ceri. O astfel de persoană limitată fizic ar fi o mare povară pentru noi. Avem propriile noastre vieți de trăit și nu am putea avea grijă de el așa cum trebuie. Cred că ești prea afectat de acest caz. Ar trebui să te întorci acasă și să uiți de el. Prietenul tău va găsi o modalitate de a trăi pe cont propriu. În plus, el este responsabilitatea guvernului și poate merge la un loc pentru veteranii de război. Pentru asta plătim taxe și impozite."

La aceste cuvinte, fiul a închis telefonul. Părinții nu au mai auzit nimic de el până câteva zile mai târziu, când au primit un telefon de la poliția din San Francisco. Fiul lor a căzut de la fereastra unei clădiri și a murit. Poliția a crezut că a fost vorba de sinucidere. Părinții, devastați de veste, au zburat la San Francisco și au fost duși la morga orașului pentru a le fi identificat fiul. Spre groaza lor, au descoperit că fiul lor avea o singură mână și un singur picior. Reprezentantul armatei le-a spus un lucru pe care tânărul a vrut să-l țină secret: suferise efectele exploziei unei mine. El însuși a fost "prietenul" și a vrut să știe în prealabil dacă părinții lui îl vor accepta cu adevărat. Din nefericire, când a văzut că nu o vor face, s-a sinucis în disperare.

Disperarea și sinuciderea nu sunt niciodată calea. Isus ne iubește și ne primește așa cum suntem, iar dacă îi predăm viețile noastre mizerabile, El ne duce în casa Tatălui. Dar mulți oameni au nevoie de primirea noastră pentru a înțelege această iubire divină.

Tații din această poveste sunt ca mulți dintre noi. Ne este foarte ușor să îi iubim pe cei care ne atrag, dar îi respingem pe cei care ne sfidează egoismul și ne provoacă neplăceri.

Să ne facem un examen de conștiință în fața acestei povești. Să-l rugăm pe Iisus să ne facă mai milostivi. 

_____________

       sursa: net