“Un caz deosebit s-a petrecut la Manastirea Sihastria din judetul Neamt, in zilele de 24-29 ianuarie 1993.
O tanara crestina din partile Dambovitei, chinuita de duhuri rele datorita unei vrajitoare din sat, a venit la manastire cu multa credinta pentru Sf.Maslu, insotita de rudele ei. Dupa ce a fost marturisita, i s-au facut noua Sfinte Masluri cu sapte preoti, fiind greu muncita de demoni. Pe linga marea credinta a bolnavei, intarita de multa rugaciune si de post, de smerenie si rabdare uimesc, mai ales, cuvintele rostite de demoni in timpul sfintelor slujbe, pe care le redam in continuare, spre folosul credinciosilor.
Acesta este un caz foarte rar, diavolii din ea fiind siliti de Hristos sa se marturiseasca public cum si de ce se lupta atat de mult cu crestinii ortodocsi, de ce nu vor sa iasa din oameni si ce scop urmaresc.”
A existat, la vremea respectiva, si o inregistrare audio, pe caseta, a acestor dialoguri… Vocile, tonalitatile infioratoare si volumul faceau imposibila posibilitatea ca acestea sa poata fi produse de acea femeie. (De asemenea, conform martorilor la astfel de intamplari, buzele celor posedati adesea nu se misca, astfel ca, ei insisi, nici nu ar avea cum sa moduleze cuvinte.
Un alt argument in favoarea autenticitatii exorcizarilor este acela ca, adesea, poate fi nevoie de multi oameni pentru a tine piept fortei degajate de o persoana aflata in aceasta situatie, indiferent de cat de firava este aceasta…)
Tineam minte de aceasta brosura, m-am gandit sa caut textul pe internet si, dupa incercari zadarnice, mi-a venit idea sa caut cu cuvintele “Fa crucea stramb” – asa urlau dracii, printre altele, acolo, fapt care ar trebui sa ne dea de gandit… – si asa am gasit textul, pe un forum…
“LA AL DOILEA SFANT MASLU
IN SEARA ZILEI DE 24 IANUARIE
In timp ce rudele aduceau bolnava Maria la Sf.Maslu, diavolul din ea spunea:
– Nu te mai lupta cu mine, ca ai sa mori! Degeaba te lupti cu noi, ca nu plecam! Suntem tot iadul pe tine. Suntem capetenie. Fa voia noastra, esti tanara, ai sa mori! Nu plecam din tine decat moarta… Unde sa ne ducem?… Unde sa ne ducem? intrebau diavolii.
Iar din mijlocul celor 7 preoti, preotul proiestos le-a zis:
– Duceti-va in locuri pustii si fara de apa!
Diavolii au raspuns:
– Nu plecam in pustie, ca acolo nu sunt oameni!
– Pleaca, duhule necurat, in iad! i-a spus acelasi preot.
Iar diavolul a raspuns din nou:
– Nu plec fara sufletul asta.
– Pleaca, duhule rau, dintr-insa,a zis iarasi preotul.
– Este al nostru sufletul ei, au raspuns diavolii din ea.
Dupa inceperea Sf. Maslu, cand preotii o insemnau cu Sf.Cruce, diavolul striga cu groaza:
– Ma arde!… Ma arde!…
In momentele de liniste, cand bolnava se inchina si se insemna cu semnul Sf. Cruci, diavolul din ea striga, amenintator:
– Nu te inchina! Fa crucea stramb, caci toti care fac crucea stramb sunt ai nostri, iar cei ce o fac drept ne biruiesc!
In timpul moliftelor de dupa Sf.Evanghelie, diavolii din nou strigau cu manie:
– Santem in ochi, santem in gura, santem in urechi, santem in maini, santem in picioare, santem in toate madularele tale… Nu plecam, esti data noua…
Dupa continuare rugaciunilor de sanatate, diavolii au strigat:
– Degeaba va luptati, ca nu plecam. Este data noua!
La insemnarea cu Sf.Cruce pe crestetul bolnavei, aflata in stare de letargie, diavolul striga:
– Ma arde crucea!… Ma arde crucea!…
La stropirea cu aghiasma de catre preoti, diavolii iarasi strigau:
– Ma arde!… Ma arde rau!… Nu putem sa ne intoarcem in iad fara sufletul ei. Este a noastra. Ne-a fost data noua!…
Iar catre femeia bolnava zicea cu manie:
– Fa voia noastra si vei scapa!
Dupa citirea Evangheliei a doua, diavolii strigau:
– Unde sa ne ducem?… Unde sa ne ducem?…
– Duceti-va la vrajitorea care v-a trimis! le-a spus preotul din mijloc. Iar demonii au raspuns:
– E moarta Ghiorghita. Gheorghita ne-a trimis!
Iar preotul le-a spus din nou:
– Duceti-va la Gheorghita!
– E in iad, si trebue sa te luam si pe tine (pe bolnava) acolo. E vai de noi daca plecam fara tine in iad! au raspuns demonii.
La alta rugaciune de la Sf.Maslu, pe cand diavolii o chinuiau cumplit pe bolnava, preotul proiestos (cel din mijloc), a zis:
– Iesi, duhule rau, din ea!
Iar ei au raspuns:
– N-a sosit vremea mantuirii ei! Trebue s-o chinuim!
– Du-te, diavoloe, in iad! A zis cu tarie acelasi preot.
– N-a sosit vremea noastra. De ce sa plecam din ea ,daca s-a dat noua?
La alta rugaciune citita pe capul bolnavei Maria, diavolii indemnau:
– Fa voia noastra si vei scapa de chinuri!…. Nu putem pleca in iad fara tine….
Intr-un moment de liniste, bolnava spunea:
– Au venit din trei parti asupra mea…
In timpul stropirii cu aghiazama si insemnarii bolnavei cu Sf.Cruce, diavolii strigau cu jale:
– Ne topeste!… Ne arde!…. Ne biruie!….
Iar bolnavei ii zicea cu amenintare:
– Nu te lupta cu noi, ca vei muri! Esti tanara, ai sa mori! Noi plecam, dar vei muri….
Preotii iarasi ziceau la rugaciune:
– Iesi, demone, dintr-insa!
– Nu plecam! Nu plecam! Nu putem sa ne intoarcem in iad fara tine. Esti data noua! Gheorghita e la noi! Trebue sa vii si tu… Nu te mai inchina! Vei muri! strigau diavolii poruncitor. Apoi mieunau ca pisica….
Dupa alta Evanghelie, strigau din nou:
– Fa voia noastra si vei scapa.Vino cu noi!…
La stropirea cu aghiazma, dupa ultima molitfa, diavolii strigau:
– Aoleuuuuu!…. Ma topeste!.. Ma arde!… De ce m-ati adus aici? Dati-mi tuica si carne sa mananc…. Mantuirea ta nu e aici….
Ca replica la ectenia preotilor pentru lume,”Sa ne rugam pentru pacea lumii..”, diavolii strigau:
– Lumea e a noastra! Suntem peste tot! Noi vom birui!…
LA SFANTA LITURGHIE
DE LUNI 25 IANUARIE
Asistand la Sfanta Liturghie, bolnava Maria statea jos, sub apasarea duhurilor rele. Iar la iesirea cu Sfintele Daruri, diavolii au strigat cu vaite prelungi:
– Aoleuuu!…. Ma arde!…. Ma arde!… Ne biruie!…. Aoleuuu!…. O castiga Hristos! O pierdem! O pierdem! Ne-o ia Hristos!… Suntem capetenie, unde sa plecam? Unde sa ne ducem? Noi plecam, dar ea moare!
Cand bolnava se inchina in biserica, diavolii strigau:
– Nu te mai inchina drept! Fa voia noastra si te scapam de chinuri! Fa voia noastra!…Nu plecam fara tine in iad. Nu stiii ce oacara primim! De sufletul ei nu ne putem atinge….
Dupa terminarea slujbei, bolnava Maria ne marturisea ca in timp ce se trageau clopotele pentru inceperea Sfintei Liturghii, ea vedea cum diavolii ies pe poarta manastirii afara.
LA AL-3-LEA SFANT MASLU
DIN NOAPTEA de 25-26 IANUARIE
– Arhanghelii ne topesc!… Arhanghelii!…
Dupa prima Evanghelie din nou strigau:
– Ce sa ma fac? Unde sa ma duc?… Nu o mai chinui….
Dupa rugaciunea intai, ziceau:
– Nu avem voie sa plecam fara sufletul ei… Degeaba ne-am ostenit! Se duce osteneala noastra!….
In timpul citirii Evangheliei a doua, strigau din nou:
– Ne temem! Ne temem! Nu trebuie sa plecam fara sufletul ei!… In timpul rugaciunii a doua, ziceu cu manie:
– Vai de mine ce ocara am! Unde sa ma duc? Avem invoiala (voie)sa chinuim lumea…. Cine ne face voile, nu le facem nimic. Cine vrea sa ne ia locul nostru(in rai), ne luptam cu ei!….
In clipa aceea, bolnava Maria zacea jos si, cuprinsa de grea durere, striga:
– Doamne, ce sageti au infipt in mine!
Iar demonii raspundeau:
– O sa plecam….Toate sagetile sint asupra ei!…. Sa faca voia noastra si o lasam in pace!… In timpul citirii altei Evanghelii, diavolii se vaitau:
– Ce patesc eu pentru preoti!……. Arhanghelii o izbavesc!….
La citirea ultimei Evanghelii, diavolul striga cu groaza:
– Nu mai am putere! Ma arde ca focul! Nu mai am deloc putere.. Mi-a luat toata puterea… smerenia ne topeste si milostenia!
– Doamne, ce ma sageteaza! striga cu durere bolnava. Ma jupoaie de vie!….
Iar la ultima rugaciune, cand s-a deschis Sf. Evanghelie pe capul bolnavei, demonii strigau cu durere catre preotul care citea:
– Ne topeste! Nu mai am putere cum am avut! Inainte am avut putere mult mai mare! Nu mai citi ca o sa plec! Mai taci din gura! Nu stii ce batjocura am eu in iad…. Tot te chinui. Nu te mai lupta cu mine, striga demonul catre bolnava. Suntem in ochi, suntem in miini, suntem in picioare, suntem in toate madularele ei….
LA SFANTA LITURGHIE
DIN 26 IANUARIE
La iesirea cu Sf. Evanghelie, demonii au inceput a o munci pe bolnava Maria, trantind-o la pamant si strigand cu glas jalnic:
– Nu ne chinui, Iisuse! Nu ne chinui, Iisuse!…. Prea ne arde!… Prea ne arde!…. Nu ne mai chinui…. Ne arde!
Apoi, cand preotul citea Sf.Evanghelie, la auzul cuvintelor “Caci, cand vor invia din morti, nici nu se mai insoara, nici nu se mai marita, ci sint ca ingerii in ceruri, diavolul tipa infricosator:
– Vai!….. Nu vreau sa ne ia locul!…. Nuuuuuuu…..
Iar la pomenirea numelui Sf.Ioan Botezatorul, raspundeau cu aceiasi spaima:
– Botezatorul ne topeste!… si apoi, din nou strigau:
-Nu ne chinui, Iisuse!… Nu ne arde!…. Nu ne arde!… Ea e de vina ca nu-mi face voile…. De aceea o chinui…. Nu pot sa-i iau sufletul…. si cand un crestin i-a spus bolnavei:
– Nu te descuraja! Maica Domnului te ajuta! Diavolul i-a raspuns:
– E rana de mult plans!…. Nu mai zice!…. Ea scoate multi crestini din mainile noastre!…. Aoleuuuuuuu…
La cantarea Heruvicului, dupa un urlet graznic, diavolul a strigat:
– Auuuu!…. Nu ne pedepsi!…. Tu ne-ai ingaduit s-o chinuim. Nu ne pedepsi!
– Aoleuuuu!… Ne pierde!… Vai mie!… unde sa ma duc? Degeaba ne-am ostenit! Degeaba ne-am ostenit! S-a dus osteneala noastra! Degeaba ne-am ostenit!…
Cand a iesit preotul cu cadelnita sa tamaieze biserica, diavolul a inceput s-o scuture cu putere si sa marturiseasca cu voce tare:
– Gheorghita m-a trimis!… E colo!…. E acolo, in iad! E a noastra! Ea mi-a dat sufletul. Mi l-a legat. M-a legat de suflet pe toata viata. M-a legat de suflet…..
Apoi iar a continuat sa strige:
– Nu ma lasa! Nu ma lasa!.. Nu ma lasa Creatorul vostru sa-l iau…. Nu vreau sa plec! Nu vreau sa pierd sufletul…. Nu plecam! Nu plecam! Vreau sa te chinui! Sa nu-mi mai faca nimeni voile! Nu plecam!… Aoleu!… Vai noua! Vai noua! Un iad nu-i in stare de un suflet! Vai de noi cand pierdem un suflet! Vai de noi, ce jale e pentru noi! Vai de noi!
La iesirea preotului cu Sfintele Daruri diavolul a urlat cu mare groaza:
– Nu ne arde!… Nu ne arde!.. Aaaauuuuu!…Vaaaai! Ma arde rau! Ma arde rau! Ma arde! Ma topesc ca ceara! Pier ca focul! Ma sting ca a fumul! O pierdem! Aaaauuuuu!….. Aaaaauuuuu!…..
Apoi a inceput a boci in tot felul, a mieuna ca pisica, si a se tangui amarnic:
– Incotro s-o iau?…. incotro s-o iau?… de la Gheorghita am venit… Spun tot! Spun tot ca sunt blestemat! Spun tot ca sint blestemat…. de Creatorul vostru…. Nu e a voastra! E a lui Hristos!… Aoleu!.. cat ai sa mai rabzi sa te luptam? Noi ii acaparam repede pe crestini.
Nemaiputand sa suporte sfintele rugaciuni, demonii din bolnava strigau catre capetenia lor:
– Iesi capetenie, sa iesim si noi! Nu mai putem sa stam! Ne arde rau! Nu mai putem rabda chinurile…. si batjocura… Au!… Au!… Ce sa ma fac?… Aoleu!…. Ce raspuns sa dau? Nu stiii ce oacara am? Nu stiii ce ocara am?
Dupa o pauza, diavolul a inceput din nou sa se vaite:
– N-am stiut unde ma duce! Nu i-am stiut gandul! Nu i-am stiut gandul! Oooo….. ticaloaso!… ai lucrat in taina… Ma distruge… Mi-a aflat toate viclesugurile…. Aaaaauuuuu!… Ne-a mai ingaduit cateva zile, si apoi nu ne mai lasa s-o chinuim. O pierdem! O castiga Hristos! O pierdem ! Vai noua! Tot iadul nu-i in stare de-un suflet!
Apoi, la auzul cuvintelor “si iarasi va sa vina cu slava, sa judece vii si mortiii…” din Crez, demonul striga cu putere:
– Nuuu! Nu vreau judecata! Nu vreau judecata, ca ma tem! Ma tem!….. Vor sa ne-o ia! Vor sa ne-o ia!
La cantarea “Pe Tine Te laudam, pe Tine Te binecuvantam…..”, cand se sfintesc Sfintele, diavolii strigau:
– Voi Il laudati, dar noi Il uram! Voi Il laudati, dar noi Il uram!…. E vrajmas…. e vrajmas pentru noi!
La rostirea rugaciunii Tatal nostru, cand se zicea: “si ne iarta noua gresalele noastre….”, diavolii strigau:
– Va iarta!… Va iarta!….
Iar la citirea rugaciunii de multumire a preotului, diavolul se vaita cu amar:
– Ce patesc eu printre preoti….”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu