o poezie frumoasa

Până când tot fugi de Mine, până când Mă ocolești?
Până când îți umpli mintea cu deșertăciuni lumești?
Până când Mă lași afară, neprimindu-Mă în gând?
Până când să-ți bat la ușă, spune-Mi dragă.. până când?..

Te-am eliberat de patimi, te-am spălat printr-un Botez,
Ți-am dat o credință dreaptă, dăruindu-ți sfântul Crez,
Dar tu fugi mereu de Mine, să Mă cauți.. nici un gând!
Iar Eu Mă tot uit la tine și Mă-ntreb: "Dar până când?"..

În zadar vorbești de Mine, în zadar Mă zugrăvești,
În zadar îndemni pe alții, în zadar te obosești..
Dacă nu vorbești cu Mine în cămară-n rugăciune,
Totul e ca pleava-n aer, totul e deșertăciune!

Ce te temi să-Mi stai la vorbă, crezi că o să-ți cer ceva?
Știi tu slava Mea din ceruri, știi tu bogăția Mea?..
N-am nevoie de la tine nici măcar de-un vârf de ac:
Nu sunt toate ALE MELE, oare nu chiar EU le fac?..

Te aștept la rugăciune, să te-ndestulez de har,
Altfel.. totul e degeaba, altfel.. totu-i în zadar.
Pune mâna și te roagă, fugi de tot ce n-are rost
Și-o să îți arăt prin ceruri locuri unde n-ai mai fost!
Amin------------------------------- ACEASTA POEZIE A FOST POSTATA PE FACEBOOK DE 

Elena Burghelea şi-a actualizat fotografia de profil.