“Intr-o zi, un intelept puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
-Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? intreba din nou inteleptul.
-Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
-Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Niciunul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept.
Atunci el ii lamuri:
-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca,
atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte
mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige ca sa se
poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare
trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari. Pe de alta parte, ce
se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa
deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte
apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor
sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar
atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa
sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta
se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc au inimile apropiate.
In final, inteleptul concluziona, zicand:
-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de
cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va
veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu
vor mai gasi drumul de intoarcere!”
