Depresia este un duh. De aceea medicii nu-i găsesc leac! Rugăciunea de vindecare la Maica Domnului

Despre acest duh scrie și prorocul David în psalmul 90: este „dracul cel de miază-zi”. Redactorii moderni, atinși probabil de același duh, au diortosit în „molima ce bântuie întru amiază”. „Duhul amiezii”, această fiară pierzătoare, este dulceagă și linge pe cei leneși, până îi înghite cu totul, dacă nu ne întoarcem sub acoperământul Celui Preaînalt.

PSALMUL 90

Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui. Va zice Domnului: „Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul”. Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, De lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază.

Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale.

Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur. „Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea”.

***

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, la vreme de necaz şi de întristare

Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz şi strâmtorare îmi umplu sufletul o, întru-tot Sfântă Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău şi alungă deznădejdea şi întristarea sufletului meu cu harul Său. Potoleşte furtuna păcatelor mele care mă frig precum un vierme în foc şi stinge-i flăcările. Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică şi împrăştie ceaţa nelegiuirilor mele de la faţa mea, căci acestea mă împresoară şi mă tulbură. Luminează-mă cu lumina Fiului tău. Sufletul meu se simte sfârşit; totul îmi este greu, chiar şi rugăciunea. Iată-mă, rece ca piatra.

Buzele mele şoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-au împresurat de pretutindenea. Topeşte gheaţa din jurul sufletului meu şi încălzeşte-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o încredere în apărarea venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o, Prea Sfântă Maică şi Fecioară. Nu mă alunga de la faţa ta, ci primeşte rugăciunea robului tău. Tristeţea m-a cuprins.

Nu mai pot răbda năvălirile diavolilor. Nu am nici o apărare, nici nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit în lupta aceasta şi nu am altă mângâiere decât în tine, Preasfântă Maică. O, nădejde şi apărarea tututror credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea!

Preasfântă Maică a lui Hristos, Preacurată, Preabinecuvântată Maică a lui Dumnezeu, vezi cum satana mă izbeşte precum valurile mării lovesc corăbiile! El mă urmăreşte ziua şi mă tulbură noaptea. Nu am pace – sufletul meu se pleacă, duhul meu se cutremură. Grăbeşte, Preaslăvită Maică şi mă ajută! Roagă-L pe dulcele Domn Iisus Hristos să aibă milă de mine şi să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârşit. O, Preasfântă Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, bunătatea ta cea plină de iubire este nesfârşită şi este cel mai mare vrăjmaş al puterilor iadului.

Chiar atunci când cel mai mare păcătos cade în străfundurile iadului, împins de forțe diabolice, dacă acesta strigă către tine, tu eşti gata să-l eliberezi din legăturile iadului. Slobozeşte-mă şi pe mine! Priveşte cum satana vrea să mă facă să mă împiedic şi să-mi zdrobească credinţa, dar eu îmi pun toată nădejdea în Domnul. Slavă ţie, ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii! Amin.   Preluat de pe Facebook , scris de Savatie Bastovoi

DIN ,, INTELEPCIUNEA ,, LUI NIFON , CITIRE

- NU PIERDE TIMPUL CU CINEVA , CARE NU ESTE DISPUS SA SI-L PETREACA CU TINE .-NICI UN OM NU MERITA LACRIMILE TALE, IAR CEI CARE LE MERITA, NU TE VOR FACE SA PLANGI.
-DOAR PENTRU CA FAPTUL CINEVA NU TE IUBESTE ASA CUM ATI DORESTI, NU INSEAMNA CA NU TE IUBESTE DIN TOATA INIMA.
-UN PRIETE ADEVARAT - ESTE ACELA CARE-TI VA TINE MANA SI-TI VA SIMTI INIMA.
-CEL MA RAU MOD DE A-TI FI DOR DE CINEVA- ESTE SA FII LANGA EL SI SA INTELEGI CA NIODATA NU VA FI AL TAU.
-NICIODATA NU INCERCA SA ZIMBESTI, CHIAR SI ATUNCI CAND ESTI TRIST, CINEVA AR PUTEA SA SE INDRAGOSTEASCA  DE ZAMBETUL TAU.
-POATE CA IN ACEASTA LUME NU ESTI DECAT UN OM , INSA PENTRU CINEVA POTI FI LUMEA INTREAGA.
-NU TE IUBESC PENTRU CEEA CE ESTI, CI PENTRU CINE SUNT ATUNCI CAND SUNT CU TINE.
- PROBABIL CA DUMNEZEU VREA SA INTALNIM OAMENII NEPOTRIVITI PANA-L VOM INTALINI PE CEL POTRIVIT. PENTU CA ATUNCI CAND ACEASTA SE VA INTAMPA SA FIM RECUNOSCATORI.
-NU PLANGE PENTRU CA S-A TERMINAT. ZAMBESTE CA A FOST.
-INTODEAUNA SE VOR GASI OAMENI CARE-TI VOR PROVOCA DURERE. INSA TREBUIE SA CONTINUI SA CREZI IN OAMENI, DOAR CA TREBUIE SA FI MAI ATENT.
-FII MAI BUN SI AFLA  SINGUR CINE ESTI, INAINTE DE A INTALNI O PERSOANA NOUA, SPERAND CA EA TE VA INTELEGE.
-NU MAI DEPUNEATAT DE MULT EFORT. CELE MAI FRUMOASE LUCRURI SE INTAMPLA PE NEASTEPTATE .

PRELUAT -GABRIEL GARCIA MARQUEZ -FACEBOOK

ALEGE CORECT!

Un bărbat a avut o soţie, o amantă şi nu a ştiut pe cine să aleagă. El a decis să meargă la un psiholog pentru a găsi un răspuns la problema lui. L-a întrebat dacă ar trebui să fie cu soţia lui sau cu amanta lui. Psihologul s-a uitat la el şi a luat două vaze în mâini: una cu un trandafir şi cealaltă cu un cactus şi l-a întrebat:
"Ce faci dacă îţi spun să alegi una dintre aceste două vaze?".
Omul s-a uitat și i-a răspuns: "Bineînţeles că aleg trandafirul!". Psihologul zâmbea:
"Te-ai dovedit a fi nesăbuit şi grăbit. Nu meriţi niciuna dintre cele două vaze: nici cea roșie, nici cea cu cactusul. Unii oameni, conduşi de frumuseţe şi societate, aleg ceea ce pare a fi mai strălucitor. Roșul e frumos, dar nu va fi pentru totdeauna. În schimb, cactusul, deşi nu este foarte frumos la prima vedere, rămâne la fel, indiferent de climă: verde închis cu mulţi spini, dar când înfloreşte îţi oferă o floare frumoasă. Soţia ta ştie toate slăbiciunile tale, defectele şi greşelile tale şi te iubeşte pentru ceea ce eşti. Amanta ta nu te vrea întreg, vrea numai partea frumoasă: zâmbetele tale, victoriile, bucuria, banii. Soţiei tale îi plac lacrimile tale, înfrângerile tale, ea stă alături de tine pentru binele şi răul tău. Când vor veni vremurile grele, amanta ta va pleca şi se va uita după altul. Soţia ta va sta lângă tine. Nu te uita acum că totul arată bine. Lucrurile n-o să meargă atât de mult. E prea târziu pentru tine. Ai disprețuit cactusul pentru a obține trandafirul roșu și nu merita. Să știi că va veni timpul când îţi vei înţelege greşeala, dar va fi prea târziu."
Bărbatul, în general este cel care are un diamant acasă și merge în căutarea pietrelor ieftine.

Autor necunoscut

Vasile Militaru - Sase pui si-o biata mama

Mai de mult, o rândunica avea-n cuibu-i sase pui
Si privea la ei sarmana, ca la chipul soarelui:
De cu zori pornea -sageata- cautând, pe deal si vai,
Hrana pentru puii sai
Si-n iubirea-i nu odata
S-a culcat ea nemâncata,
Dar destul de fericita ca nu s-a-ntâmplat nicicând:
Dintre pui, s-adoarma vre-unul ars de sete sau flamând,
Nici n-a fost mai mândra mama decât ea-ntre rândunici,
Când vazu-ntr-o zi ca puii se facusera voinici,
Si n-a mai avut odihna nici cât ai clipi, sub soare,
Pâna când, pe fiecare pui nu l-a-nvatat sa zboare,
Dar, când toti puteau sa plece încotro voiau sub slava,
Rândunica, istovita, a cazut în cuib bolnava
Si cu ochii plini de lacrimi tinta-n ochii fiecui,
Zise celor sase pui:
Dragii mamii, eu de-aseara, simt în inima un cui:
Aripile greu ma dor
Si nici vorba sa mai zbor...
Dumnezeu mi-a dat putere, - oricât am avut nevoi, -
Sa gasesc într-una hrana pentru voi...
Astazi fiindca sunt bolnava, dragii mamii, se cuvine, -
Mari cum v-a facut maicuta, sa-ngrijiti si voi de mine
Si ca nimeni dintre puii-mi sa nu simta ca mi-e rob,
Fiecare, sa-mi aduceti, zilnic, numai câte-un bob;
Ale voastre sase boabe milostive, ma vor tine
Pâna când o sa vrea cerul sa ma faca iarasi bine...

Ascultând cuvântul mamei, au zburat cei sase pui
Si-au adus, vre-o sase zile, fiecare bobul lui...
Mai departe însa puii, - beti de-al slavilor înalt, -
Fiecare-având nadejdea ca-i va duce celalalt, -
N-a mai dus nici unul bobul si, uitata mucenica,
A murit atunci de foame cea mai sfânta rândunica.

Si-a ramas apoi povestea trista, neluata-n seama,
Orisicui ai sta s-o spui,
Ca o mama îsi hraneste:sase, opt sau zece pui,
Însa zece pui, adesea, nu pot toti hrani o mama. 

OBSTEA SFINTEI MANASTIRI CALDARUSANI IMPREUNA CU PREAFERICITUL PARINTE DANIEL

OBSTEA SFINTEI MANASTIRI CALDARUSANI IMPREUNA CU PREAFERICITUL PARINTE DANIEL

Moaştele Sfântului Nifon, Patriarhul Constantinopolului

Moaștele Sfântului Nifon se află la mănăstirea Dionisiu din Athos, aşezate într-o raclă de argint poleită cu aur şi înfrumuseţată cu pietre scumpe, dăruită mănăstirii de Sfântul Neagoe Basarab. Cinstitul Cap şi o mână a Sfântului Nifon au fost aşezate în Mănăstirea zidită de Neagoe Basarab la Curtea de Argeş.
 Sfântul Nifon s-a născut în Grecia, în secolul al XV-lea. El a fost tuns monah încă din tinereţile lui, vieţuind întru toate sfintele nevoinţe, până când în cele din urmă a ajuns la Sfântul Munte Athos pe care mult l-a dorit. El s-a nevoit în mai multe mănăstiri din Sfântul Munte, dar cel mai mult, în Mănăstirile Vatoped şi Dionisiu. El a fost foarte iubit de toţi Părinţii Athoniţi, atât pentru virtuţile lui rare, cât şi pentru neobişnuita şi marea lui blândeţe. El a fost sfinţit episcop al Tesalonicului în pofida voinţei lui, iar apoi, doi ani mai târziu, pe când s-a aflat la Constantinopol pentru nevoi ale eparhiei, a fost înscăunat acolo Patriarh al Slăvitei Cetăţi, care nu avea întâistătător. După un timp sultanul turcesc l-a surghiunit pe Sfântul Nifon la Jedrene, unde el a vieţuit ceva timp. Apoi Radu, domnitorul Ţării Româneşti, l-a cerut pe Sfântul Nifon de la sultan, spre a-l avea păstor, poporului din ţara lui.

Sfântul Nifon a intrat în conflict cu domnitorul care, încălcând pravilele şi canoanele, cununase pe domniţa Caplea, sora sa, cu un boier care era căsătorit şi avea copii în Moldova. Sfântul Nifon nu a îngăduit aceasta şi a fost alungat de domnitor din scaunul mitropolitan. Afurisind pe călcătorii de lege, sfântul s-a retras o vreme într-un colţ de ţară, unde s-a îngrijit de el fiul său duhovnicesc, tânărul Neagoe Basarab, cel care avea să ajungă domn al Ţării Romaneşti. Mai apoi, bătrânul ierarh s-a întors în Sfântul Munte, la Mănăstirea Dionisiu.

După plecarea Sfântului Nifon din Țara Românească, au început mari tulburări și necazuri, după proorocia Sfântului. Domnul Radu s-a îmbolnăvit de o boală nevindecabilă și i s-a găurit tot trupul. Atunci a trimis să-l caute pe Sfântul Nifon, dar l-au aflat trecut la cele veșnice. Radu a murit în chinuri și a fost îngropat la Mănăstirea Dealu, ctitoria sa. După îngropare, trei zile și trei nopți i s-a cutremurat mormântul (precum oarecând împărătesei Eudoxia, prigonitoarea Sfântului Ioan Gură de Aur). Atunci, frică mare a cuprins pe tot poporul și ziceau că pentru izgonirea Sfântului Nifon s-au întâmplat toate acestea.

Ajungând domnitor, Sfântul Neagoe Basarab a trimis la Sfântul Munte Athos o delegaţie ca să aducă în Ţara Româneasca moaştele Sfântului Nifon „ca să curăţeasca greşeala Radului şi a altora, care făcuseră rău sfinţiei sale”.

Dezgropând trupul Sfântului Nifon şi aşezându-l în coşciug de lemn, delegaţia trimisă de Neagoe Basarab, împreună cu câţiva călugări din Mănăstirea Dionisiu şi cu mitropolitul Neofit de Anchialos, l-au adus în Ţara Românească, unde l-au dus cu alai mare la Mănăstirea Dealu şi l-au aşezat deasupra mormântului lui Radu cel Mare. În tot timpul nopţii, în Mănăstirea Dealu s-au făcut rugăciuni pentru iertarea păcatelor domnitorului Radu cel Mare.

În timpul Privegherii, ațipind domnitorul puțin, din cauza ostenelii, a văzut în vedenie că s-a deschis mormântul lui Radu și se vedea trupul lui negru și rău mirositor, curgând din el puroi și putreziciune. Neputând domnitorul să sufere acea priveliște, s-a rugat Sfântului să-și facă milă de nefericitul Radu. Deodată, vede o apă curată ieșind din racla Sfântului Nifon și pe Sfânt, care spăla trupul lui Radu. După spălare, Radu a devenit frumos și strălucit. Apoi l-a închis din nou în mormânt și venind spre Neagoe, i-a zis: „Iată, fiule, că am ascultat rugăciunea ta. Îți mai poruncesc să ai pace întotdeauna cu poporul tău, iar moaștele mele să le trimiți din nou la mănăstirea mea, pentru mângâierea fraților ce viețuiesc acolo”. Acestea spunând, a intrat iarăși în raclă. Deșteptându-se domnitorul Neagoe, a dat slavă lui Dumnezeu și Sfântului Nifon.

Apoi, cu voia părinților de la Dionisiu care însoțeau moaștele, a oprit capul și mâna Sfântului Nifon și a dat în locul acestora mâna dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul, îmbrăcată în aur foarte frumos lucrat. Restul moaștelor Sfântului le-a pus într-o raclă de argint poleită cu aur şi înfrumuseţată cu pietre scumpe şi cu smalţ. Pe interiorul capacului este pictată icoana Sfântului Nifon, alături de voievodul Neagoe Basarab, care ia binecuvântare de la el. Pe o fâşie îngustă sta încrustat în greceşte: „Această cinstită şi sfântă raclă este a Prea Sfinţitului Arhiepiscop al Constantinopolei, Romei celei noi şi patriarh ecumenic chir Nifon. S-a pus la cale şi s-a săvârşit întru Hristos Dumnezeu, de către prea credinciosul şi iubitorul de Hristos Domn Neagoe. Patriarhul a adormit acolo în venerată şi sfânta mănăstire a cinstitului Înainte Mergător şi Botezător Ioan, la anii 7023 (1515)”. Apoi a trimis racla cu Sfintele Moaşte la Dionisiu.

Capul şi o mână din Moaştele Sfântului Nifon au fost aşezate în Mănăstirea zidită de Neagoe Basarab la Curtea de Argeş. În secolul al XVIII-lea, moaştele au fost ferecate în argint.

Din porunca Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la 25 octombrie 1949, acestea au fost aduse la Catedrala Mitropolitană „Sfântul Dumitru” din Craiova. În anul 2009, printr-o nouă hotărâre a Sfântului Sinod, Moaşte Sfântului Nifon au fost mutate la Catedrala din Târgovişte.