SCAUNUL

 Fiica unui bărbat l-a rugat pe preotul locului să vină la ea acasă pentru a spune o rugăciune pentru tatăl ei, care era foarte bolnav. Când preotul a ajuns în cameră, l-a găsit pe bietul om în pat, cu capul sprijinit de câteva perne. Era un scaun lângă patul lui, așa că preotul a crezut că omul știa că vine să-l vadă.

- Presupun că mă așteptați? a spus preotul.

- Nu!, cine ești tu? - a spus bolnavul.

- Eu sunt preotul pe care fiica dumneavoastră l-a chemat să se roage pentru dumneavoastră; când am intrat și am observat scaunul gol de lângă patul dumneavoastră, am presupus că știați că vin să vă vizitez.

-Oh, da, scaunul...

-Vreți să închideți ușa? - a spus bolnavul. Preotul surprins a închis ușa. Bolnavul i-a spus:

- Nu am spus niciodată nimănui acest lucru, dar toată viața mea mi-am petrecut-o fără să știu să mă rog. Când am fost în biserică am auzit mereu despre rugăciune, despre cum să ne rugăm și despre beneficiile pe care le aduce..., dar mereu chestia asta cu rugăciunea; nu știu... îmi intră pe o ureche și-mi iese pe cealaltă. Oricum, nu am nici o idee despre cum să o fac. Așa că, cu mult timp în urmă, am renunțat de tot la rugăciune. Acest lucru a fost valabil pentru mine până acum patru ani, când vorbeam cu cel mai bun prieten al meu și el mi-a spus:

- Dragă prietene, această rugăciune este pur și simplu un dialog, o conversație cu IISUS, iată cum îți sugerez să o faci: Te așezi pe un scaun și pui un alt scaun gol în fața ta, apoi, cu credință, te uiți la IISUS care stă pe scaunul din fața ta. Nu este un lucru nebunesc, pentru că El ne-a spus: "VOI FI CU TINE MEREU"! Și "De câte ori Mă veți chema, voi veni la voi!" Așa că vorbește cu El și ascultă-L, exact așa cum faci acum cu mine.

Așa am făcut o dată și tare mi-a plăcut; de atunci o fac mereu, cam două ore pe zi. Însă întotdeauna am mare grijă să nu mă vadă fiica mea... m-ar băga la nebuni.

Preotul a fost foarte mișcat să audă acest lucru și i-a spus lui Iosif că era un lucru foarte bun ceea ce făcuse și că nu ar trebui să se oprească niciodată.

Apoi a spus o rugăciune împreună cu el. I-a dat o binecuvântare și a plecat la parohia sa.

Două zile mai târziu, fiica lui Iosif l-a sunat pe preot pentru a-i spune că tatăl ei murise. A întrebat-o preotul:

- A murit liniștit?

- Da, când am plecat de acasă, pe la ora două după-amiaza, m-a chemat și m-am dus să-l văd la patul lui. Mi-a spus că mă iubește foarte mult și mi-a dat o îmbrățișare și un sărut. Când m-am întors de la cumpărături, o oră mai târziu, l-am găsit mort.

Dar este ceva ciudat în legătură cu moartea lui, pentru că, se pare că, exact înainte de a muri, s-a dus la scaunul de lângă pat și și-a pus capul pe el, căci așa l-am găsit. Ce credeți că ar putea însemna acest lucru?

Preotul, profund zguduit, și-a șters lacrimile de emoție și a răspuns:

- Nimic de rău nu e.. Aș vrea să putem muri cu toții așa...

SURSA -FACEBOOK S. ANDRONACHE

Cuviosul Siluan Athonitul , despre pierderea și recâștigarea harului. Unii nu pot înţelege de ce nu le merge bine, de ce n-au pace şi sufletul lor e mâhnit şi abătut.

  Sfântul Siluan Athonitul

 La început, când cineva începe să lucreze pentru Domnul, Domnul îi da harul Sau şi un zel aprins spre bine, şi totul îi apare atunci uşor şi plăcut. Iar când vede aceasta în el, în lipsa lui de experienţa îşi spune: ”Voi avea această râvnă toată viaţa mea.” Şi atunci începe să se înalţe mai presus de cei ce trăiesc în nepăsare şi începe să-i judece; şi astfel pierde harul care l-a ajutat să împlinească poruncile lui Dumnezeu. Sufletul nu înţelege cum s-a întâmplat aceasta: totul mergea atât de bine, dar acum este totul atât de greu şi nu mai are nici o plăcere să se roage. Dar nu trebuie să se înfricoşeze, e Domnul Care povăţuieşte cu bunătate sufletul. De îndată ce sufletul se înalţă mai presus de fratele său, chiar în acea clipa îi vine un gând rău care nu-i place lui Dumnezeu. Dacă sufletul se smereşte, harul nu-l părăseşte. Dar dacă el nu se smereşte, se iveşte o uşoara ispita ca el să se smerească. Dacă iar nu se smereşte, atunci începe atacul necurăţiei. Dacă tot nu se smereşte, atunci cade într-un păcat oarecare. Şi daca nici atunci nu se smereşte, se iveşte o mare ispită şi el va săvârşi un păcat mare. Şi aşa ispita va deveni tot mai puternică până ce sufletul se va smeri; atunci ispita va pieri şi, dacă se smereşte adânc, va cunoaşte şi simţământul smerit al inimii şi pacea şi tot răul va pieri.

Astfel, tot acest război nu are decât un singur scop: smerenia. Mândria a pricinuit căderea vrăjmaşilor, iar ei ne-au târât în adânc pe aceeaşi cale. Vrăjmaşii ne linguşesc şi dacă sufletul primeşte lauda lor, harul se retrage de la el pana ce se pocăieşte. Astfel, toata viata învaţă sufletul smerenia lui Hristos şi, până nu va ajunge cu adevărat smerit, va fi mereu chinuit de gânduri rele. Dar sufletul smerit găseşte odihna şi pacea de care vorbeşte Domnul (Ioan 14, 27).

Postul, înfrânarea, privegherea şi celelalte osteneli ascetice ne ajută, dar puterea cea mare se afla în smerenie. Sfânta Maria Egipteanca şi-a uscat trupul prin post într-un singur an, dar cu gândurile a trebuit să lupte timp de 17 ani.

Nu vei învăţa smerenia dintr-o dată. De aceea a zis Domnul: ”Învăţaţi de la Mine smerenia şi blândeţea” (Matei 11, 29). Ca să înveţi iţi trebuie timp. Unii au îmbătrânit în nevoinţe şi totuşi n-au învăţat smerenia; nu pot înţelege de ce nu le merge bine, de ce n-au pace şi sufletul lor e mâhnit şi abătut. Sursa SFANTUL MUNTE ATHOS 

Mamă, tată, mă întorc acasă

 După ce s-a întors din războiul din Irak, un soldat le-a telefonat părinților săi din San Francisco: "Mamă, tată, mă întorc acasă, dar vreau să vă cer o favoare. Aduc un prieten care aș vrea să stea cu noi.

Bineînțeles că da", au răspuns ei, bucuroși de întoarcerea lui, "Ne-ar plăcea să îl cunoaștem.

-Dar ar trebui să știi ceva", continuă fiul, "prietenul meu a fost grav rănit în război. A călcat pe o mină de teren și și-a pierdut o mână, un picior și un ochi și a fost grav desfigurat la față. Părinții lui sunt morți. Nu are unde să se ducă și vreau să vină să locuiască cu noi acasă."

-Îmi pare rău să aud asta, fiule. Poate găsim un loc unde să stea." 

-Nu, mamă și tată, vreau să locuiască cu noi și să fim familia lui.

-Fiule, a spus tatăl, nu știi ce ceri. O astfel de persoană limitată fizic ar fi o mare povară pentru noi. Avem propriile noastre vieți de trăit și nu am putea avea grijă de el așa cum trebuie. Cred că ești prea afectat de acest caz. Ar trebui să te întorci acasă și să uiți de el. Prietenul tău va găsi o modalitate de a trăi pe cont propriu. În plus, el este responsabilitatea guvernului și poate merge la un loc pentru veteranii de război. Pentru asta plătim taxe și impozite."

La aceste cuvinte, fiul a închis telefonul. Părinții nu au mai auzit nimic de el până câteva zile mai târziu, când au primit un telefon de la poliția din San Francisco. Fiul lor a căzut de la fereastra unei clădiri și a murit. Poliția a crezut că a fost vorba de sinucidere. Părinții, devastați de veste, au zburat la San Francisco și au fost duși la morga orașului pentru a le fi identificat fiul. Spre groaza lor, au descoperit că fiul lor avea o singură mână și un singur picior. Reprezentantul armatei le-a spus un lucru pe care tânărul a vrut să-l țină secret: suferise efectele exploziei unei mine. El însuși a fost "prietenul" și a vrut să știe în prealabil dacă părinții lui îl vor accepta cu adevărat. Din nefericire, când a văzut că nu o vor face, s-a sinucis în disperare.

Disperarea și sinuciderea nu sunt niciodată calea. Isus ne iubește și ne primește așa cum suntem, iar dacă îi predăm viețile noastre mizerabile, El ne duce în casa Tatălui. Dar mulți oameni au nevoie de primirea noastră pentru a înțelege această iubire divină.

Tații din această poveste sunt ca mulți dintre noi. Ne este foarte ușor să îi iubim pe cei care ne atrag, dar îi respingem pe cei care ne sfidează egoismul și ne provoacă neplăceri.

Să ne facem un examen de conștiință în fața acestei povești. Să-l rugăm pe Iisus să ne facă mai milostivi. 

_____________

       sursa: net

CE ÎNSEAMNĂ RIDICAREA MÂINILOR PREOTULUI SPRE CER în timpul Sf. Liturghii?

 ...Este cel mai important moment al Sf. Liturghii, care se cheamă "EPICLEZA"...

...In acel moment vine din nepatrunse inaltimi ceresti, Dumnezeu Parintele, Tatal „tuturor celor vazute si al celor nevazute” inconjurat de 12 Serafimi, fiecare avand cate sase aripi.

...Si dupa ce Tatal ceresc sărută pe prea iubitul Fiul Sau, se înalță iarasi la ceruri...

...Dumnezeu, Parintele nostru si al Domnului nostru Iisus Hristos, se pogorara din cer, dimpreuna cu 12 heruvimi: sase de-a dreapta si sase de-a stanga, sărută sfanta paine de pe Sfanta Masa, zicand:

...- „Acesta este Fiul meu, cel iubit, care curateste pacatele lumii”...

Si indata s-a suit înapoi la ceruri.

...Dar să urmărim în continuare ce vede Amfilog un imparatul păgân căruia în urmă cu 900 de ani Dumnezeu i-a arătat tainele nevăzute de om din timpul Sf.Liturghii...

...„O, Doamne!

Ce glasuri dulci! Si-s asa de multe!

Ce vorbe minunate spun!

„Biserica e plina de cete ingeresti, care toate, ingenuncheate, spun odata cu preotul:

....„Cred intr-unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului…Si intr-unul Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu…”

...Asculta imparatul cu adanca luare-aminte

... Aude de nasterea din Fecioara, de rastignire, de ingropare, dar si de invierea Domnului Iisus; aude de Duhul Sfant, de o Biserica, de „un botez…Astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie. Amin”.

...S-a sfarsit „Crezul”, au tacut ingerii.

Dar iata se aude glasul preotului cuprins de o adanca miscare sufleteasca:

...„Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte, sfanta jertfa cu pace a o aduce”.

...Si toate cetele acelea inaripate ale cerului, care rostisera „Crezul”, indata au cazut in genunchi, cuprinse de mare frica. Dar o frica dulce.

...Din inaltimea cerului s-a coborat Sf. Duh si salasluia deasupra preotului, peste care odihnind, l-a umplut de lumina Sa cea Dumnezeiasca; iar cand acesta a spus ultimele cuvinte:

...„Sa luam aminte, sfanta jertfa cu pace a o aduce”,

..a vazut Amfilog pe Pruncul cel injunghiat inaltandu-se spre cer, de unde s-a intors cu

40 de Serafimi care au inconjurat Sfanta Masa.

„Darul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu si Tatal, si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti”, graieste preotul binecuvantand pe toti cu

Sf. Cruce, din usile altarului.

..DAR NU BINECUVINTEAZA EL, CI ÎNSUȘI DUMNEZEU TATĂL,

...care atunci, da tuturor darul Domnului Iisus; iubirea cea nesfarsita, si Sf. Impartasire cea de la Duhul Sfant.

... Ce inaltat, ce sus isi simte inima si cugetul cand a auzit

... „Sus sa avem inimile!

.. Si nu multumeste numai preotul cand zice: „Sa multumim Domnului”.

... Si toate cetele ceresti si sfintii toti multumeau lui Dumnezeu pentru vrednicia de a vedea sfanta jertfa si pentru binefacerile ce le dobandim printr-insa.

...Asa se roaga si preotul in taina,

inchinandu-se inaintea Sfintei Mese:

...„Cu vrednicie si cu dreptate este a-Ti canta Tie, pe Tine bine a te cuvanta, pe Tine a Te lauda, Tie a-Ti multumi, Tie a ne inchina in tot locul stapanirii Tale…

...Multumim Tie unuia-nascut Fiului Tau si Duhului Tau celui Sfant, pentru care le stim si care nu le stim, pentru facerile Tale de bine cele aratate si cele nearatate, ce s-au facut spre noi.

... Multumim Tie si pentru slujba aceasta pe care ai voit a o primi din mainile noastre, macar ca stau inaintea Ta mii de Arhangheli, cei cu ochi multi si Serafimii cei cu cate sase aripi, care se inalta zburand”.

...Si iata, îndată!...

....Cine vine din nepatrunse inaltimi ceresti?...

... De unde aceasta lumina orbitoare care a umplut altarul, cand preotul graieste:

...„Cantarea de biruinta, cantand, strigand, glas inaltand si graind?”...

...ESTE DUMNEZEU PĂRINTELE, TATĂL „TUTUROR CELOR VĂZUTE ȘI AL CELOR NEVAZUTE ”

...inconjurat de 12 Serafimi, fiecare avand cate sase aripi: cu doua isi acopereau fetele de lumina cea Dumnezeiasca, pe care nu o pot suferi, cu doua isi invaluiesc picioarele, iar cu doua zburau si cantau, dimpreuna cu nesfarsite cete ingeresti:

...„Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot, plin este cerul si pamantul de marirea Lui”...

Iar preotul adauga rugandu-se incet:

... „Cu aceste fericite puteri si noi, iubitorule de oameni, Stapane, strigam si graim:

... Sfant esti si Preasfant Tu si unul nascut Fiul Tau si Duhul Tau cel Sfant…”

...ȘI DUPĂ CE TATĂL CERESC A SĂRUTAT PE PREA IUBITUL FIUL SĂU, S-a inaltat iarasi la ceruri.

...Iata se apropie ceasul jertfei celei mai presus de fire. De aceea s-a umplut Biserica de ingeri si toti raspund

„Amin”, cand preotul a zis:

...„Luati, mancati: acesta este Trupul Meu, care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor”....

... Iar cand a grait, indemnand:

... „Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al legii celei noua, care pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor”,

...a vazut Amfilog ceva foarte de mirare:

...doi ingeri luau pacatele oamenilor si le aruncau in foc de le ardeau.

...Caci Sangele Domnului curata pe tot omul credincios, care se impartaseste dintr-insul, de tot pacatul, cum curata focul fierul de toata zgura...

...Toti ingerii au ingenuncheat odata cu preotul; fara sa vrea si Amfilog a cazut in genunchi.

... Caci in vreme ce se canta

...„Pe Tine Te laudam…”

... se sfinteste jertfa cea fara de sange.

Preotul se roaga din toata fiinta lui:

... „Inca aducem Tie aceasta slujba cuvantatoare si fara de Sange si cerem, si ne rugam, si ne cucerim: trimite Duhul Tau cel Sfant peste noi si peste aceste daruri ce sunt puse inainte”...

...Apoi dupa ce se roaga de trei ori:

... „Doamne, Cela ce ai trimis pe Preasfantul Tau Duh, in ceasul al III-lea, apostolilor Tai, pe acela Bunule, nu-l lua de la noi, ci ne innoieste pe noi care ne rugam Tie”,

...binecuvanteaza Sf. Disc cu mana curatita si cu suflet luminat, ca un inger, zicand:

...„Si fa painea aceasta, cinstit Trupul Hristosului Tau”.

...Dupa aceea si spre potir graind:

... „Iar ce este in potirul acesta, cinstit Sangele HristosuluiTau”;

„prefacandu-l cu Duhul Tau cel Sfant”,

... adauga la urma binecuvantand peste amandoua.

...Nu mai este paine, ci trupul lui Hristos cel viu, nici nu mai vede Amfilog vin, ci insusi Sangele lui Hristos, prefacute fiind, prin nemarginita putere a lui Dumnezeu, pe care imparatul o simte acum cand se roaga odata cu preotul.

...De aceea e mai mare smerenia si mai adanca umilinta acum, de aceea ingerii cu aripile intinse, le misca deasupra sfintelor vase ca sa le apere acoperindu-si fata, pentru ca nu pot privi intr-una chipul Sf. Jertfe.

...Sfanta clipa este aceasta, sfanta si inaltatoare.

..Acum vede imparatul tot rostul slujbei, toata aceasta minunata pregatire pentru sfintirea Sf. Impartasanii.

... A fost patruns si el de fiorul harului Preasfantului Duh care face din prescura slujita, Trupul lui Hristos, din vinul blagoslovit, Sangele Lui, iar prin particelele, care insotesc pomenirea de catre preot, a celor vii si a celor morti, da sanatate, iertare de pacate si indeplinirea

„tuturor cererilor cele catre mantuire”.

...Pentru ca jertfa aceasta fara de sange, se aduce „pentru ca sa fie celor ce se impartasesc dintr-insa, spre trezirea sufletului, spre iertarea pacatelor, spre implinirea imparatiei cerurilor, spre indraznirea cea catre Dumnezeu si nu spre judecata si nici spre osanda.

...Inca se aduce aceasta slujba cuvantatoare pentru cei raposati intru credinta…si pentru tot sufletul care s-a savarsit in buna credinta”.

... Asa se roaga preotul in Sf. Altar si asa auzea si Amfilog.

...Dar deodata, in aceasta adanca tacere, se aude un clopotel.

...Este cadelnita, pe care miscand-o preotul in chip de cruce, a zis cu glas mare:

„Mai ales pentru Preasfanta Preacurata, Preabinecuvantata, marita Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoare si pururea Fecioara Maria”.

AMIN!

Să vă fie cu folos, am simtit nevoia sa scriu așa de mult, chiar daca se lungeste mai mult postarea , ca cine ajunge pana la sfarsit sa se bucure de marea taina a frumuseții dumnezeiești .

SURSA =FACEBOOK Parohia Fundenii Doamnei

Obștea Manastirea Caldarusani

 in 2005

2006

2018

FUNIA DE NISIP - ŢARA FĂRĂ BĂTRÂNI

 Se spune că într-o ţară îndepărtată, tineretul s-a hotărât să-i ucidă pe toţi bătrânii. „De ce numai bătrânii să fie mari slujitori ai ţării? Cât au să-şi mai scoată căciula din cap înaintea bătrânilor?” ziceau cei tineri.

Şi, într-o noapte, s-au apucat voinicii de tineri de au ucis pe toţi bătrânii. Numai un fiu mai cu suflet n-a cutezat să-l ucidă pe tatăl său, ci l-a luat şi l-a ascuns într-o peşteră, unde nimeni nu-l putea găsi.

Nemaifiind bătrâni, a chemat atunci Vodă, în divan şi în toate slujbele, numai oameni tineri. Din toate bărbile marilor sfetnici ai lui Vodă, n-ai fi putut lega o bidinea, iar din toate mustăţile judecătorilor, nu puteai alege măcar un fuioraş.

Dar iată, că ţara aceea era vecină cu un neam duşman, care ca uliul pândea de mult să pună gheara pe bogăţiile ei.

- "A sosit ceasul", ziseră cârmuitorii neamului vecin. "Şi-au ucis bătrânii, e vremea să le ocupăm ţara".

Dar cum să înceapă cearta? Că, de, chiar când începi o gâlceavă din senin, tot vrei să creadă lumea că dreptatea e de partea ta. Şi ce s-au gândit viclenii:

- "Să cerem înapoi de la tinerii vecini, funia pe care strămoşii noştri le-au împrumutat-o cândva strămoşilor tineretului. Iar de nu ne-or da-o în trei zile, le luăm ţara amanet şi amanetul rămâne pe urmă al nostru pe vecie".

Dar ce fel de funie voiau viclenii de vecini?

- "Funia împrumutată de la strămoşii noştri - ziceau ei - era împletită din fire de nisip".

- "Ei, ce mare lucru", - zise sfetnicii lui Vodă din ţara tineretului, care nu ştiau nimic despre această funie. - "O să le dăm funia şi o să fim în pace cu vecinii noştri". Însă nimeni nu ştia unde se putea găsi această funie.

Ei, şi pentru că n-au găsit-o, ce şi-au zis:

- „Vom face iute alta”.

Şi, deîndată, pe toate drumurile răsunau tobele şi glasul crainicilor, care strigau la răscrucile drumurilor, să poftească la stăpânire toţi meşterii de frânghii, c-o să le iasă câştig mare.

Se adunară mulţi meşteri, cărora tinerii de la stăpânire le porunciră să facă în trei zile un stânjen de funie din fire de nisip, că de nu, va fi vai ş-amar de ei.

Şi au început lucrul. Au frământat nisipul, l-au întins, dar funia nu se putea împleti. Trecu termenul pus de neamul duşman, dar funie... nimic.

Atunci vecinul viclean porneşte război împotriva tineretului.

- "Vai, ce ne facem?" - se întrebau cu toţii, "Suntem pierduţi".

Atunci Vodă cheamă la sfat pe tinerii săi sfetnici şi ţinu sfatul din zorii zilei până în noaptea adâncă.

Iată, că între sfetnici era şi fiul cel cu suflet bun, care nu şi-a ucis tatăl. Frământat şi el de cele ce s-au discutat în divan, a doua zi merge la peşteră să-i ducă tatălui său schimburile albe cu miros de levănţică şi de sulfină. Şi-l vede bătrânul tată dus pe gânduri şi amărât.

- "Ce ai fiule?"

- "Ce să am? Iaca, stăm rău, că uite aşa... uite pe dincolo"...

Şi povesti cu de-amănuntul, povestea cu vecinul cel viclean.

- "Păi de atâta vă supăraţi, voi, copii? Răspundeţi-i duşmanului aşa: "Moşii şi strămoşii noştri, când au împrumutat funia, ce ne cereţi acum înapoi, au zis strămoşilor voştri: tăiaţi din funie un capăt să vă rămână de probă, de model. Aşa că, daţi-ne capătul de funie, ca după el să facem funia întreagă".

Cârmuirea tânără făcu după sfatul bătrânului, iar vecinul cel viclean de la hotar, ruşinat, strigă: Tot mai au un bătrân, care să-i sfătuiască. Că de n-ar avea nici un bătrân, ar fi amar de ei".

Şi vecinul, ruşinat, n-a mai zis nimic.

Şi iată de unde s-a născut vorba că, dacă un sat nu are un bătrân, să şi-l cumpere, dacă vrea să nu piară.

Rugaciune pentru tara, pentru pace, pentru izbavirea de razboi si navalirea altor neamuri

      Fericitul Filotei Zervakos = Dumnezeul parintilor nostri, Doamne ai mila, Tu Cel Care ai facut cerul si pamantul si toate cele ce sunt pe el, Tu, Cel Care pentru noi, oamenii, si pen­tru a noastra mantuire Te-ai coborat din ceruri si Te-ai facut Om asemenea noua intru toate in afara de pa­cat, Tu, Cel Care sus pe lemnul crucii Ti-ai intins preacuratele Tale maini si Ti-ai varsat preacinstitul Tau sange, ca sa ne rascumperi din blestemul legii si sa ne daruiesti Imparatia Ta cea vesnica, Tu, Cel Care ne-ai invrednicit sa Te numim Tata si sa cerem Imparatia si dreptatea Ta, sa se faca voia Ta cea sfanta, precum in cer asa si pe pamant, Tu cel Care ne-ai dat sfanta porunca a dragostei zicand: „Aceasta va poruncesc voua: sa va iubiti unii pe altii, si intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea iubire unii pentru ceilalti”, Tu, Cel Care ne-ai dat pacea Ta zicand: „Pacea Mea va dau voua“, fii-ne milostiv si miluieste-ne pe noi cu pute­rea Ta cea mare.

Marturisim inaintea maretiei Tale ca am nesocotit dumnezeiestile Tale porunci. Am pacatuit, suntem pacatosi, suntem calcatori de lege, nimic bun n-am facut si nici nu am facut precum ni s-a poruncit noua, si nimic bun nu avem in noi. Pen­tru aceasta, dupa dreptate suntem pedepsiti si biciuiti si amenintati si nu exista nici o nadejde de mantuire daca nu iti vei intoarce spre noi milostivirile Tale.

Cunoscand netarmurita Ta mila si milostivirea Ta cea multa catre noi, ne apropiem ingenuncheati si cu inima smerita si infranta Te rugam.

Doamne, nu cu mania Ta sa ne mustri, nici cu urgia ta sa ne pedepsesti pe noi. Deschide, Doamne, milostivirile iubirii tale de oameni si primeste aceas­ta rugaciune adusa Tie din buzele noastre cele necu­rate si daca rugaciunea noastra, a nevrednicilor si a pacatosilor, nu este auzita, atunci sa fie auzite rugaciunile alesilor si sfintilor Tai, cei care de la o mar­gine la alta a pamantului Te roaga, Iti striga si te roaga, cei care pentru Tine s-au nevoit si si-au varsat sangele lor.

Pe Tine Te roaga …. [aici Fericitul Filotei a pomenit mai multi sfinti ocrotitori ai Greciei, in locul carora noi vom pomeni nume ale sfintilor români, ale drept-credinciosilor voievozi si ale sfintilor cu moaste intregi care ocrotesc regiunile si marile orase ale tarii noastre, dar si, de ce nu, dat fiind contextul tulburarilor si amenintarilor de acum, si ale unor sfinti rusi si ucraineni apropiati zilelor noastre, n.n.]. Cu acestia toti, impreuna cu toti sfintii din vechime si din vremurile noastre si impre­una cu preacurata, preacinstita Ta Maica, Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, Te rugam fii milostiv fata de poporul Tau.

Aceste rugaciuni si cereri primindu-le, Doamne, mantuieste si pazeste intregul nostru popor [si manastirea aceasta – pentru calugari, n.n.] si Biserica […] si toate orasele si satele de amenintarea altor neamuri si din orice alta manie, primejdie, nevoie si necaz. Scoala, Doamne, intr-ajutorul nostru si ne izbaveste pe noi pentru slava numelui Tau.

Sa invie Dumnezeu si sa se risipeasca vrajmasii Lui si sa fuga de la fata Lui cei ce-L urasc pe Dansul, de la fata iubitoarei de Hristos [tarii] noastre toti uratorii dreptatii, iubitorii siluirii si ai nedreptatii.Cum piere fumul, cum se topeste ceara la fata focului asa sa piara si acestia. Intareste, Doamne, iubitoarea de Hristos oas­te, cu dreapta Ta cea puternica, ca avandu-Te pe Tine impreuna-luptator si impreuna-ajutator sa biruiasca pe acesti vicleni si stricati vrajmasi ai nostri, care in zadar au cautat spre turma Ta. Grabeste-Te, Doam­ne, inainte de a cadea noi in robia acestor vrajmasi hulitori. Hristoase, Dumnezeul nostru, arata crucea Ta biruitoare in razboaie si fa cunoscuta puterea cre­dintei noastre ortodoxe.

Impaca lumea Ta intreaga, imprastie intre neamuri pe cei ce doresc razboiul, intoarce-i pe toti la dumnezeiasca cunoastere, ca, devenind cu totii o singura turma, sa Te aiba pe Tine Pastor, pe Domnul nostru Iisus Hristos, Mantuitor si Izbavitor al nostru. Amin.