Pavle - Patriarhul Serbiei (1914-2009)-Despre adevărata putere în stat

 Când funeraliile tale arată așa, atunci înseamnă că tu ai fost adevaratul șef al statului. Ce.i drept, acel om mărunțel, la 1.60 m, care era alcătuit dintr.o mână de oase, a fost cu adevarat șeful statului sârb cât a trăit.

A fost extrem de iubit de popor, și pildă bună pentru toți, din toate punctele de vedere. Iși repara singur încălțămintea și hainele calugărești, având un mic instrumentar personal de croitorie și reparații. Iși oferea ,,serviciile,, și altor clerici, atunci când vedea că au nevoie. Scria mărunt pe hârtie, din dorința de a nu face risipă de nici un fel. Făcea economie la orice. Mergea tot timpul cu tramvaiul, cu autobuzul sau pe jos, și foarte rar accepta să călătorească cu mașina. Uneori, mai oprea câte un preot, și îl poftea în mașină, dar refuza să urce, de cele mai multe ori. Odată a venit o doamna în audienţă la el, la Patriarhie, și a observat că avea niște pantofi foarte uzați în picioare. Văzând.o că se uită la pantofi, a întrebat.o: Vă plac pantofii mei? Astăzi în timp ce veneam încoace, i.am găsit abandonați lângă un coș de gunoi, i.am reparat puțin, și iată că arată ca noi. Ulterior doamna a revenit cu o pereche de pantofi noi, să.i ofere în dar, inventând motivul că, Maica Domnului i.a poruncit noaptea trecută, în somn să.i aducă. A întrebat.o pe la ce oră? I.a spus că pe la ora 1, a visat.O. La remarca asta Patriarhul i.a răspuns: Eu am visat.o pe la 4 dimineaţa, și mi.a poruncit să vă spun, să.i dați cuiva care are nevoie de ei. Altădată fiind invitat la o slujbă, a observat că unul din preoți avea rasa ruptă, și i.a spus să treacă în una din zile pe la Patriahie, și i.o va repara. Hotărâse ca la masa de obște a Patriarhie, să nu se pună la masă mai mult de 8 masline. Considera că sunt suficente pentru un adult, și mai ales călugăr. Într.o zi ucenicul său a mâncat mai multe, și i.a spus treaba asta. Patriarhul i.a răspuns: Acum rămâi cu cât ai mâncat, dar maine să.ți aduci aminte, și să le scazi pe cele în plus, din cele 8.Cândva călătorind cu avionul, a trecut printr.o zonă de turbulențe, deasupra oceanului. Preotul care îl însoțea l.a întrebat: Preafericite, dacă se prăbușește avionul în apă? Patriarhul i.a răspuns: Personal aș considera asta un act de dreptate. La câți pești am mâncat în viața asta, ar fi cazul să mă mănânce și ei pe mine.. Indiferent daca se afla în autobuz sau în tramvai, când trecea pe lângă o Biserica se ridica în picioare și se închina. Întrebat fiind de ce se ridică și nu se închină de pe scaun, a răspuns: Când eram în armată și se apropia superiorul, mă ridicam în picioare și salutam, cum as putea să fac altfel când trec pe lângă casa lui Dumnezeu?

P.s. Asta înseamnă adevărata putere, căreia i se supune majoritatea, iar ceilalți care nu se supun, o respectă cu siguranță. Viața ta și faptele, să fie o pildă vie, și poporul te va urma.

C.Movilă 2020

Blestemul Moastelor Sfintei Parascheva

 Putina lume stie ca Moastele Sfintei Parascheva, protectoarea Moldovei, sunt ocrotite, fiind "legate" printr-un greu blestem inca de la aducerea lor la Iasi, in 1641.

In ciuda faptului ca mai multe biserici sau manastiri se "lauda" cu moaste sau particele ale Sfintei Parascheva, moastele se afla la Iasi asa cum au fost aduse in urma cu aproape patru veacuri.

Deruta provine din confuzia care se face intre Sfanta Cuvioasa Parascheva din Epivat si Sfanta Parascheva Mucenita. Spre deosebire de Sfanta Cuvioasa Parascheva (de la Iasi) care a trait la o mie de ani dupa Hristos, Mucenita a trait in secolele III-IV in Grecia, nu departe de Tesalonic. Aceasta a trait in timpul persecutiei pagane si a murit martiric, iar in icoane este reprezentata tinandu-si ochii intr-o mana. Moastele ei sunt raspandite in mai multe locuri, iar particele mai mari sunt adapostite de Manastirea Miclausani.

Afurisenia mitropolitului

Moastele Sfintei Cuvioasa Parascheva nu sunt intacte in racla la care milioane de credinciosi s-au inchinat si se inchina de-a lungul anilor la Catedrala Mitropolitana din Iasi. Din trupul Sfintei s-au luat de la inceput talpile, care au ramas la Patriarhia Ecumenica din Constantinopol si care se afla in prezent la Biserica "Sfintii Imparati Constantin si Elena" din Istanbul.

Dupa cum a confirmat si Mitropolia Moldovei si a Bucovinei, Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva se afla la Iasi din anul 1641 si inca de la inceput au fost sigilate de domnitorul Vasile Lupu si de Mitropolitul Varlaam, nefiind deschise niciodata de atunci. Tot atunci s-a pus si un blestem prin care sunt afurisiti (blestemati) cei care ar indrazni sa instraineze fragmente din Sfintele Moaste. "Aceasta interdictie ramane neschimbata", a precizat Mitropolia Moldovei.

De la sosirea lor, Moastele au fost protejate de blestem, iar calugarii Catedralei spun ca acestea se afla intr-un giulgiu in care au fost infasurate de cand au fost aduse. Acest giulgiu este dintr-o panza de in, ros de trecerea anilor, si care are inscris pe el, ca un sigiliu, blestemul lui Vasile Lupu si al Mitropolitului Varlaam: "Blestemat sa fie cel care va imprastia vreodata Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva".

Sfintenie prin vesminte

Daca Moastele Cuvioasei nu pot fi dezmembrate sau imprastiate, vesmintele ei se afla peste tot in lume, fiind donate in special bisericilor care-si au hramul pe 14 octombrie.

Un rand se afla chiar la "Trei Ierarhi" din Iasi, pe locul in care a fost asezata initial racla Sfintei. In total, numarul acestor vesminte ajunge la aproape 20. Cele care "imbraca" moastele sunt schimbate de trei ori pe an, iar in aceste momente speciale - ferite de ochiul publicului - nimeni nu poate umbla la racla.

Racla este din lemn de chiparos invelit in argint, fiind cea de-a treia in care stau moastele de la aducerea lor la Iasi. Prima a ars in marele incendiu de la "Trei Ierarhi" (1888) - cand, printr-o minune, Moastele au ramas intacte, iar doua se afla in depozitul Mitropoliei

La Bucuresti , anul 1944

Cele şapte minuni

 Ana era o fetiţă de 9 ani care trăia într-un sat. Fetiţa terminase clasa a IV-a şi aflase cu bucurie că a fost admisă în clasa a V-a la una dintre cele mai bune şcoli din oraşul învecinat. În prima zi de şcoală, Ana a mers în grabă spre autobuz, nerăbdătoare să ajungă la şcoală.

Când a ajuns, fetiţa a cerut câteva indicaţii altor elevi pentru a reuşi să ajungă în clasa sa. Pentru că Ana era îmbrăcată modest şi ştiind că este dintr-un sat mic, copiii au început să râdă de ea. În scurt timp, a venit şi profesorul şi le-a cerut tuturor să facă liniște, a prezentat-o elevilor pe Ana şi le-a spus că ea le va fi colegă de acum înainte. Ora a început şi profesorul le-a cerut elevilor să fie pregătiți pentru un test de câteva minute. El le-a cerut atunci copiilor să scrie care sunt cele şapte minuni ale lumii.

Toți au început să scrie repede. Ana însă scria mult mai încet decât colegii săi.

După ce copiii au predat foaia, mai puţin Ana, profesorul a venit lângă fetiţă să vadă dacă s-a întâmplat ceva. “Nu-ţi face griji, Ana. Scrie ce ştii, restul elevilor au terminat atât de repede pentru că au învăţat despre ele în urmă cu două zile.”

Atunci, Ana îi spune profesorului: “Mă gândeam că sunt atât de multe lucruri şi e greu să aleg doar şapte.” Apoi i-a înmânat foaia profesorului.

Profesorul a început să citească cu voce tare răspunsurile copiilor şi majoritatea erau corecte: Mare Zid Chinezesc, Coloseumul, Stonehedge, Marea Piramidă din Giza, Turnul din Pisa, Tajmahal, Grădinile suspendate din Babylon şi tot aşa.

Profesorul era fericit că elevii au ţinut minte tot ce i-a învăţat. Când a ajuns la răspunsurile Anei a început să citească: Cele şapte minuni sunt – să poţi să vezi, să poţi să auzi, să simţi, să râzi, să gândeşti, să fii bun, să iubeşti!

Profesorul a rămas uluit, iar toată clasa a amuţit. Astăzi, o fetiţă dintr-un mic sat uitat de lume le-a reamintit care sunt cele mai importante daruri pe care fiecare dintre noi le-a primit şi care sunt adevărate minuni...

POMENIREA MINUNII SFÂNTULUI ARHANGHEL MIHAIL IN COLOSE

Când a trecut prin Frigia ca să propovăduiască Evenghelia, Sfântul Apostol Ioan a prorocit o apropiată vizită providenţială a prinţului arhanghelilor, Mihail, în locul numit Heretopa. Şi într-adevăr, la puţin timp, în acel loc în mod minunat a izbucnit din pământ un izvor vindecător de toată boala. Unul din multii credincioşi care s-au perindat pe la acest izvor, a cărui fiică s-a vindecat prin această apa, a contruit pe acel loc, în semn de recunoştiinţa, o mica biserică închinată Arhanghelului Mihail.

Nouăzeci de ani mai târziu, în această biserică s-a aşezat, spre a practica asceza şi a servi la altar, un tânăr numit Arhip, originar din Hierapolis. Pentru zelul şi dragostea acestui tânăr atlet al lui Hristos, Dumnezeu i-a dat harul de a face minuni şi vindecări. Dar oarecare elini, aprinşi de zavistie din pricina minunilor preamărite ce se făceau în biserica Arhistrategului Mihail, au vrut să abată râul care curgea acolo aproape şi să-l pornească asupra Bisericii, că să înece şi Biserică şi să piardă şi pe Arhip. Dar dumnezeiescul Arhistrateg, însuşi arătându-se şi poruncind lui Arhip să se îmbărbăteze, a lovit cu un toiag piatră, şi făcând cale apei printr-însă, de atunci până în ziua de astăzi, se vede cum acolo este înghiţită apa şi se mistuieşte.

Părintele Ilie Cleopa-..."ȘI IATĂ CUM S-AU ÎNTÂMPLAT LUCRURILE LA ADORMIREA MAICII DOMNULUI ȘI CUM S-A MUTAT MAICA VIEȚII DE LA NOI LA CER."...

..."Și așa s-a întâmplat:
A chemat Maica Domnului, pe toate sfintele femei împreună viețuitoare cu dânsa, pe sfintele mironosițe și pe prietenele ei, și le-a spus:

+++ „Iată, vremea a sosit ca eu să vă las, să mă duc la Fiul meu și Dumnezeul meu“.+++

Și s-au întristat foarte și au plâns mult sfintele femei și mironosițele și toate acele sfinte văduve și fecioare care urmau Prea Sfintei Maici a lui Dumnezeu și învățăturilor ei.

Dar deodată s-a făcut un vifor mare și un vânt puternic, iar acesta aducea pe norii cerului pe cei doisprezece apostoli care veneau de la marginile lumii, unde fuseseră trimiși la propovăduire să ia parte la cinstirea și îngroparea Prea Sfintei Fecioare Maria.

I-a adus pe apostoli, pe nori, Însuși Dumnezeu Cuvântul, ca să dea mai multă cinste și slavă Prea Sfintei Sale Maici.

Și când au sosit aceia, ea le-a spus: +++„Sfinții mei ucenici și ai Fiului meu Apostoli și ucenici, iată pentru care pricină v-au adus norii aici, la Ghetsimani. Eu trebuie să mă mut; am primit vestea de la Arhanghelul Gavriil să vă las, dar nu de tot, ci să trec la ceruri și de acolo să vă ajut“+++.

Și au plâns toți dumnezeieștii apostoli, iar mai la urmă a venit marele apostol Pavel, care a început a plânge, zicând:

+++„O, Maică a Vieții și a lui Dumnezeu Cuvântul, eu pe Dumnezeul meu Iisus Hristos în trup nu L-am văzut, dar pe tine văzându-te în trup, mi se părea că El Însuși petrece pururea cu noi și că-L văd chiar pe Dânsul. Și multă mângâiere am avut noi, apostolii, avându-te pe tine cu noi. Dar acum te duci și tu! Ai mare bucurie că te duci la bucuria veșnică. Dar noi ne și bucurăm, ne și întristăm. Ne bucurăm de bucuria ta, că te duci la acele preasfinte locuri și la veselia cea fără de margini, dar ne și întristăm că rămânem aici pe pământ fără vederea și fără blândețea ta, și fără sfintele tale povățuiri și sfintele tale rugăciuni cele prea puternice“+++.

După aceasta, dumnezeieștii apostoli, îndată ce Maica Domnului și-a dat preacuratul ei suflet, au început să audă mii și milioane de cântări îngerești în văzduh, care lăudau și cântau cântări pentru ieșirea Maicii Prea Sfântului Dumnezeu. Și au început a cânta și ei, ca și îngerii în văzduh. Și luând patul acela cu preacuratul și preasfântul trup al Maicii lui Dumnezeu, au început să călătorească la Ghetsimani, ca să-l ducă acolo, să-l puie în mormânt.

Și ajungând la Ghetsimani, au pus preasfântul trup al Maicii lui Dumnezeu în mormânt de piatră nouă, care era întocmit de mai înainte, și punând piatra pe ușa mormântului, au auzit trei zile și trei nopți cântări îngerești împrejurul mormântului Maicii Domnului.

Îndată ce Prea Sfânta Maică și-a dat duhul ei preasfânt și preacurat în mâinile Fiului Său, toți orbii și toți ologii, șchiopii și bolnavii care veniseră acolo, din oraș și de pretutindeni de dimprejur, s-au făcut sănătoși! Muții vorbeau, surzii auzeau, leproșii s-au curățit, șchiopii umblau, că așa a binevoit Prea Sfântul Dumnezeu și Mântuitorul Hristos, să cinstească Adormirea Prea Sfintei Sale Maici, cu minuni preaslăvite, ca să știe toți că nu a adormit o femeie de rând, ci Maica Cuvântului, Maica lui Dumnezeu, a Dumnezeului minunilor.
Amin!

Cu ale ei Sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ne pe noi!

Bucura-te de cateva clipe de liniste

A fost odata un fermier care si-a dat seama ca si-a pierdut ceasul in fan. Nu era un ceas oarecare. Pentru fermier acest ceas avea o valoare sentimentala.
Dupa o lunga cautare prin hambarul cu fan el a renuntat. Afara era un grup de copii. S-a indreptat catre ei si le-a spus ca cel care va gasi ceasul va primi un premiu deosebit.
Auzind asta, copiii s-au dus in hambar si au inceput sa caute peste tot. Cand toti erau pe punctul de a renunta, un copil a venit la fermier si l-a…rugat sa il lase singur in hambar pentru a cauta ceasul.
Dupa putin timp, baiatul s-a intors la fermier cu ceasul in mana.
Fermierul a ramas uimit si l-a intrebat:
– Cum ai reusit sa-l gasesti? Eu si ceilalti copii il cautam de foarte mult timp.
Baiatul i-a raspuns:
– Nu am facut nimic special. M-am asezat si am inceput sa ascult. In liniste am auzit clinchetul acelor de ceas, iar apoi am mers in directia indicata de sunet”.
Linistea sta oricand la dispozitia ta. Bucura-te de cateva clipe de liniste pe care sa ti le acorzi zilnic. O minte linistita poate gandi, evalua si lua decizii mai usor decat una agitata.
Uneori nu ai nevoie sa escaladezi cei mai inalti munti, ci doar sa ai curajul de a sta cu tine in liniste…

PORTI CRUCIULITA LA GAT? "

A intrebat un monah:
-Esti crestin ortodox?
-Da. 
-Porti cruciulita?
-Nu, am uitat-o.
-Atunci ce soi de crestin esti? Sa purtati tot timpul Sfanta Cruce la gat, fie ca-i scumpa si de mult pret, fie ca-i ieftina si simpla. Altii si-au jertfit viata si li s-a taiat capul numai ca sa nu-si scoata crucea de la gât, ca Sfântul neomartir Evghenie din Rusia. Voi de ce nu o purtati? Va ameninta cineva? Nu de mult ne-a vizitat la chilie un tanar, care ne-a povestit ceva cutremurator: "Înainte cu aproape o luna mergeam cu mașina de la Anapli la Epidavros. Pe la înjumătățirea drumului mi-a facut semn un batranel sa opresc ca sa-l iau in masina. Mi-a fost mila de el, am oprit si l-am luat in masina! Insa dupa cativa kilometri il vad pe batran cum scoate dintre degete ceva negru, niste gheare mari, se intoarce spre mine si-mi zice cu ura:

- Nenorocitule, ai noroc ca porti blestemata asta (se referea la cruciulita) la gat, ca altfel te-as fi omorat!
Si a disparut imediat, lasand o duhoare insuportabila. Asa m-am speriat de tare, parinte, ca a doua zi am vandut masina... Bine ca aveam cruciulita la gat, ca de nu, acum imi faceati trisaghionul".

Vezi, frate? Dar nu numai sa o purtati, ci peste tot sa va insemnati cu semnul ei. Sa faceti cruce la toate, la persoane, la lucruri, inainte sa va apucati de ceva, pe perna inainte de a va culca, pe volan inainte de a conduce, inainte de orice convorbire telefonica, dar mai ales pe mancaruri, care sunt astazi pline de otrava. Cinstita Cruce este aparatoare, pazitoare si ucigatoare de diavol.

De asemenea, agheasma este protectoare si vindecatoare de trup si de suflet. In fiecare dimineata, cand suntem pregatiti sa bem trei guri spunand: In numele Tatălui si-al Fiului si-al Sfantului Duh, amin.
Apoi sa ungem fata cu agheasma in forma de Cruce spunand: "spre luminarea sufletului si a trupului".

Apoi ochii spunand: "spre inaltarea ochilor mei la Cel ce locuieste in ceruri", gura: "sa graiasca intelepciune si cugetul inimii mele pricepere", gatul spunand: sa Te laud si sa Te slavesc in veci", pieptul: "spre vindecarea sufletului si a trupului", palmele zicand: "mainile Tale m-au facut si m-au zidit", genunchii: "sa mearga in cararile Tale, in tot lucrul bun".

Si la urma ceafa spunand: "cel ce vrea sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie."