MONASTERY... MONKS.. FOARTE FRUMOS !

TREI ORE IN IAD SAU UN AN DE SUFERINTA PE PAMANT .

Sfantul Teofan Zavoratul ne da o minunata pilda din care putem trage multe invataminte. Aceasta lamureste mai bine decat orice altceva adevarul ca patimirile fara de cartire de pe pamant izbavesc sufletul pacatos de chinurile cele vesnice.

Un patimitor zacea grav bolnav si rabda toate cu barbatie. Cand trupul incepuse aproape sa-i putrezeasca, el nu a putut mai mult sa suporte durerile cele cumplite si nici mirosul cel greu. A strigat atunci: „Doamne! Nu pot sa rabd mai mult! Ia-mi sufletul!” In aceeasi clipa i s-a aratat lui Ingerul Domnului si i-a spus: „Domnul a auzit rugaciunea ta, insa dupa judecata Lui cea dreapta te mai lasa sa suferi inca un an pe pamant, ca sa te curatesti pe deplin de pacatele tale. El iti da totusi sa alegi: ori un an sa te chinui bolnav pe pamant, ori vreme de doar trei ceasuri sa fie dus sufletul tau in iad”. Cel suferind s-a gandit: „Inca un an intreg de chinuri in acest pat? E de nesuportat! Nu, mai bine in iad pentru trei ceasuri!”…

Ingerul i-a luat sufletul si l-a inchis in iad, lasandu-l singur in acel loc cumplit. De cum a plecat ingerul, ultima raza de lumina s-a stins in infricosatorul loc al chinurilor. Cel aflat in suferinta auzea doar vaietele pline de deznadejde ale pacatosilor ce se munceau in focul cel vesnic, vedea inaintea lui doar fetele demonilor. Simtindu-se deci parasit de toti, a inceput sa strige deznadajduit. La vaietele lui insa ii raspundeau doar ecoul inabusit al haului iadului. Nimeni nu i-a venit in ajutor, pentru ca in iad orice pacatos era prins in propriile lui chinuri. Astfel acest sarman patimitor a inceput sa sufere intr-un chip de neindurat. Minutele se scurgeau in iad precum ceasurile, ceasurile precum zilele, iar zilele precum anii. Lui ii parea ca trecusera veacuri de chinuri in temnita iadului.

Plin de deznadejde, credea ca niciodata nu se va mai izbavi din acest loc cumplit al chinurilor. Si a inceput din toate puterile sale sa urle, sa geama… Intr-un sfarsit, deasupra lui a rasarit o lumina linistita si i s-a aratat ingerul ce il adusese: „Cum te simti, frate, aici?” – a intrebat acesta. Patimitorul, in chinurile sale, i-a raspuns plin de amaraciune: „Nu credeam ca un inger sa minta!” „Cum asa?” – a intrebat ingerul. Si bolnavul a continuat: „Tu mi-ai fagaduit ca dupa trei ceasuri ma vei lua de aici. Si, iata, s-au scurs veacuri intregi in aceste chinuri ale mele!”… „Ce veacuri? – a raspuns ingerul zambind plin de blandete. Doar un singur ceas s-a scurs, ti-au mai ramas inca doua ceasuri de stat aici.” „Inca doua ceasuri? – a strigat bolnavul plin de groaza. Doar un singur ceas a trecut? O, nu pot sa rabd mai mult! Nu mai sunt in stare! Daca are mila Dumnezeu de mine, te rog ia-ma de aici! Mai bine pe pamant sa sufar ani si veacuri… Sunt gata sa patimesc acolo chiar pana la a Doua Venire, numai ia-ma de aici!” Ingerul i-a spus atunci: „Bine. Dumnezeu a ingaduit sa te chinui in iad, ca sa vezi din ce suferinta vrea El, in iubirea Sa, sa te mantuiesti prin patimirile tale vremelnice; ca stiind aceasta, sa nu mai cartesti in suferinte”.

La aceste cuvinte bolnavul a deschis ochii larg si s-a trezit iarasi trupul lui. Din acea zi, cu bucurie a inceput sa rabde boala cea grea. Ea i se parea o nimica toata si prea usoara in comparatie cu vesnicele munci ale iadului.

" Iisuse , sunt Ionuț "

În fiecare zi la amiază , un tânăr venea la biserică, rămânea câteva minute la intrare şi apoi pleca . Purta o cămaşă în carouri şi blugii tăiați , ca toți tinerii de vârsta sa . Avea în mână o pungă de hârtie cu sandvişuri pentru prânz . Suspicios un pic preotul l-a întrebat ce caută pe acolo. Se gândea că în vremea noastră hoții sunt în stare să dea atacul şi în biserică.
- Vin să mă rog , a răspuns tânărul.
- Să te rogi ... Dar cum poți să te rogi aşa repede ?
- Ei bine ...Mă prezint în fiecare zi la prânz în această biserică şi spun doar atât : " Iisuse , sunt Ionuț " şi apoi mă duc . Ştiu că rugăciunea mea este neînsemnată dar sun convins că El mă ascultă.
La câteva zile după aceasta , în urma unui accident la locul de muncă, tânărul a fost dus la spital , având câteva fracturi foarte dureroase. Stătea într-un salon împreună cu alți bolnavi. Prezența sa acolo , a schimbat viața întregului pavilion . După câteva zile, salonul său a devenit loc de întâlnire pentru toți pacienții din saloanele învecinate . Tineri şi bătrâni , bolnavii îşi dădeau întâlnire lângă patul său , iar el avea un surâs şi o vorbă de îmbărbătare pentru toți . A venit să-l vadă şi preotul ; însoțit de o infirmieră , el s-a apropiat de patul tânărului .
- Mi s-a spus că eşti foarte îngândurat , dar cu toate acestea , ştii să îi mângâi pe cei din jur. Cum poți să o faci ?
- Datorită cuiva care mă vizitează în fiecare zi la amiază.
Infirmiera a intrat în vorbă :
- Dar nu vine nimeni la amiază.
- Ba da ! Vine zi de zi , apare în uşa salonului şi spune :
"Ionuț , sunt Iisus" şi apoi pleacă.

Manastirea Caldarusani

MANASTIREA CALDARUSANI - POZE VECHI

Mănăstirea Căldăruşani, de lângă Bucureşti vedere din avion 1926 -sursa -https://www.bucurestiivechisinoi.ro/2014/07/capitala-din-avion-1926/

First Religious Service At Caldurasani Monastery In Romania In 1936

ROMANIA - AUGUST 08: The Father Superior Of Caldarusani Monastery, Surrounded By The Other Monks During The First Religious Service At 6A.M. In Romania Around 1936. (Photo by Keystone-France/Gamma-Keystone via Getty Images)



IN 2008  05 12 ,  DUPA VECERNIE MONAHUL GHENADIE IN SPATE DE VORBA CU UN MIREAN , FRATELE MINA ATUNCI ACUM RASOFOR SI DIACON CLEOPA .

MAICA CARE ERA LA BUCATARIE
IEROMONAH GHERMAN

ARHIMANDRIT ANTIPA DINESCU STARET 1914

  LA CALDARUSANI

IN 1967

1937



IN 1967

IN 1967

IN 1967 























BISERICA ,,SF IOAN BOTEZATORUL,,


carte postala







RACLA VECHE CU SFINTELE MOASTE in această raclă era  aşezate spre închinare moaştele a treisprezece sfinţi: Sfântul Mucenic Arhidiacon Ştefan, Sfântul Dimitrie, Sfântul Pantelimon, Sfântul Artemie, Sfântul Lavru, Sfântul Petru, Sfântul Haralambie, Sfântul Elefterie, Sfântul Trifon, Sfânta Paraschiva, Sfânta Marina, Sfântul Teodosie, Sfântul Stelian. Pe lângă acestea este şi o bucăţică din lemnul Sfintei Cruci încadrată în metal  acuma este in una noua si frumoasa 



protosinghel  IEROFTEI NEDELCU 

 adormit ian , 2013 

PROTOSINGHEL DAMASCHIN

PROTOSINGHEL IEROFTEI NEDELCU 2007.05.21

IEROMONAH VICHENTIE


Mormântul părintelui nostru Sofian Boghiu,si sora VIORICA profesoara de romana 
SORA VIORICA 

manastirea caldarusani 1965

CEL MAI NEFERICIT OM. - CĂLUGĂRUL CARE A PRIVATIZAT ROMÂNIA -

Intrăm în curtea Schitului Sf. Andrei din Athos. Oprirea nu era în program. Dar ”fratele” Daniel voia să cerceteze magazinul cu obiecte de cult. După vreo 20 de minute, așteptându-l să cumpere suvenirurile sfințite, se apropie de mine călugărul care avea în grijă magazinul.

Venea încet, se legăna de pe un picior pe altul, cu statura și aparența lui de Hodor din Game of Thrones. Aparența dispare în clipa în care îi întâlnesc ochii: blânzi, precum azurul Egeei. ”Cu ce vă ocupați voi?” mă întreabă bătrânul monah. ”Suntem DJ-i de radio în România!” De sub barba albă, încâlcită, răsare un zâmbet perfect senin, asemenea cerului de deasupra Muntelui Sfînt, în ziua întâmplării. ”Ce meserie minunată! Și ce faceți, puneți muzică?” ”Punem muzică și spunem vorbe…” am fost în stare să îi răspund.

Călugărul se sprijină pe piciorul drept, trage toată liniștea Athosului în piept și își începe povestea: ”M-am născut în Paradis, pe o insulă mică, Spetses. Insula Magicianului, dacă ați citit Fowles… Eram săraci, dar fericiți. Noi, grecii, zdrențuroși, ne jucam cu copiii turiștilor bogați. În joaca unor copii, n-ar trebui să existe diferențe. Azi, asta nu se mai întâmplă…”

Ne povestește cum a urmat școli superioare, s-a angajat la o companie multinațională de audit, una din Big Four și ”în 1992, după Ceaușsescu, șefii mei m-au trimis în România. Trebuia să fac auditul pentru privatizarea Sidex Galați...” Minute bune, părintele de la schit ne vorbește despre povestea lui de dragoste cu România.

Dar, pe măsură ce înaintează în poveste, seninul din ochi se tulbură, nori grei acoperă cerul Athosului: ”Aveam tot ce îmi doream. O carieră de succes la Ernst&Young, îmi permiteam vacanțe cu elicopterul…dar nu aveam timp pentru ele. Stresul era atât de mare încât, în 1999, am căzut într-o gravă depresie, slăbisem, ajunsesem piele și os. Eram cel mai nefericit om cu viața cea mai fericită. Părintele Rafael Noica, român de-al vostru, fiul lui Constantin Noica, mi-a arătat atunci calea. Am ajuns aici, în Athos, și de atunci am totul, neavând nimic. Sunt trist pentru ce se întâmplă în lume, dar sunt fericit că mă pot ruga pentru Binele ei…”

Nu știu cât timp trecuse. Câteva minute, câteva zeci sau câteva ore. În Athos, oricum, timpul are altă măsură, altă curgere, altă lege. Trăiam, între zidurile schitului vechi de peste 1000 de ani, Povestea pentru care, poate, ajunsesem prima oară pe Munte. L-am întrebat pe călugărul grec care e cel mai frumos cuvânt în limba greacă: ”Nu există, în nicio limbă a Pământului, un cuvânt mai pur și mai frumos decât AGAPI. Agapi is not love. Agapi is more than love. Agapi e iubirea fără niciun interes, e iubirea pe care o dai, fără să aștepți nimic la schimb. Agapi is unconditional true love. Make Agapi, not Love!” Întocmai acestea i-au fost vorbele și nu vreau să i le traduc, a rostit asta fără să respire.

La plecare, ascetul cu aparență de Hodor și esență de apostol ne-a oferit o îmbrațișare nesfârșită, puternică, simțeam ca-s un prunc nou-născut în brațele lui. Apoi, cu pumnul lui cât un buștean m-a lovit peste umăr: ”Pass the good messages! Fraților, sunteți o voce mai mare decât vă închipuiți. Asta aveți voi de făcut: vorbiți despre Bine. Fiți, în lume, vocea Binelui!” ”Piele de găină” ar fi prea puțin pentru a descrie emoția care mi-a inundat tot trupul la auzul și simțitul cuvintelor călugărului.

Eram deja în prag, primisem binecuvântarea, dar am ținut să îl mai întreb ceva: ”Părinte, cum sunteți cu sănătatea?” A izbucnit într-un râs zgomotos: ”Ei, mă cam supără picioarele, dar astea nu-s probleme. Eu sunt deasupra bolii. Mintea și sufletul îmi conduc trupul. Nu renunț. Pentru că eu am renunțat o singură dată în toată viața mea…” ”Când?” întreb eu. ”Când aveam cea mai fericită viață și eram cel mai nefericit om.”

DE Mihai Morar . FACEBOOK . 

10 reguli ale succesului în gătit, de la Părintele Epifanie din Muntele Athos

Părintele Epifanie din Sfântul Munte Athos de la Chilia Mylopotamos a Marii Lavre, autorul cărții Arta culinară a Sfântului Munte, a redactat un „decalog” al succesului pentru gătit. Cartea Părintelui Epifanie cuprinde rețete de mâncăruri de legume, mâncăruri de pește și mâncăruri de fructe de mare, fiind foarte folositoare celor deprinși cu gătitul.
Cele zece reguli sunt următoarele;

1. Roagă-te pentru reuşita a ceea ce faci. Înainte de a începe să gătească, monahii îşi fac cruce şi rostesc o mică rugăciune pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze lucrul lor. Alege, apoi, cu multă atenţie, ingredientele. De preferinţă, să fie naturale, curate si proaspete.
2. Dă o importanţă şi o atenţie deosebită focului, învaţă să-l întrebuinţezi, căci fără acesta nu putem să gătim.
3. Învaţă să deosebeşti şi să preţuieşti acele ingrediente care absolut necesare pentru gătit: ulei, ceapă, usturoi, sare, piper, lămâie etc.
4. Relaţia ta cu apa trebuie să fie dintre cele mai bune. Deşi unul dintre cele mai simple elemente, apa este, cu toate acestea esenţială, căci fără apă nu putem găti.
5. Nu te sfii: întreabă, ca să înveţi, citeşte cărţi de bucate, pune-ţi imaginaţia la contribuţie, dă-ţi silinţa să faci bine ceea ce faci.
6. Educă-ţi simţurile, limba, cerul gurii, nasul şi vederea. Astfel vei putea să deosebeşti dulcele de iute, nesăratul de sărat, amarul de acru şi aşa mai departe.
7. Fii atent la culori şi gusturi. O bună combinaţie de culori şi arome ne dă puncte în plus la prezentarea şi la servirea mesei.
8. Tacâmurile noastre, cuţite, curăţătoare, polonice, strecurătoare, oale, trebuie să fie curate şi aşezate fiecare la locul lui. Întreaga bucătărie trebuie păstrată curată şi pregătită de acţiune în orice moment.
9. Nu te teme de eventualele greşeli. Bazează-te pe îngăduinţa celor care te iubesc şi care vor mânca din mâncarea pe care ai pregătit-o pentru ei.
10. Cu cât iubești şi preţuieşti mai mult pe cei din jurul tău, cu atât mai bună va fi mâncarea pe care o găteşti pentru ei.Părintele Epifanie de la Mylopotamos este, probabil, cel mai bun bucătar din Sfântul Munte, fiind chemat la cele mai mari praznice aghiorite pentru a rândui bucătăria, a găti și a pregăti trapeza.Părintele Epifanie de la Mylopotamos este, probabil, cel mai bun bucătar din Sfântul Munte, fiind chemat la cele mai mari praznice aghiorite pentru a rândui bucătăria, a găti și a pregăti trapeza.    Sursa: basilica.ro