Acatistul Sfintei Fericitei Eufrosina din Koliupanovo (16 iulie)

Acatist - Orice astfel de rugăciune specială, poartă numele de Acatist. Prin numele de ACATIST se înţelege "Rugăciune citită în picioare", deci este o rugăciune care se citeşte obligatoriu în picioare sau stând în genunchi, dar numai după rostirea rugăciunilor începătoare! (indiferent de numele Sfinţilor cărora se adresează!)

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

CONDACUL 1

Celei alese de Dumnezeu din palatele împărăteşti pentru Cămara Cerească a Raiului, fericitei Eufrosina cea nebună pentru Hristos, ocrotitoarei şi rugătoarei noastre, cântare vrednică de laudă să îi aducem. Iar tu, o, fericită maică, îndrăzneală având către Domnul, slobozeşte-ne pe noi din toate necazurile şi bolile, ca să îţi cântăm cu dragoste: Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoabă preamărită a întregului ţinut Tul!

ICOSUL 1

Din tinereţea ta ai îmbrăţişat, o, fericită maică, vieţuirea îngerească, dispreţuind frumuseţea acestei lumi deşarte şi toate câte sunt în ea: bogăţia, slava şi renumele le-ai lăsat în palatul împărătesc, pornind pe drumul cel îngust care duce în împărăţia Cerească. Prin nevoinţa nebuniei ai dobândit înţelepciunea lui Hristos, pentru care primeşti de la noi aceste laude:

Bucură-te, că pentru Dumnezeu palatele împărăteşti ai părăsit;

Bucură-te, că pentru mântuire toate cele pământeşti ai dispreţuit;

Bucură-te, că pentru Hristos sărăcia cea de bunăvoie ai ales;

Bucură-te, că bogăţia cea veşnică şi nepieritoare în Domnul ai dobândit;

Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoaba preamărită a întregului ţinut Tul!

CONDACUL al 2-lea

Văzând multele tulburări ale lumii acesteia şi necazurile pământeşti, către cele înalte ţi-ai ridicat mintea, maică Eufrosina împreună cu Salomeea şi cu Marta ai părăsit în taină palatul Ecaterinei, cântând Domnului Care te-a chemat cântarea de laudă: Aliluia!

ICOSUL al 2-lea

Înţelepciunea dată ţie de Dumnezeu, fericită Eufrosina, ai ascuns-o în prefăcută nebunie, urmând cuvintele din Evanghelie ale Mântuitorului: "Cine voieşte să vină după Mine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie", împreună cu celelalte două însoţitoare ale împărătesei, Marta şi Salomeea, pe malul iazului împărătesc ţi-ai lăsat veşmintele mult preţioase, spre a fi uitată pomenirea ta. Şi, îmbrăcându-vă în haine sărace, aţi ieşit, nebunele lui Dumnezeu, pe malul slujirii Domnului, neavând nici măcar unde să vă plecaţi capul; pentru aceasta, Maică Eufrosina, îţi cântăm ţie:

Bucură-te, că, dezbrăcând veşmintele tale, pe omul cel vechi şi păcătos din tine l-ai omorât;

Bucură-te, că, prin veşmântul cel sărac, cu rasa mântuirii te-ai îmbrăcat;

Bucură-te, că pe Dumnezeu cu toată inima L-ai iubit;

Bucură-te, că vieţuirea îngerească ai urmat;

Bucură-te, cea care astăzi, înaintea împărătesei Cereşti, în rândul sfintelor fecioare stai;

Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoabă preamărită a întregului ţinut Tul!

CONDACUL al 3-lea

Cu puterea dată ţie de sus de Dumnezeu, ai purtat cu bucurie jugul cel bun al Domnului nostru, Dulcele lisus Hristos şi, îmbrăcând chipul îngeresc cu binecuvântarea mitropolitului Platon, ai ajuns în mănăstirea Serpuhov, cântând Cerescului Mire Hristos: Aliluia!

ICOSUL al 3-lea

Păzind porunca iubirii de Dumnezeu, tu, Eufrosina, ţi-ai răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Iar prin vieţuirea cea blândă şi smerită ai dobândit iubirea lui Hristos. Pentru aceasta S-a şi sălăşluit în tine Duhul Sfânt, învăţându-ne şi pe noi, păcătoşii, să te lăudăm, zicând:

Bucură-te, că pe împărăteasa cea pământească o ai părăsit;

Bucură-te, că de acoperământul împărătesei Cereşti te-ai învrednicit;

Bucură-te, că din adâncurile mării vieţii nevătămată ai ieşit;

Bucură-te, că plasa şi adâncul ispitelor diavoleşti le-ai nimicit;

Bucură-te, că prin smerenie cu porfiră împărătească te-ai îmbrăcat;

Bucură-te, ceea ce cu harul Duhului Sfânt eşti bine-înmiresmată;

Bucură-te, ceea ce cu credinţă vie şi puternică eşti înarmată;

Bucură-te, ceea ce cu semnul crucii şi cu rugăciunea eşti îngrădită;

Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoabă preamărită a întregului ţinut Tul!

CONDACUL al 4-lea

Furtuna prigonirilor şi a ispitelor a stârnit-o asupra ta vrăjmaşul cel vechi al neamului omenesc, aprinzând invidia şi răutatea în cei care se mândreau cu falsă înţelepciune şi nu se îngrijeau să înţeleagă adevărul, însă tu, fericită maică, prin smerenie şi dragoste l-ai biruit pe vrăjmaşul care se ridicase împotriva ta, pe diavolul, punându-ţi toată nădejdea în Dumnezeu şi pe noi învăţându-ne să strigăm în durerea inimii noastre către El: Aliluia.

ICOSUL al 4-lea

Auzind glasul apostolicesc: "Noi suntem nebuni pentru Hristos... şi dacă i se pare cuiva, între voi, că este înţelept în veacul acesta, să se facă nebun ca să fie înţelept", ai urmat lui, fericită Eufrosina, şi ai dispreţuit toată înţelepciunea şi cultura omenească, răbdând cu smerenie ponegririle şi batjocurile oamenilor. Iar noi, minunându-ne de această nevoinţă a ta, îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, ceea ce învăţătura apostolicească ai urmat;

Bucură-te, ceea ce în nebunie înţelepciunea acestui veac ai schimbat;

Bucură-te, ceea ce înţelepciunea lui Hristos Dumnezeu ai iubit;

Bucură-te, ceea ce orice ponegrire de la lume, de la trup şi de la diavol ai răbdat;

Bucură-te, ceea ce bătăile şi scuipările, ca pe rănile lui Hristos, pe trupul tău le-ai purtat;

Bucură-te, ceea ce nopţile în rugăciune la pământ le-ai petrecut;

Bucură-te, ceea ce lanţuri de aramă pe rănile tale ai pus;

Bucură-te, ceea ce astfel patimile trupeşti le-ai omorât;

Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoabă preamărită a întregului ţinut Tul!

CONDACUL al 5-lea

Asemănându-te unei stele dumnezeieşti, pe pământ lumina ta ai răspândit, sfântă şi dreaptă Eufrosina, revărsând peste toţi razele sfinţeniei şi râurile milosteniei. Prin evlavia ta şi prin învăţături ziditoare de suflet întorcând pe mulţi de la drumul cel păcătos şi călăuzindu-i spre mântuire, îi înveţi pe toţi să slăvească marele nume al lui Dumnezeu Cel în Treime lăudat, cântându-l: Aliluia!

ICOSUL al 5-lea

Văzând locuitorii din Alexin şi din împrejurimile sale vieţuirea cea îngerească a fericitei Eufrosina şi darurile binecuvântate ale clarviziunii şi tămăduirii de boli trimise ei de Dumnezeu, au venit la ea cu bolile lor sufleteşti şi trupeşti. Şi cei ce au dobândit ajutorul ei binecuvântat îi aduc aceste laude:

Bucură-te, ceea ce ai primit de la Dumnezeu darul binecuvântat al proorociei;

Bucură-te, că prin acesta pe mulţi de pe drumul necredinţei i-ai întors;

Bucură-te, tămăduitoarea rănilor sufleteşti;

Bucură-te, vindecătoarea bolilor trupeşti;

Bucură-te, mângâietoarea celor întristaţi;

Bucură-te, mijlocitoare sârguincioasă pentru sufletele celor adormiţi;

Bucură-te, ajutor grabnic şi izbăvitor de durere al femeilor care nasc;

Bucură-te, tămăduitoarea copiilor bolnavi;

Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoabă preamărită a întregului ţinut Tul!

CONDACUL al 6-lea

Propovăduitoare a adevărului evanghelic te-ai arătat, fericită, înfăţişând prin vieţuirea ta cea dreaptă chipul adevăratei credinţe şi nevoinţe, de la care noi învăţăm dragostea şi smerenia; căci toţi avem nevoie de un singur lucru, de împărăţia lui Dumnezeu, unde toţi îngerii şi sfinţii îi cântă neîncetat lui Dumnezeu cântarea de biruinţă: Aliluia!

 

 ICOSUL al 6-lea

Aprinzându-se dumnezeiescul şi mântuitorul har în sufletul tânărului negustor Kotelnikov, te-ai arătat nebun pentru Hristos şi nevoitor puternic, fericite Ioane, în oraşul Tul cu binecuvântarea maicii Eufrosina; şi prin sfatul ei mulţi alţi oameni au ajuns la liniştitul locaş al nevoinţei călugăreşti, strigând către ea cu recunoştinţă aşa:

Bucură-te, călăuza mântuirii;

Bucură-te, dătătoarea sfintei binecuvântări;

Bucură-te, rugătoare fierbinte pentru noi înaintea lui Dumnezeu;

Bucură-te, râvnitoarea bunei credinţe;

Bucură-te, ceea ce cu rugăciunea ta aperi sufletele noastre de cursele vrăjmaşului;

Bucură-te, ceea ce ne ajuţi să dobândim virtuţile creştine;

Bucură-te, ocrotitoarea celor binecredincioşi;

Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoabă preamărită a întregului ţinut Tul!

CONDACUL al 7-lea

Vrând Domnul cel iubitor de oameni să arate mila Sa poporului Său, te-a arătat pe tine, maică Eufrosina, puternică nevoitoare şi minunată rugătoare pentru noi, nevrednicii, îndurând cu blândeţe şi răbdare pe oamenii care n-au înţeles nevoinţa ta, dar care, înţelepţindu-se, l-au cântat cu recunoştinţă lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL al 7-lea

Dăruindu-ţi har cu prisosinţă, Domnul te-a păzit, maică Eufrosina, în gerul iernii, ca noi, cei slabi în credinţă şi neputincioşi în viaţă, privindu-te pe tine, să dobândim tărie şi sârguinţă în viaţa crestinească, aducându-ţi aceste laude:

Bucură-te, ceea ce cu puterea lui Dumnezeu legea firii ai biruit;

Bucură-te, ceea ce gerul iernii şi fierbinţeala verii ai îndurat;

Bucură-te, ceea ce, prin nevoinţe aspre, trupul tău sufletului l-ai supus;

Bucură-te, ceea ce cu căldura Sfântului Duh te-ai aprins şi cu dumnezeiască flacără a iubirii te-ai înflăcărat;

Bucură-te, ceea ce de mucenicească vieţuire te-ai învrednicit;

Bucură-te, ceea ce prin smerenie capul şarpelui din vechime l-ai zdrobit;

Bucură-te, ceea ce pe diavoli îi prigoneşti şi cursele lor le nimiceşti;

Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoabă preamărită a întregului ţinut Tul!

CONDACUL al 8-lea

Neobişnuit este să o vedem pe prinţesa Viazemska, maica nebună, care a lăsat totul în lumea aceasta şi cu mare răbdare a îndurat batjocuri şi necazuri. Iar acum se află în Ierusalimul de Sus, cântând cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL al 8-lea

Cu totul minunată şi slăvită este, fericită maică, nevoinţa ta, căci asemenea sfinţilor din trecut ai strălucit în vremurile din urmă prin vieţuirea ta cea placută lui Dumnezeu. Mare har ai dobândit de la Dumnezeu, vindecând bolile, prevestind viitorul şi întorcând oamenii de pe căile pierzării. Pentru care îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, că nu ai primit arătările înşelătoare;

Bucură-te, ceea ce în miezul nopţii pe Mirele Ceresc îl aştepţi rugându-te;

Bucură-te, că, prin răbdarea ta, dreptului Iov i te asemeni;

Bucură-te, ceea ce în timpul bolii, asemenea marelui prooroc Ilie, de corb ai fost hrănită;

Bucură-te, ceea ce pentru Hristos, asemenea lui Alexie, omul lui Dumnezeu, părinţii şi casa ţi-ai părăsit;

Bucură-te, ceea ce pe fericita Isidora o ai urmat;

Bucură-te, ceea ce în gunoaie, asemenea sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos, te-ai sălăşluit;

Bucură-te, ceea ce iarna şi vara, asemenea fericitului Vasile, desculţă ai mers;

Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoabă preamărită a întregului ţinut Tul!

CONDACUL al 9-lea

Toată firea omenească neputincioasă, care vine cu credinţă şi cu dragoste la izvorul tău de lângă râul Oka, se întăreşte; şi orice boală se vindecă, iar noi, cei neputincioşi, ne înălţăm cu duhul ca să-i cântăm lui Dumnezeu cu bucurie cântare de laudă: Aliluia!

ICOSUL al 9-lea

Ritorii cei lumeşti nu se pricep să spună greutatea şi măreţia nevoinţei tale, maică Eufrosina, cum tu, prin "nebunia" ta, nebunia lumii acesteia ai dat-o în vileag, şi cu neputinţa ta pe cele tari şi înţelepte le-ai ruşinat. Ei nu cunosc puterile şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Dar Domnul, văzând viaţa ta, în ultimele zile ale tale i-a trimis pe îngerii Săi să te cheme la locaşurile cereşti. Şi acum, desfătându-te cu cântarea lor în rai, auzi-ne pe noi care te lăudăm:

Bucură-te, lauda şi ocrotirea oraşelor ruseşti;

Bucură-te, ajutorul nostru grabnic în necazuri şi mângâierea noastră în suferinţe;

Bucură-te, ceea ce, prin apa izvorului tău, celor suferinzi le dai vindecare;

Bucură-te, că pe cei ce cinstesc pomenirea ta cea sfântă în toate îi ajuţi;

Bucură-te, ceea ce, prin nevoinţa nebuniei, pe "înţelepţii" veacului acestuia i-ai ruşinat;

Bucură-te, ceea ce chip al evlaviei creştine nouă te-ai arătat;

Bucură-te, ceea ce cu drepţii şi sfinţii eşti cinstită pe pământ;

Bucură-te, ceea ce cu fericiţii şi nebunii pentru Hristos eşti biruitoare în ceruri;

Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoabă preamărită a întregului ţinut Tul!

CONDACUL al 10-lea

Vrând să-ţi mântuieşti sufletul, maică Eufrosina, ţi-ai dus viaţa cea îndelungată de o sută de ani pe drumul cel greu al nevoinţei şi al nebuniei pentru Hristos. Şi acum, ajungând în locaşul liniştit al lui Hristos, cu bucurie îi cânţi: Aliluia!

ICOSUL al 10-lea

Zid care apără de năvăliri, necazuri şi boli, te-ai arătat, fericită Eufrosina, tuturor celor ce aleargă la tine pentru ajutor şi apărare. Cu acesta îngrădeşte-ne şi pe noi, cei care alergăm la tine, apărându-ne de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, de năvălirile celor de alt neam, de necazuri şi de boli, căci din adâncul sufletului îţi cântăm:

Bucură-te, ceea ce vedere orbilor le dai;

Bucură-te, ceea ce cu apele izvorului tău pe cei neputincioşi îi tămăduieşti;

Bucură-te, ceea ce pe mulţi de pe patul bolii îi ridici;

Bucură-te, că pe cei ce se află în necazuri şi supărări îi ajuţi;

Bucură-te, ceea ce la limanul mântuirii ne călăuzeşti;

Bucură-te, ceea ce pururea lui Dumnezeu pentru noi, nevrednicii, te rogi;

Bucură-te, ceea ce, prin mijlocirea ta, de ispitele diavoleşti ne aperi;

Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoabă preamărită a întregului ţinut Tul!

CONDACULal 11-lea

Cântare de mulţumire îi aducem lui Hristos, Dumnezeului nostru, Care ne-a dăruit-o nouă pe marea şi placuta Lui cuvioasă Eufrosina, cea grabnic ajutătoare în necazuri şi preamărită făcătoare de minuni, care îi cântă: Aliluia!

ICOSUL al 11-lea

Sfeşnicul luminos al sufletului tău văzându-l arzând, poporul care se afla în întunericul păcatului a năzuit spre lumina vieţii şi a virtuţilor. Şi, privind plecarea liniştită la Domnul şi chipul luminos al maicii Eufrosina, care strălucea de fericirea cerească şi răspândea bună mireasmă, L-a preamărit pe Dumnezeul Cel minunat întru sfinţii Săi, şi a cântat acestea:

Bucură-te, ceea ce cu lumina lui Dumnezeu pe drept-credincioşi i-ai luminat;

Bucură-te, ceea ce cu harul lui Dumnezeu în mijlocul păcatului ai strălucit;

Bucură-te, muceniţă de bunăvoie şi sfântă cuvioasă;

Bucură-te, ceea ce prin răstignirea trupului, prin omorâre şi smerenie lui Hristos, Celui ce a suferit pe cruce, ai urmat;

Bucură-te, ceea ce în biserica împărătesei Cereşti te odihneşti;

Bucură-te, ceea ce cu cununa raiului de Domnul eşti încununată;

Bucură-te, ceea ce pe îngeri cu vieţuirea ta i-ai uimit;

Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoabă preamărită a întregului ţinut Tul!

CONDACUL al 12-lea

Har bogat izvorăşti, fericită Eufrosina, peste cei care cinstesc pomenirea ta şi aleargă la acoperământul tău. Nu ne lăsa, ci ajută-ne ca, prin mijlocirea ta, să dobândim iertarea păcatelor, vindecarea bolilor, alungarea atacurilor vrăjmaşe, şi, mântuindu-ne, să preaslăvim marea milostivire a lui Dumnezeu, cântându-l cântare de biruinţă: Aliluia!

ICOSUL al 12-lea

Cântând multele tale minuni, maică Eufrosina, te lăudăm şi cu toată inima te rugăm: dă-ne nouă, sfântă cuvioasă a lui Dumnezeu, ajutor şi binecuvântare în toate ostenelile şi faptele noastre bune, că să te mărim cu recunoştinţă:

Bucură-te, sfântă şi preaînţeleaptă fecioară;

Bucură-te, preaminunată mireasă a lui Hristos;

Bucură-te, mijlocitoarea noastră înaintea lui Dumnezeu;

Bucură-te, ceea ce, cu bărbăţie, crucea ta pe pământ a purtat-o;

Bucură-te, ceea ce veşnică mântuire astfel ai dobândit;

Bucură-te, fericită maică, de toţi iubită;

Bucură-te, ceea ce în cer şi pe pământ eşti cinstită şi fericită;

Bucură-te, fericită maică Eufrosina, lauda Koliupanovului şi podoabă preamărită a întregului ţinut Tul!

CONDACUL al 13-lea (de trei ori)

O, fericită maică Eufrosina, auzind nevrednicele noastre laude şi primind această puţină rugăciune a noastră, roagă-L pe Domnul nostru lisus Hristos să ne dea tot ce e bun pentru folosul sufletelor şi trupurilor noastre, ca să ne învrednicim şi noi împreună cu tine de viaţa veşnică şi să îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice Icosul întâi: Din tinereţea ta ai îmbrăţişat... şi Condacul întâi: Celei alese de Dumnezeu din palatele împărăteşti...

 

RUGĂCIUNE

O, fericită maică Eufrosina, pe pământ nebună pentru Hristos, în ceruri preaînţeleaptă, care ai sfârşit în chip minunat drumul tău pământesc de o sută de ani! Caută acum din înălţimea cerului spre noi, păcătoşii, care în marea vieţii stăm învăluiţi de patimile şi suferinţele trupeşti, de ocările şi ispitele lumeşti, şi de numeroasele curse diavoleşti. Şi corăbiile sufletelor noastre sunt deja aproape de înec, căci nu au ancora puternică a credinţei, şi îşi pun nădejdea în puterile lor şi în ajutorul omenesc, iar sfeşnicul iubirii şi al evlaviei s-a stins.

Nu zăbovi, maică Eufrosina, ci ajută-ne nu după vrednicia noastră, ci după milostivirea ta, asemănându-te Atotmilostivului Mântuitorului nostru lisus Hristos.

Întăreşte-ne în credinţă, nădejde şi dragoste. Pe cei reci şi împietriţi la inimă încălzeşte-i cu râvna ta, tămăduieşte bolile noastre, ia de la noi necazurile şi tristeţea, dă-ne nouă mână de ajutor pe acest alunecos drum pământesc, ca să ne întărim cu trupul şi cu sufletul, să purtăm răbdători crucea noastră cu nădejdea în Dumnezeu şi, cu grabnica ta mijlocire, să ne învrednicim după moarte de viaţa cea veşnică şi fericită, slăvind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.

Rugaciune a mamei pentru copiii sai

Dumnezeule, Ziditorule al tuturor fapturilor! Adaugand mila peste mila, m-ai facut vrednica sa fiu mama, bunatatea Ta mi-a daruit copii, si indraznesc sa spun ca ei sunt co piii Tai, fiindca le-ai dat fiinta, i-ai facut vii inzestrandu-i cu suflet nemuritor, i-ai renascut prin botez spre viata cea potrivita cu voia Ta, i-ai infi at si i-ai primit in sanul Bisericii Tale.
Doamne! Pazeste-i in har pana la sfarsitul vie tii lor, invredniceste-i sa se impartaseasca de Tai nele legamantului Tau, sfinteste-i cu adevarul Tau, ca sa se sfinteasca in ei si prin ei sfant nu mele Tau! Trimite-mi ajutorul Tau haric ca sa ii cresc spre slava numelui Tau si folosul aproape lui! Da-mi in scopul acesta rabdare si putere!
Invata-ma sa sadesc in inima lor radacina ade varatei intelepciuni - frica Ta! Lumineaza-i cu lumina intelepciunii Tale ce carmuieste intreaga lume! Sa Te iubeasca din tot sufletul si din tot cugetul lor, sa se lipeasca de Tine din toata inima si sa tremure de cuvintele Tale toata viata lor! Daruieste-mi pricepere sa le arat ca viata cea ade varata sta in pazirea poruncilor Tale, ca ostenea la intarita de cucernicie aduce toata viata de aici multumire lipsita de tulburare, iar in vesnicie -fericire negraita.
Descopera-le lor intelegerea legii Tale, ca pa na la sfarsitul zilelor lor sa aiba simtamantul ca Tu esti pretutindeni! Sadeste in inima lor teama si dezgustul de orice faradelege, ca sa fie fara de prihana in caile lor, ca sa-si aduca aminte intot deauna ca Tu, Dumnezeule Atotbune, pazesti cu gelozie legea Ta si dreptatea Ta! Tine-i in curatie si in evlavie fata de numele Tau, incat sa nu prihaneasca Biserica Ta prin purtarea lor, ci sa tra iasca dupa randuielile ei!
Insufleteste-i cu ravna pentru invatatura folositoare si fa-i in stare de toate lucrurile cele bune, ca sa castige intelege rea cea adevarata a cunostintelor de care au ne aparata nevoie, ca sa se lumineze cu stiinta cea binefacatoare pentru omenire.
Doamne! Da-mi intelepciune ca sa intiparesc cu trasaturi de nesters in inima si in mintea copi ilor mei frica de intovarasirea cu cei ce nu stiu de frica Ta, sa le insuflu indepartarea de orice inso tire cu cei nelegiuiti, ca sa nu ia aminte la impreuna-vorbirile cele putrede, sa nu fie abatuti din calea Ta de pildele cele rele, sa nu se sminteasca de faptul ca uneori calea nelegiuitilor propaseste in lumea aceasta!
Cerescule Parinte! Daruieste-mi harul de a nu le face copiilor mei sminteala prin faptele mele, ci a-i feri de rataciri, de a le indrepta greselile, de a le infrana indaratnicia, de a-i abate de la nazu inta spre desertaciune si usuratate. Sa nu fie fu rati de ganduri nechibzuite, sa nu umble dupa poftele inimii lor, sa nu se mandreasca in cuge tele lor, sa nu Te uite pe Tine si sa nu uite de le gea Ta, ca faradelegea sa nu dea pierzarii mintea si sanatatea lor si pacatele sa nu le moleseasca puterile sufletulului si ale trupului.
Judecatorule Drept, Care ii pedepsesti pe copii pentru pacate le parintilor pana la al treilea si al patrulea neam! Abate aceasta pedeapsa de la copiii mei, nu ii ba te pe ei pentru pacatele mele, ci stropeste-i pe ei cu roua harului Tau, ca sa sporeasca in virtute si in sfintenie, sa creasca intru buna voirea Ta si in tru dragostea oamenilor evlaviosi.
Parinte al indurarilor si a toata milostivirea! Din dragoste de mama, le-as dori copiilor mei toata imbelsugarea bunatatilor pamantesti, le-as dori binecuvantare din roua cerului si din gra simea pamantului, insa fie cu ei sfanta voia Ta! Randuieste-le soarta dupa buna voirea Ta, nu ii lipsi in viata de painea cea spre fiinta, trimite-le toate cele trebuitoare in vremelnicie spre doban direa vesniciei fericite, fii milostiv cu ei cand vor pacatui inaintea Ta, nu le socoti lor pacatele ti neretii si ale nestiintei, fa inimile lor sa se umi leasca atunci cand se vor impotrivi calauzirii harului Tau, pedepseste-i si miluieste-i, indreptandu-i la calea bineplacuta Tie, dar fara sa-i lepezi de la fata Ta! Primeste cu bunavointa rugaciunile lor, daruieste-le reusita in tot lucrul bun, nu aba te fata Ta de la ei in zilele necazului lor, ca sanu-i ajunga ispite mai presus de puterile lor. Adum-breste-i cu mila Ta, ca sa umble ingerul Tau cu ei, pazindu-i de toata nenorocirea si calea rea.
Dumnezeule Atotbune! Fa-ma mama care se veseleste de copiii sai, ca sa imi fie bucurie in toate zilele vietii mele si sprijin la batranete. Invredniceste-ma sa ma infatisez impreuna cu ei la infricosatoarea Ta Judecata nadajduind in milos tivirea Ta si sa zic cu nevrednica indraznire: "Ia ta eu si pruncii pe care i-ai dat mie, Doamne!", ca impreuna cu ei, preaslavind bunatatea Ta cea ne povestita si iubirea Ta vesnica, sa preainalt prea­sfant numele Tau, Parinte, Fiule si Duhule Sfinte, in vecii vecilor. Amin.

Minune din zilele noastre (1993): ce au spus dracii la o exorcizare (Sfant Maslu)

    Extras din carticica “Puterea Sfantului Maslu”, Arh. Ioanichie Balan, Ed.Mitropolia Moldovei si Bucovinei 1993, cu binecuvantarea IPS (acum PF) Daniel.

    “Un caz deosebit s-a petrecut la Manastirea Sihastria din judetul Neamt, in zilele de 24-29 ianuarie 1993.

    O tanara crestina din partile Dambovitei, chinuita de duhuri rele datorita unei vrajitoare din sat, a venit la manastire cu multa credinta pentru Sf.Maslu, insotita de rudele ei. Dupa ce a fost marturisita, i s-au facut noua Sfinte Masluri cu sapte preoti, fiind greu muncita de demoni. Pe linga marea credinta a bolnavei, intarita de multa rugaciune si de post, de smerenie si rabdare uimesc, mai ales, cuvintele rostite de demoni in timpul sfintelor slujbe, pe care le redam in continuare, spre folosul credinciosilor.
    Acesta este un caz foarte rar, diavolii din ea fiind siliti de Hristos sa se marturiseasca public cum si de ce se lupta atat de mult cu crestinii ortodocsi, de ce nu vor sa iasa din oameni si ce scop urmaresc.”

    A existat, la vremea respectiva, si o inregistrare audio, pe caseta, a acestor dialoguri… Vocile, tonalitatile infioratoare si volumul faceau imposibila posibilitatea ca acestea sa poata fi produse de acea femeie. (De asemenea, conform martorilor la astfel de intamplari, buzele celor posedati adesea nu se misca, astfel ca, ei insisi, nici nu ar avea cum sa moduleze cuvinte.

    Un alt argument in favoarea autenticitatii exorcizarilor este acela ca, adesea, poate fi nevoie de multi oameni pentru a tine piept fortei degajate de o persoana aflata in aceasta situatie, indiferent de cat de firava este aceasta…)

    Tineam minte de aceasta brosura, m-am gandit sa caut textul pe internet si, dupa incercari zadarnice, mi-a venit idea sa caut cu cuvintele “Fa crucea stramb” – asa urlau dracii, printre altele, acolo, fapt care ar trebui sa ne dea de gandit… – si asa am gasit textul, pe un forum…
 

“LA AL DOILEA SFANT MASLU
IN SEARA ZILEI DE 24 IANUARIE

    In timp ce rudele aduceau bolnava Maria la Sf.Maslu, diavolul din ea spunea:
– Nu te mai lupta cu mine, ca ai sa mori! Degeaba te lupti cu noi, ca nu plecam! Suntem tot iadul pe tine. Suntem capetenie. Fa voia noastra, esti tanara, ai sa mori! Nu plecam din tine decat moarta… Unde sa ne ducem?… Unde sa ne ducem? intrebau diavolii.
Iar din mijlocul celor 7 preoti, preotul proiestos le-a zis:
– Duceti-va in locuri pustii si fara de apa!
Diavolii au raspuns:
– Nu plecam in pustie, ca acolo nu sunt oameni!
– Pleaca, duhule necurat, in iad! i-a spus acelasi preot.
Iar diavolul a raspuns din nou:
– Nu plec fara sufletul asta.
– Pleaca, duhule rau, dintr-insa,a zis iarasi preotul.
– Este al nostru sufletul ei, au raspuns diavolii din ea.
Dupa inceperea Sf. Maslu, cand preotii o insemnau cu Sf.Cruce, diavolul striga cu groaza:
– Ma arde!… Ma arde!…
In momentele de liniste, cand bolnava se inchina si se insemna cu semnul Sf. Cruci, diavolul din ea striga, amenintator:
– Nu te inchina! Fa crucea stramb, caci toti care fac crucea stramb sunt ai nostri, iar cei ce o fac drept ne biruiesc!
In timpul moliftelor de dupa Sf.Evanghelie, diavolii din nou strigau cu manie:
– Santem in ochi, santem in gura, santem in urechi, santem in maini, santem in picioare, santem in toate madularele tale… Nu plecam, esti data noua…
Dupa continuare rugaciunilor de sanatate, diavolii au strigat:
– Degeaba va luptati, ca nu plecam. Este data noua!
La insemnarea cu Sf.Cruce pe crestetul bolnavei, aflata in stare de letargie, diavolul striga:
– Ma arde crucea!… Ma arde crucea!…
La stropirea cu aghiasma de catre preoti, diavolii iarasi strigau:
– Ma arde!… Ma arde rau!… Nu putem sa ne intoarcem in iad fara sufletul ei. Este a noastra. Ne-a fost data noua!…
Iar catre femeia bolnava zicea cu manie:
– Fa voia noastra si vei scapa!
Dupa citirea Evangheliei a doua, diavolii strigau:
– Unde sa ne ducem?… Unde sa ne ducem?…
– Duceti-va la vrajitorea care v-a trimis! le-a spus preotul din mijloc. Iar demonii au raspuns:
– E moarta Ghiorghita. Gheorghita ne-a trimis!
Iar preotul le-a spus din nou:
– Duceti-va la Gheorghita!
– E in iad, si trebue sa te luam si pe tine (pe bolnava) acolo. E vai de noi daca plecam fara tine in iad! au raspuns demonii.

    La alta rugaciune de la Sf.Maslu, pe cand diavolii o chinuiau cumplit pe bolnava, preotul proiestos (cel din mijloc), a zis:
– Iesi, duhule rau, din ea!
Iar ei au raspuns:
– N-a sosit vremea mantuirii ei! Trebue s-o chinuim!
– Du-te, diavoloe, in iad! A zis cu tarie acelasi preot.
– N-a sosit vremea noastra. De ce sa plecam din ea ,daca s-a dat noua?
La alta rugaciune citita pe capul bolnavei Maria, diavolii indemnau:
– Fa voia noastra si vei scapa de chinuri!…. Nu putem pleca in iad fara tine….
Intr-un moment de liniste, bolnava spunea:
– Au venit din trei parti asupra mea…
In timpul stropirii cu aghiazama si insemnarii bolnavei cu Sf.Cruce, diavolii strigau cu jale:
– Ne topeste!… Ne arde!…. Ne biruie!….
Iar bolnavei ii zicea cu amenintare:
– Nu te lupta cu noi, ca vei muri! Esti tanara, ai sa mori! Noi plecam, dar vei muri….
Preotii iarasi ziceau la rugaciune:
– Iesi, demone, dintr-insa!
– Nu plecam! Nu plecam! Nu putem sa ne intoarcem in iad fara tine. Esti data noua! Gheorghita e la noi! Trebue sa vii si tu… Nu te mai inchina! Vei muri! strigau diavolii poruncitor. Apoi mieunau ca pisica….
    Dupa alta Evanghelie, strigau din nou:
– Fa voia noastra si vei scapa.Vino cu noi!…
La stropirea cu aghiazma, dupa ultima molitfa, diavolii strigau:
– Aoleuuuuu!…. Ma topeste!.. Ma arde!… De ce m-ati adus aici? Dati-mi tuica si carne sa mananc…. Mantuirea ta nu e aici….
Ca replica la ectenia preotilor pentru lume,”Sa ne rugam pentru pacea lumii..”, diavolii strigau:
– Lumea e a noastra! Suntem peste tot! Noi vom birui!…

LA SFANTA LITURGHIE
DE LUNI 25 IANUARIE

    Asistand la Sfanta Liturghie, bolnava Maria statea jos, sub apasarea duhurilor rele. Iar la iesirea cu Sfintele Daruri, diavolii au strigat cu vaite prelungi:
– Aoleuuu!…. Ma arde!…. Ma arde!… Ne biruie!…. Aoleuuu!…. O castiga Hristos! O pierdem! O pierdem! Ne-o ia Hristos!… Suntem capetenie, unde sa plecam? Unde sa ne ducem? Noi plecam, dar ea moare!
    Cand bolnava se inchina in biserica, diavolii strigau:
– Nu te mai inchina drept! Fa voia noastra si te scapam de chinuri! Fa voia noastra!…Nu plecam fara tine in iad. Nu stiii ce oacara primim! De sufletul ei nu ne putem atinge….
    Dupa terminarea slujbei, bolnava Maria ne marturisea ca in timp ce se trageau clopotele pentru inceperea Sfintei Liturghii, ea vedea cum diavolii ies pe poarta manastirii afara.

LA AL-3-LEA SFANT MASLU
DIN NOAPTEA de 25-26 IANUARIE

– Arhanghelii ne topesc!… Arhanghelii!…
Dupa prima Evanghelie din nou strigau:
– Ce sa ma fac? Unde sa ma duc?… Nu o mai chinui….
Dupa rugaciunea intai, ziceau:
– Nu avem voie sa plecam fara sufletul ei… Degeaba ne-am ostenit! Se duce osteneala noastra!….
In timpul citirii Evangheliei a doua, strigau din nou:
– Ne temem! Ne temem! Nu trebuie sa plecam fara sufletul ei!… In timpul rugaciunii a doua, ziceu cu manie:
– Vai de mine ce ocara am! Unde sa ma duc? Avem invoiala (voie)sa chinuim lumea…. Cine ne face voile, nu le facem nimic. Cine vrea sa ne ia locul nostru(in rai), ne luptam cu ei!….
In clipa aceea, bolnava Maria zacea jos si, cuprinsa de grea durere, striga:
– Doamne, ce sageti au infipt in mine!
Iar demonii raspundeau:
– O sa plecam….Toate sagetile sint asupra ei!…. Sa faca voia noastra si o lasam in pace!… In timpul citirii altei Evanghelii, diavolii se vaitau:
– Ce patesc eu pentru preoti!……. Arhanghelii o izbavesc!….
La citirea ultimei Evanghelii, diavolul striga cu groaza:
– Nu mai am putere! Ma arde ca focul! Nu mai am deloc putere.. Mi-a luat toata puterea… smerenia ne topeste si milostenia!
– Doamne, ce ma sageteaza! striga cu durere bolnava. Ma jupoaie de vie!….
Iar la ultima rugaciune, cand s-a deschis Sf. Evanghelie pe capul bolnavei, demonii strigau cu durere catre preotul care citea:
– Ne topeste! Nu mai am putere cum am avut! Inainte am avut putere mult mai mare! Nu mai citi ca o sa plec! Mai taci din gura! Nu stii ce batjocura am eu in iad…. Tot te chinui. Nu te mai lupta cu mine, striga demonul catre bolnava. Suntem in ochi, suntem in miini, suntem in picioare, suntem in toate madularele ei….

LA SFANTA LITURGHIE
DIN 26 IANUARIE

    La iesirea cu Sf. Evanghelie, demonii au inceput a o munci pe bolnava Maria, trantind-o la pamant si strigand cu glas jalnic:
– Nu ne chinui, Iisuse! Nu ne chinui, Iisuse!…. Prea ne arde!… Prea ne arde!…. Nu ne mai chinui…. Ne arde!
    Apoi, cand preotul citea Sf.Evanghelie, la auzul cuvintelor “Caci, cand vor invia din morti, nici nu se mai insoara, nici nu se mai marita, ci sint ca ingerii in ceruri, diavolul tipa infricosator:
– Vai!….. Nu vreau sa ne ia locul!…. Nuuuuuuu…..
Iar la pomenirea numelui Sf.Ioan Botezatorul, raspundeau cu aceiasi spaima:
– Botezatorul ne topeste!… si apoi, din nou strigau:
-Nu ne chinui, Iisuse!… Nu ne arde!…. Nu ne arde!… Ea e de vina ca nu-mi face voile…. De aceea o chinui…. Nu pot sa-i iau sufletul…. si cand un crestin i-a spus bolnavei:
– Nu te descuraja! Maica Domnului te ajuta! Diavolul i-a raspuns:
– E rana de mult plans!…. Nu mai zice!…. Ea scoate multi crestini din mainile noastre!…. Aoleuuuuuuu…
La cantarea Heruvicului, dupa un urlet graznic, diavolul a strigat:
– Auuuu!…. Nu ne pedepsi!…. Tu ne-ai ingaduit s-o chinuim. Nu ne pedepsi!
– Aoleuuuu!… Ne pierde!… Vai mie!… unde sa ma duc? Degeaba ne-am ostenit! Degeaba ne-am ostenit! S-a dus osteneala noastra! Degeaba ne-am ostenit!…
Cand a iesit preotul cu cadelnita sa tamaieze biserica, diavolul a inceput s-o scuture cu putere si sa marturiseasca cu voce tare:
– Gheorghita m-a trimis!… E colo!…. E acolo, in iad! E a noastra! Ea mi-a dat sufletul. Mi l-a legat. M-a legat de suflet pe toata viata. M-a legat de suflet…..
Apoi iar a continuat sa strige:
– Nu ma lasa! Nu ma lasa!.. Nu ma lasa Creatorul vostru sa-l iau…. Nu vreau sa plec! Nu vreau sa pierd sufletul…. Nu plecam! Nu plecam! Vreau sa te chinui! Sa nu-mi mai faca nimeni voile! Nu plecam!… Aoleu!… Vai noua! Vai noua! Un iad nu-i in stare de un suflet! Vai de noi cand pierdem un suflet! Vai de noi, ce jale e pentru noi! Vai de noi!
La iesirea preotului cu Sfintele Daruri diavolul a urlat cu mare groaza:
– Nu ne arde!… Nu ne arde!.. Aaaauuuuu!…Vaaaai! Ma arde rau! Ma arde rau! Ma arde! Ma topesc ca ceara! Pier ca focul! Ma sting ca a fumul! O pierdem! Aaaauuuuu!….. Aaaaauuuuu!…..
Apoi a inceput a boci in tot felul, a mieuna ca pisica, si a se tangui amarnic:
– Incotro s-o iau?…. incotro s-o iau?… de la Gheorghita am venit… Spun tot! Spun tot ca sunt blestemat! Spun tot ca sint blestemat…. de Creatorul vostru…. Nu e a voastra! E a lui Hristos!… Aoleu!.. cat ai sa mai rabzi sa te luptam? Noi ii acaparam repede pe crestini.
Nemaiputand sa suporte sfintele rugaciuni, demonii din bolnava strigau catre capetenia lor:
– Iesi capetenie, sa iesim si noi! Nu mai putem sa stam! Ne arde rau! Nu mai putem rabda chinurile…. si batjocura… Au!… Au!… Ce sa ma fac?… Aoleu!…. Ce raspuns sa dau? Nu stiii ce oacara am? Nu stiii ce ocara am?
Dupa o pauza, diavolul a inceput din nou sa se vaite:
– N-am stiut unde ma duce! Nu i-am stiut gandul! Nu i-am stiut gandul! Oooo….. ticaloaso!… ai lucrat in taina… Ma distruge… Mi-a aflat toate viclesugurile…. Aaaaauuuuu!… Ne-a mai ingaduit cateva zile, si apoi nu ne mai lasa s-o chinuim. O pierdem! O castiga Hristos! O pierdem ! Vai noua! Tot iadul nu-i in stare de-un suflet!
Apoi, la auzul cuvintelor “si iarasi va sa vina cu slava, sa judece vii si mortiii…” din Crez, demonul striga cu putere:
– Nuuu! Nu vreau judecata! Nu vreau judecata, ca ma tem! Ma tem!….. Vor sa ne-o ia! Vor sa ne-o ia!
La cantarea “Pe Tine Te laudam, pe Tine Te binecuvantam…..”, cand se sfintesc Sfintele, diavolii strigau:
– Voi Il laudati, dar noi Il uram! Voi Il laudati, dar noi Il uram!…. E vrajmas…. e vrajmas pentru noi!
La rostirea rugaciunii Tatal nostru, cand se zicea: “si ne iarta noua gresalele noastre….”, diavolii strigau:
– Va iarta!… Va iarta!….
Iar la citirea rugaciunii de multumire a preotului, diavolul se vaita cu amar:
– Ce patesc eu printre preoti….”

TATAL FURIOS.

Un medic a intrat in spital in graba dupa ce a fost chemat intr-o interventie chirurgicala de urgenta. El a raspuns imediat la apel, si-a schimbat hainele si a mers direct la blocul operator. Inainte de a intra in sala de operatie, a trecut pe langa tatal baiatului, care statea speriat pe hol.

Imediat ce l-a vazut, tatal a inceput sa strige:

“De ce ti-a luat atat de mult timp pana sa vii? Nu stii ca viata fiului meu este in pericol? Nu ai suflet!”

Doctorul a zambit si a spus:

“Imi pare rau, nu am fost in spital si am venit cat de repede am putut, chiar dupa primul apel. As vrea sa va calmati ca sa imi pot face treaba.”

“Sa ma calmez? Cum ar fi daca fiul tau ar fi in acea camera? Tu ai putea fi calm? Daca propriul fiu iti moare din cauza ca medicul intarzie… ce faci?" – a spus tatal mai mult tipand.

Medicul a zambit din nou si a raspuns:

“Vom face tot posibilul sa il salvam”, apoi a intrat in sala de operatie, insa nu inainte de a il auzi pe tatal baiatului spunand “Oferirea sfaturilor atunci cand nu ai nicio problema pare a fi o treaba foarte usoara.”
Operatia a durat cateva ore; medicul a iesit din sala fericit:

“Fiul dumneavoastra este in afara oricarui pericol.” – i-a spus tatalui aflat in sala de asteptare. “Daca aveti orice alte intrebari, va rog sa va adresati asistentei.” – a adaugat medicul.

“De ce este atat de arogant? Nu a putut astepta cateva minute? Voiam sa aflu mai multe detalii despre starea fiului meu.” – a spus tatal cand a vazut o asistenta iesind din sala de operatie.

Asistenta a raspuns cu lacrimi in ochi: “Fiul sau a murit ieri, intr-un accident rutier. Era la inmormantare cand l-am sunat pentru operatia fiului dumneavoastra. Si acum, ca a salvat viata fiului dumneavoastra, a plecat sa isi inmormanteze copilul.”

Morala: Nu judeca niciodata pe nimeni deoarece nu stii cum este viata lor si nici prin ce trec.

PARINTELE ARSENIE BOCA- TRATAMENTE NATURISTE MIRACULOASE

Eram cu Părintele Arsenie şi l-am întrebat: „Ce să facem Părinte, că acum este foarte rău”. Părintele zice: „Va veni şi mai rău”. Zic: „Parcă toate sunt otrăvite. Nici nu ne mai vine să mâncăm”. „Mă, faceţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”. (Maria Matronea, Sibiu)

O femeie avea pietre la fiere si a mers la parintele Arsenie.

Era programata pentru operatie inca parintele i-a spus ” ma, nu te du la nici o operatie; tu fa ce-ti spun eu. Cand te duci acasa sa te duci sa iti cumperi si sa iti face ceai de limba cerbului cu coaja de portocala, dar neindulcit. Bea asa timp de cateva luni, 2-3 luni, bea asa in loc de apa si apoi du-te la control.” Ceaiul acesta zdrobeste pietrele si le transforma in nisip. O piatra localizata la fiere nu se poate elimina decat zdrobita si cu acest ceai se zdrobeste pe cale naturala. Sa incerce toti care au probleme cu fierea si sa vada cum se vor simti.

Părintele cunoştea medicină şi de multe ori ne spunea că „transpirăm” din cauză că nu ne funcţionează bine rinichii. Îi spuneam că îmi cade părul, iar el ne dădea remedii, că şi părul trebuie să se hrănească şi ne spunea să facem gălbenuş de ou cu ulei de ricin şi să ne spălăm capul şi să-l clătim cu oţet de mere. Totdeauna ne dădea soluţii la probleme de sănătate.

Altădată a venit un bolnav de plămâni şi Părintele i-a zis să ia hrean plămădit cu miere de albine, spunându-i că „Cel ce a făcut cerul şi pământul e în stare să lipească o piele ruptă”.

Cine-i ingust la minte, nu are leac nicaieri.

Daca impiedici un guturai prin medicamente il transformi in alte primejdii. Lasa fazele obisnuite ale bolii ca-i cel mai bun leac al ei(al bolii). Ferirea de frig ajunge.

Parca toate lucrurile unui om seamana cu stapanul lor.

Mersese la Părintele o femeie din Făgăraş (d-na Burlea) destul de în vârstă, care avea probleme cu ochii (cataractă), dar ajunsă în faţa lui, femeia a uitat pentru ce a venit la dânsul. Părintele o întreabă: “Care-i baiu’ mă femeie?”, iar ea îi răspunde: “Păi Părinte, am venit aşa, ca să vă văd,”. Părintele o întreabă : “N-ai venit pentru asta, mă! Nu ai venit pentru ochi?”. Bătrânica îi răspunse: “Vai Părinte, mă iertaţi, dar chiar pentru asta am venit la sfinţia voastră”. Părintele Arsenie îi spune: “Mă, şi ce ţi-au spus doctorii? Să te duci şi să te operezi. Aşa-i?”. “Da, Părinte”. “Mă, îi spune Părintele, să nu te duci la operaţie, că o să rămâi oarbă. Să faci ce-ţi spun eu. Primăvara, să pui o sticluţă la viţa de vie, şi din seva pe care o aduni în sticluţă, să iei câteva picături cu pipeta şi să-ţi pui în ochi şi nu o să mai ai nevoie de operaţie”. După un timp m-am întâlnit cu femeia şi cu adevărat nu a mai fost nevoie de intervenţie chirurgicală, pentru că îi trecuse cataracta cu seva de la viţa de vie, precum îi spusese Părintele.

Odata Parintele a spus: “Cand imi dati “telefon” sa staruiti, ca vin “telefoane” din mai multe parti si nu stiu de unde vine “telefonul””. Dar nu era vorba de telefonul propriu-zis. Daca te gandeai la Parintele, Parintele simtea ca cineva ii cere ajutor.(Ierod. Ieronim Coldea).

Când eram copil locuiam în Lisa, nu departe de Mânăstirea Brâncoveanu. Eram 10 fraţi (5 băieţi şi 5 fete). Numele de fată îl aveam Andreiaş. Aveam 13 ani când sora mea cea mare, Elena, de 23 de ani, era bolnavă de ochi (o dureau ochii, îi curgeau lacrimile şi îi scădea vederea). Se gândea să meargă la Bucureşti pentru operaţie. Dar într-o duminică, fiind la mănăstire, a ieşit Părintele Arsenie din biserică şi a strigat (era multă lume): „Leana din Lisa, vino-ncoace”. Când s-a apropiat i-a spus: „Tu eşti bolnavă cu ochii. Să nu te duci la medic la Bucureşti să faci operaţie”. I-a adus apă sfinţită: „Cu ea să te speli pe ochi“. Aşa a făcut şi boala i-a trecut imediat. De atunci a mers tot timpul la mănăstire şi ne-a luat şi pe noi, surorile. Aşa am ajuns să merg şi eu în fiecare duminică. (Bălan Silvica – Făgăraş)

O fată de 13 ani, oloagă, dintr-un sat din Ardeal, a stat o săptămână la mănăstire. Părintele Arsenie a făcut rugăciuni asupra fetei, ea fiind pusă pe un scaun în faţa altarului. Părintele a întrebat-o : Crezi în Iisus Hristos, în Dumnezeu-Tatăl, în Maica Domnului? Ea a răspuns: Cred din toată inima. La fel i-a întrebat şi pe părinţii fetei care au răspuns că şi ei cred. Părintele i-a zis fetei: Dacă crezi, scoală-te şi mergi! Ea a răspuns că nu poate. Atunci Părintele i-a zis iarăşi: Dacă crezi în Iisus Hristos, scoală-te şi vino la mine! Atunci fetiţa s-a sculat pe picioarele ei, ajutată, şi a mers spre Părintele Arsenie. Părintele i-a spus că atât cât va trăi să nu se ducă în lume la distracţii, baluri, dansuri şi să se încredinţeze în mâinile lui Dumnezeu. Dar după 2 ani, la 15 ani, fiind frumoasă, a mers la un bal şi astfel la scurt timp fata a murit.

Părintele Arsenie se izola de lume la izvorul din pădure. Apa de acolo devenise sfinţită prin rugăciunile lui, fiind izvor de mântuire creştinească. Vor fi vremuri grele, iar cei ce se vor osteni până acolo vor fi păziţi şi răsplătiţi de Domnul Iisus Hristos şi vor avea putere în credinţă. Mulţi credincioşi vin la acest izvor cu putere vindecătoare de orice boală, depărtând gândurile rele şi duhurile necurate. (Bârsan Elena – Sâmbăta de Sus)

A venit în biserică un om şi l-a intrebat pe Părintele dacă să mai mănânce fructe şi legume din grădină, că sunt radiaţii multe. Părintele a zis: „Măi, să pice din cer otravă pe pământ şi să mănânci; cine are credinţă, nu are nimic”. (Burs Maria, Ucea de Sus)

Imi amintesc ca la Ramnicu Valcea era un medic endocrinolog de exceptie, dr. Romulus Popescu. Era credincios (pe biroul lui se afla mereu Pravila de la Govora si viata sfantului din ziua respectiva), iar ca medic, parea de neintrecut. Cunostea bolnavul dupa mers, dupa cautatura ochilor. Se uita la el si spunea ceea ce se si intampla negresit: “In doi ani, omul acesta vine la mine”. Indragindu-l si respectandu-l in mod deosebit, ne-am gandit sa punem la cale o intalnire a medicului cu parintele – lucru care s-a si petrecut. L-am adus pe Romulus Popescu la Prislop, am batut la usa chiliei si, parintele, stand cu spatele la usa, a zis fara sa priveasca spre noi: “Hai doctore. De cand te astept!”. Nimeni nu stie ce au discutat unul cu altul. O zi si o noapte au stat zavorati in chilie. Cand a iesit de la parintele, doctorul era ca de pe alta lume, transfigurat si plin de lumina. Intrebandu-l ce s-a intamplat, Romulus Popescu a spus doar atat: “Nu stiu cand a trecut noaptea”. Insistand, el a mai adaugat, ca un rezumat si o concluzie: “Ce sa va spun, maicilor? Daca cineva n-ar avea picioare si ar implini intocmai ce spune parintele, omului aceluia i-ar creste picioarele la loc!“”.

De obicei, pătimesc de cancer cei ce nu postesc niciodată. Cancerul încă n-are leac şi apare fără alte explicaţii, decât ca o frână pedepsitoare a desfrânării stomacului. Se vede că prin el se pedepseşte lăcomia mâncărilor şi obârşia desfrânării. Cancerul, această misterioasă anarhie celulară, mi se pare că vine tot cam din aceleaşi pricini din care vine şi o anarhie socială, tot un dezechilibru dovedeşte în vreo zonă necunoscută a organismului, sau vreo slăbire în serviciul de siguranţă al sistemului nervos. Bănuiesc despre roiul celulelor canceroase că au chiar o altă formă cromozomică; în tot cazul recesivitatea e sigură.

Schimbarea mea s-a petrecut cu viteza şi tăria unui fulger. Îmbrăcată subţire, cu pantofi decupaţi şi talpă de plută, mă plimbam ca un fotomodel printre oameni. La mormântul Părintelui însă, ceva s-a năruit în mine. Am început să plâng fără contenire şi prin faţa ochilor îmi treceau toate păcatele pe care le săvârşisem. Nu ştiu cât timp am stat la mormânt, dar când am revenit în curtea bisericii, aveam un dor cumplit de mântuire, un dor sfăşietor să rămân acolo, să nu mă mai despart de Părintele. Era peste puterile mele să mai plec. Prietenii care mă aşteptau la maşină nu au înţeles nimic.Credeau că am înnebunit, că trec printr-o criză de delir mistic. Într-o secundă am lăsat în urmă tot: o carieră strălucită, o casă superbă în cartierul Primăverii din Bucureşti, luxul şi toate deşertăciunile vârstei. Am câştigat infinit mai mult: ajutorul şi mângâierea Părintelui. (Maica Maria – Măn. Prislop)

Sfaturi şi îndemnuri ale Părintele Arsenie:

– Bolile încep de la suflet, de la minte, de la concepţia despre lume, de la dezechilibrul mintal.

– Paralizia loveşte de obicei pe cei nesătui de avere şi poate fi moştenită.

– De obicei pătimesc de cancer cei care nu postesc niciodată. Cancerul încă nu are leac şi apare fără alte explicaţii, decât ca o frână pedepsitoare a desfrânării stomacului. Se vede că prin el se pedepseşte lăcomia mâncărilor şi obârşia desfrânării.

– Bătrâneţea-i un cavou ajutător… Să nu cârtim la necazuri.

– Fumatul slăbeşte nu numai plămânii, ci şi mintea omului, încât credinţa nu o mai vezi atât de curat.

– Cei bolnavi să ţină regimul bolii în loc de post.

Parintele Arsenie ne sfatuia ca atunci cand avem o problema sa spunem de 9 ori rugaciunea Tatal Nostru.

Tatal nostru Care esti in ceruri Sfinteasca-se numele Tau Vie imparatia Ta Faca-se voia Ta Precum in cer asa si pre Pamant Painea noastra cea de toate zilele Da-ne-o noua astazi Si ne iarta noua gresalele noastre Precum si noi iertam gresitilor nostri Si nu ne duce pre noi in ispita Ci ne izbaveste de cel rau Ca a Ta este imparatia Puterea si Slava In numele Tatalui Al Fiului Al Sfantului Duh Amin.

El recomanda sa spunem cat mai des rugaciunea de mai sus (Tatal nostru) si rugaciunea inimii – “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine … (numele)”.

Aceste doua rugaciuni pot fi retinute usor si pot fi spuse oricand, acasa, pe strada, pe drum, etc. Spunand aceste rugaciuni in gand sau cu voce tare incepi sa le simti, incep sa iti lipseasca cand din varii motive uiti sa le spui.

de dimineata.

Nu-l huli pe Dumnezeu! IATA SOARTA CELOR CE L-AU LUAT ÎN RÂS

John Lennon (Cântăreţ)

Scrie în Biblie (Galateni 6:7): “Să nu vă lăsaţi înşelaţi; să nu râdeţi de Domnul: căci ce a semănat omul, aceea va şi culege”.

Iată povestea câtorva bărbaţi şi femei care L-au luat în râs pe Domnul:

John Lennon (Cântăreţ):

Cu câţiva ani înainte de a muri, într-un interviu pentru o revistă americană, el a declarat: “Creştinătatea va lua sfârşit, va dispărea. Nu este nevoie să îmi susţin această idee. Sunt sigur. Nu am ce spune despre Iisus, însă cei ce-L urmau erau oameni prea simpli, astăzi noi suntem mai cunoscuţi decât El” (1966).

Lennon, după ce a declarat că membrii formaţiei Beatles erau mai cunoscuţi decât Iisus Hristos, a fost împuşcat de şase ori.

Tancredo Neves (Preşedinte al Braziliei):

În timpul campaniei prezidenţiale, acesta a declarat că, dacă ar obţine 500.000 de voturi din partea partidului său, nici Dumnezeu nu l-ar mai putea îndepărta de la Preşedinţie.

Bineînteles, a obiţnut voturile, însă s-a îmbolnăvit cu o zi înainte de a deveni preşedinte, apoi a murit.

Cazuza (Compozitor, cântăreţ şi poet bi-sexual):

În timpul unui spectacol în Canecio (Rio de Janeiro), în timp ce îşi fuma ţigarea, a pufăit fumul în aer şi a spus: “Doamne, asta e pentru Tine.”

A murit la vârsta de 32 de ani, de CANCER pulmonar, într-un fel groaznic.

Cel care a construit Vasul Titanic

După ce s-a încheiat construirea Vasului Titanic, un reporter l-a întrebat cât de sigur era Vasul.

El a răspuns cu un ton ironic: “Nici chiar Dumnezeu nu îl poate scufunda”. Cred că ştiţi cu toţii ce a urmat.

Marilyn Monroe (Actriţă)

A fost vizitată de Billy Graham, în timpul unei reprezentaţii a unui spectacol. Acesta a declarat că Spiritul Lui Dumnezeu l-a trimis să îi predice.

Dupa ce a ascultat ceea ce a avea de spus predicatorul, ea a replicat: “N-am nevoie de Iisus al tău”. O săptămână mai târziu, a fost găsită moartă, în apartamentul ei.

Bon Scott (Cântăreţ)

Fostul vocalist al formaţiei AC/DC. Într-un cântec din 1979, el spunea: “Nu mă opriţi: mă îndrept pe drumul meu, pe drumul care duce în infern”.

Pe 19 februarie 1980, Bon Scott a fost găsit mort, înecat cu propria vomă.

Campinas (in 2005)

În Campinas, Brazilia, un grup de prieteni, beţi, au luat, în drum, o altă prietenă… . Mama a însoţit-o până la maşină şi, îngrijorată de starea în care se aflau prietenii ei, i-a spus, ţinând-o de mână pe fata care se aşezase în masină: “Fiica mea, mergi cu Dumnezeu şi fie ca El să te apere.”

Aceasta a răspuns: “Poate doar dacă El (Dumnezeu) merge în portbagaj, pentru că aici, înăuntru,…. e deja plin.”

Peste câteva ore, a sosit vestea că tinerii au fost implicaţi într-un accident mortal, toţi au murit, maşina era de nerecunoscut, nu se mai putea spune ce tip de maşină fusese, însă, în mod surprinzător, portbagajul era intact. Poliţia a declarat că nu vedea în ce mod a putut rămâne intact portbagajul. Spre surprinderea lor, în portbagaj au găsit un carton de ouă, iar ouăle erau toate întregi.

Christine Hewitt (ziaristă şi redactoră de emisiuni de divertisment din Jamaica )

Ea a declarat că Biblia (Cuvântul lui Dumnezeu) este cea mai proastă carte scrisă vreodată.

În iunie 2006 a fost găsită arsă în maşina proprie.

Mulţi alţi oameni importanţi au uitat că nu există nici un alt nume căruia să i se fi acordat atâta autoritate, precum numele Domnului Nostru Iisus Hristos.

Mulţi dintre aceştia au murit, numai Domnul Nostru Iisus Hristos a murit şi a înviat şi este viu.

Sursa: dervent.ro

Ierom. Petru Pruteanu: DESPRE „(DEZ)LEGAREA CUNUNIEI

Ierom. Petru Pruteanu:

DESPRE „(DEZ)LEGAREA CUNUNIEI”

De fiecare dată când cineva îmi spune că a fost pe la vreo mănăstire, încep să am emoţii. Sunt şi eu călugăr şi iubesc viaţa şi slujbele mănăstirești, dar atunci când fiii duhovniceşti îmi cer binecuvântarea de a merge pe la mănăstiri, ori le spun concret unde să meargă, ori le interzic categoric să meargă la vreuna. Şi aceasta pentru că în prea multe „mănăstiri” (mai ales din Moldova), călugării nu-şi văd de viaţa lor monahală, ci sunt un fel de magicieni care se ocupă cu scoaterea dracilor, masluri continui, „dezlegări de cununii”, prorocii, diferite metode de a ghici sau de a prevesti viitorul etc. 

Acest soi de păgânism (sub forma slujbelor ortodoxe, dar fără duh ortodox) vorbesc despre o credinţă şi o pregătire teologică foarte slabă a clericilor, la care se adaugă manipularea intenţionată care-i face pe oameni să dea până şi ultimul ban acestor şarlatani în haine călugăreşti. Şi, din păcate, oamenii caută anume astfel de „mănăstiri” şi de „călugări”, iar cei care nu fac astfel de „minuni” nici nu sunt consideraţi călugări adevăraţi. Αcestea vorbesc despre faptul că nu doar oamenii din lume, ci şi călugării înşişi, uneori nu înţeleg care-i sensul monahismului şi a vieţii liturgice în mănăstire. Va fi un mare progres duhovnicesc atunci când oamenii vor înţelege că trebuie să meargă doar la mănăstirile în care nu se citesc „molitfele Sfântului Vasile”, nu se „dezleagă cununii” şi nici măcar nu se cunună.

Unul din subiectele predilecte ale „călugărilor magicieni” (dar şi al unor preoţi din lume), este cel al „legării” şi „dezlegării cununiei”. În limbajul bisericesc există două sensuri ale acestei expresii, pe care încerc să le explic mai jos:

1. În trecut, la slujba Cununiei, coronițele/cununile mirilor erau împletite din flori. Acestea erau lăsate pe capetele mirilor după ieşirea din biserică şi, pe toată durata săptămânii „de miere” (transformată mai târziu de occidentali în „lună de miere”), cununile mirilor stăteau agăţate de uşa camerei nupţiale, iar în opta zi mirii le puneau iarăşi pe cap şi veneau cu ele la biserică. Uneori, pentru a fixa mai bine cununa/coroniţa miresei, aceasta era împletită în părul ei, iar preotul trebuia să-i „dezlege cununa/cununia”. Molitfelnicul are şi rugăciuni speciale la scoaterea cununilor, care în prezent se citesc spre sfârşitul slujbei Cununiei, iar pentru a opta zi au fost alcătuite alte rugăciuni, care nu mai au legătură cu scoaterea cununilor. Deci acesta ar fi primul sens al „dezlegării cununiei”.

2. Există şi o valenţă canonico-juridică a „dezlegării cununiei”, care-i vizează pe cei ce au divorţat şi, pentru a putea primi binecuvântarea la a doua căsătorie, cer binecuvântarea episcopului de a o „dezlega” pe prima. Această „dezlegare” canonică a Cununiei este percepută ca o anulare a căsătoriei anterioare, deşi Canoanele Bisericii nu prevăd astfel de posibilităţi şi vorbesc despre recăsătorire mai mult în cazul văduviei (care în trecut era un fenomen mult mai frecvent decât astăzi). Deci, „dezlegarea cununiei” în sens canonic înseamnă o dispensă scrisă obţinută de la episcopul locului. Nu există nici o slujbă specială care să „anuleze” cununia anterioară, ci totul se face printr-un document scris (tot aşa cum nu există slujbe de caterisire din treapta preoţiei). 

3. Pe lângă cele două sensuri ale „dezlegării cununiei” descrise mai sus, „popii vrăjitori” au mai inventat şi un al treilea sens, care se referă la persoanele ce nu se pot căsători, iar dacă s-au căsătorit, au divorţat „fără motiv”. Ei spun că acestor persoane (cele mai multe de gen feminin) „le este legată cununia” şi ea trebuie „dezlegată”. Mai mult decât atât, deşi în cărţile noastre nu există nici un fel de slujbă sau rânduială de „dezlegare a cununiei”, aceştia pretind că ştiu secretul cum să facă o fată să se mărite sau să nu mai divorţeze. Bineînţeles, totul e minciună, iar o astfel de „legare” şi, respectiv „dezlegare a cununiei” pur şi simplu nu există! Cei care inventează acestea sunt nişte escroci mincinoși, care fac bani pe seama unor fete naive şi dezorientate, fără să le apropie în mod corect şi real de Hristos şi Biserică. 

Experienţa arată că motivele necăsătoririi sau divorţului pot fi diferite, şi acestea pot fi atât obiective, cât şi subiective. De multe ori le spun fetelor/femeilor: „dacă vă rugaţi şi postiţi, sunteţi spovedite şi împărtăşite, babele pot să vă toarne toate vrăjile în capul vostru, că ele nu se ating de cei care-L au pe Hristos; iar dacă nu vă rugaţi, nu vă împărtăşiţi, nu mergeţi la Biserică şi vă permiteţi să faceţi diferite păcate, nu trebuie să vă facă nimeni vrăji, că voi singure vă legaţi şi vă blestemaţi! Şi de ce apelaţi la Biserică abia acum, când vi se pare că Dumnezeu a uitat de voi sau este nedrept faţă de voi? Sau nu cumva şi această „dezlegare a cununiei” o percepeţi tot ce pe un act magic, fără să vă intereseze prea mult viaţa duhovnicească?”

Bineînţeles, aceste cuvinte nu sunt decât o metodă de a trezi conştiinţa adormită, pentru a nu căuta problema în afară, ci înăuntru. Dar de multe ori problema nu este nici în afara, nici înăuntrul persoanei (încă) necăsătorite, ci doar în mintea magicienilor în rase, care au văzut că, speriind fetele cu „legarea cununiei”, poţi face bani foarte mari, pentru că unele sunt gata să facă orice (inclusiv „şedinţe intime cu părintele” – cum mi-a fost dat să aud), numai să nu rămână nemăritate. Pentru mine, de exemplu, este clar de ce o fată, care are o astfel de gândire şi cultură, stă încă nemăritată. Dar nu-mi este clar ce are asta cu Biserica şi de ce vrăjitorii în rase de la Saharna nu sunt alungaţi din Biserică sau, cel puţin, nu li se interzice de a pune reclame pe toţi stâlpii oraşelor din Moldova? Sau poate, aidoma altui renumit magician, să dăm şi şarlatanilor de pe malul Nistrului catedre episcopale pe malul Prutului, ca să facem ruşinea „desăvârşită”?

Oameni buni, atunci când aveţi careva probleme duhovniceşti, trebuie alergaţi cu încredere la Dumnezeu şi la Biserică, la fel cum alergaţi la spital când sunteţi bolnavi. Dar aşa cum vă interesaţi de competenţele medicilor şi nu vă încredinţaţi trupul pe mâna oricui, faceţi efortul şi cercetaţi dacă şi preotul îşi face slujirea conform Evangheliei şi canoanelor bisericeşti. Nu este o altă cale de mântuire decât prin Biserică, şi problemele noastre duhovniceşti se rezolvă doar cu ajutorul Bisericii, dar evitaţi preoţii care vă propun soluţii imediate, dezlegări, preziceri şi minuni. Nu sunt de la Dumnezeu toate astea!

Şi ţineţi minte: nu există „legări şi dezlegări ale cununiei” (în sensul descris la punctul 3). Astea sunt invenţii băbeşti, preluate şi de unii popi, care nu sunt preoţi ai lui Hristos, ci „traficanţi de Hristos” şi „vampiri ai sângelui poporului”, cum îi numea Sf. Grigore Teologul pe episcopii din timpul său. Există însă o pedagogie tainică a lui Dumnezeu, care uneori rânduieşte ceva mai bun decât aşteptăm noi la moment, iar alte ori îngăduie „un rău mai mic” pentru a evita altul mai mare.

Deci, dacă sunt persoane care nu se pot căsători şi îşi închipuie că „le este legată cununia”, să meargă să se spovedească la preotul din parohia lor, să se împărtăşească cât mai de des şi, bineîneţeles, să se uite puţin şi la ceea ce mai au de corectat în caracterul şi comportamentul lor, căci şi asta contează foarte mult. Nu strică să se gândească şi dacă nu cumva Dumnezeu le vrea mirese ale Lui sau, pur şi simplu, le aşteaptă să se mai maturizeze pentru a le rândui un mire mai potrivit aici pe pământ…