sâmbătă, 4 aprilie 2015

AICI VIN AI MEI!


Mi-a povestit un frate de mănăstire că, odată, ducându-se la Iaşi la Cuvioasa Parascheva, a văzut la uşa bisericii un ţigănaş de vreo 12 ani care cerşea. După ce s-a închinat, s-a aşezat în-tr-un colţ ca să se liniştească şi să se roage. După câteva clipe l-a văzut pe ţigănaş că mergea şi cumpăra mereu lumânări pe care le aprindea. Mai stând el puţin, s-a dus şi a intrat în vorbă cu el şi printre altele a aflat că de cei mai mulţi bani pe care-i primea cumpăra lumânări şi numai de pu-ţini îşi cumpăra mâncare.
După mai multe discuţii, ţigănaşul a prins drag de fratele acesta şi l-a rugat să-l ia şi pe el la mănăstire să se facă monah. Având o clipă de ezitare, pe urmă s-a hotărât să-l ia, iar după ce a cumpărat bilete pentru tren, îl vede pe ţigănuş că o ia la fugă şi ocupă un compartiment întreg, apoi s-a aşezat în uşă şi a început să strige: „Aici să nu intre nimeni, că vin ai mei!”. I-a făcut semn fratelui să intre, iar el a rămas în continuare de pază la uşă. Nimeni nu a îndrăznit să intre acolo, ştiind ce înseamnă să ai de-a face cu ţiganii.
După ce s-a mai domolit un pic lumea, aşe-zându-se fiecare la locul lui, îl vede pe ţigănuş că iese şi adună câte un bătrân sau câte o bătrână, apoi le zicea: „Intraţi şi staţi aici, până vin ai mei!”. Şi a umplut compartimentul cu oameni bătrâni, fără să mai vină ai lui.
Văzând aceasta, fratele se minuna mult de înţelepciunea copilului şi l-a dus la o altă mănăs-tire, ştiind că în mănăstirea unde era el, nu-l primea stareţul.
Vedeţi cum, în bunătatea Sa, Dumnezeu le rânduieşte pe toate? Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne!

duminică, 29 martie 2015

Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române despre Facebook



DSC_5090_w747_h800_q100[1]

În zilele de 5 şi 6 februarie 2015, la Reşedinţa Patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Dintre hotărârile luate menţionăm:
- Aprobarea noului Regulament al autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor dejudecată ale Bisericii Ortodoxe Române;
…
- Cooperarea pastorală transfrontalieră a eparhiilor ortodoxe române din ţară şi cele din apropierea granițelor României cu scopul organizării şi derulării unor proiecte şiprograme comune pastoral-misionare, social-filantropice şi cultural-educaţionale;
- Evaluarea periodică de către Centrele eparhiale a monahilor şi preoţilor care desfăşoară activităţi de comunicare în spaţiul virtual. Utilizarea de către clerul ortodox a mijloacelor de comunicare virtuală în întreaga activitate bisericească trebuie făcută cu scopul de a promova misiunea, viaţa spirituală şi unitatea Bisericii, nu în detrimentul acestora.
Biroul de Presă al Patriarhiei Române

marți, 17 martie 2015

Ateul rușinat de un copil creștin (o pildă ce trebuie raspândită!)


Astăzi foarte mulți oameni se declară atei și de nenumarate ori auzim că și la școală noii dascăli ai acestei societăți moderne se declară astfel și caută să influențeze copii noștri spre acest mod de a gândi.
Din fericire acești copii sunt foarte abili și credincioși și știu să se manifeste corespunzător cu aceaste situații. De pildă noua profesoară de ştiinţe sociale la clasa a cincea dintr-o școală generală se prezintă clasei, după care afirmă că ea este atee, şi întreabă clasa dacă mai este vreun ateu printre copii.
Copiii nu prea ştiu ce înseamnă „ateu” dar pentru a fi pe plac profesoarei (tipic societății românești și educației de la tembelizor), ridică toţi mâna, cu excepţia unui băiat.
„Tu eşti diferit de restul clasei? întrebă profesoara. „Nu eşti ateu?”
„Nu, eu nu sunt ateu!” răspunse cu emfază băiatul.
„Dar atunci, ce eşti?” întrebă profesoara.
„Eu sunt creştin!” răspunse băiatul. „Eu cred în Dumnezeu şi iubesc pe Domnul Iisus, deci sunt creştin! Mama este creştină, tata este creştin, deci şi eu sunt creştin!”
„Aha!” răspunse profesoara. „Părinţii tăi sunt creştini, deci şi tu eşti creştin!
Dar dacă mama ta ar fi o idioată, şi tatăl tău ar fi un idiot, atunci tu ce ai fi?” întrebă profesoara cu un zâmbet ironic de şmecher pe faţă.
„Atunci aş fi un ateu!” declară băiatul lăsând cu fața căzută pe stupida profesoară atee și rușinată de râsul înfundat al copiilor acelei clase.

luni, 3 noiembrie 2014

(Pr. Ilarion Argatu, "Pilde si intamplari adevarate",pag.25)

O PILDĂ PENTRU TRUP SI SUFLET...
Un om de neam bun a sădit o vie şi a îngrădit-o cu gard. Şi, ducându-se la casa tatălui său, a zis: „Pe cine voi pune străjer la roadele mele? Pentru că de voi lăsa aici dintre ai mei, îmi vor pierde osteneala mea. Însă de voi pune lângă poartă un orb şi un olog, de va voi cineva din vrăjmaşi să-mi fure roadele, orbul va auzi, iar ologul va vedea. Iar dacă din aceştia doi ar voi vreunul să fure, ologul nu poate să meargă, iar orbul, de va merge, nevăzând în prăpastie va pieri.” Aşa a făcut, a pus un olog şi un orb la poartă ca să păzească şi a plecat.
După ce au şezut ei la poartă mai multă vreme, a zis orbul ologului: „Oare ce este mirosul acesta bun ce ne învăluie aici la poartă?” Ologul, a răspuns: „Multe bunătăţi ale stăpânului nostru sunt înăuntru, cărora negrăit le este aşa gustul ca şi mirosul. Dar, de vreme ce mai înţelept este stăpânul decât noi, pentru aceea te-a pus pe tine, orb, iar pe mine, olog, ca să nu putem nicidecum merge la acele bunătăţi şi să ne săturăm”. Atunci orbul a răspuns ologului, zicând: „Pentru ce nu mi-ai spus mie mai înaite de aceasta, ca să le luăm mai repede? Pentru că, chiar de sunt eu orb, picioare am şi puternic sunt îndestul ca să te port pe tine. Ia coşul şi te pune în spatele meu şi eu te voi duce pe tine, iar tu să-mi arăţi calea şi vom culege toate bunătăţile stăpânului nostru. Iar când va veni stăpânul nostru vom ascunde faţă de dânsul lucrul acesta, căci de mă va întreba pe mine, voi zice: „Tu ştii Doamne, că sunt orb.” Sau de te va întreba pe tine, tu ai să zici: „Tu ştii, Doamne, că sunt olog.” Şi aşa ne vom arăta mai înţelepţi decât stăpânul nostru”. Deci, urcându-se ologul în spatele orbului şi mergând ei au cules tot rodul stăpânului. Iar, după o vreme, a venit Stăpânul şi văzând via furată, a poruncit să-l aducă pe orb şi i-a zis: „Au nu te-am făcut pe tine bun străjer la via mea, pentru ce ai furat-o?” A răspuns orbul: „Stăpâne, tu ştii că eu sunt orb, că de-aş fi voit s-o fur, nu văd ca să pot merge, aşa că o fi furat-o ologul, nu eu.” Atunci a poruncit stăpânul ca să fie păzit orbul până ce va chema pe olog. Chemând pe olog l-a cercetat şi pe acesta. Şi ologul a tăgăduit zicând că de-ar fi dorit s-o fure nu putea pentru că era olog şi nu putea merge. Atunci stăpânul i-a aruncat pe amândoi, la un loc, în închisoare. Acolo, au început ei să se învinovăţească pentru fapta lor. Ologul, zicea: „Orbule, de nu m-ai fi purtat tu pe mine în spate, eu nu aş fi putut merge şi nu aş fi furat, de vreme ce sunt olog.” Iar orbul zicea: „Ologule, de nu mi-ai fi arătat tu mie drumul, nu aş fi mers eu acolo ca să fur!” Atunci stăpânul, şezând la judecată, i-a judecat şi le-a zis: „Precum aţi furat, aşa să şedeţi, să şadă ologul pe orb” şi a poruncit apoi să-i bată fără de nici o milă.
Tâlcuire:
Omul cel de neam bun (stăpânul) este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Via este pământul şi lumea aceasta. Gardul, sunt Legile sau poruncile lui Dumnezeu. Slugile cele cu Dânsul sunt Îngerii. Cel olog, este trupul omenesc; cel orb, este sufletul omenesc. Iar pentru că i-a pus străjeri la poartă, înseamnă că a dat omului stăpânire peste toate cele pământeşti şi, călcând omul poruncile lui Dumnezeu, pentru aceea s-a osândit. Până la osânda cea veşnică ce va veni la Judecata Obştească, trupul şi sufletul vor sta în aşteptare în locuri diferite. Doar sufletul este osândit vremelnic până la a Doua Venire a Mântuitorului.

O PILDĂ PENTRU TRUP SI SUFLET...
Un om de neam bun a sădit o vie şi a îngrădit-o cu gard. Şi, ducându-se la casa tatălui său, a zis: „Pe cine voi pune străjer la roadele mele? Pentru că de voi lăsa aici dintre ai mei, îmi vor pierde osteneala mea. Însă de voi pune lângă poartă un orb şi un olog, de va voi cineva din vrăjmaşi să-mi fure roadele, orbul va auzi, iar ologul va vedea. Iar dacă din aceştia doi ar voi vreunul să fure, ologul nu poate să meargă, iar orbul, de va merge, nevăzând în prăpastie va pieri.” Aşa a făcut, a pus un olog şi un orb la poartă ca să păzească şi a plecat.
După ce au şezut ei la poartă mai multă vreme, a zis orbul ologului: „Oare ce este mirosul acesta bun ce ne învăluie aici la poartă?” Ologul, a răspuns: „Multe bunătăţi ale stăpânului nostru sunt înăuntru, cărora negrăit le este aşa gustul ca şi mirosul. Dar, de vreme ce mai înţelept este stăpânul decât noi, pentru aceea te-a pus pe tine, orb, iar pe mine, olog, ca să nu putem nicidecum merge la acele bunătăţi şi să ne săturăm”. Atunci orbul a răspuns ologului, zicând: „Pentru ce nu mi-ai spus mie mai înaite de aceasta, ca să le luăm mai repede? Pentru că, chiar de sunt eu orb, picioare am şi puternic sunt îndestul ca să te port pe tine. Ia coşul şi te pune în spatele meu şi eu te voi duce pe tine, iar tu să-mi arăţi calea şi vom culege toate bunătăţile stăpânului nostru. Iar când va veni stăpânul nostru vom ascunde faţă de dânsul lucrul acesta, căci de mă va întreba pe mine, voi zice: „Tu ştii Doamne, că sunt orb.” Sau de te va întreba pe tine, tu ai să zici: „Tu ştii, Doamne, că sunt olog.” Şi aşa ne vom arăta mai înţelepţi decât stăpânul nostru”. Deci, urcându-se ologul în spatele orbului şi mergând ei au cules tot rodul stăpânului. Iar, după o vreme, a venit Stăpânul şi văzând via furată, a poruncit să-l aducă pe orb şi i-a zis: „Au nu te-am făcut pe tine bun străjer la via mea, pentru ce ai furat-o?” A răspuns orbul: „Stăpâne, tu ştii că eu sunt orb, că de-aş fi voit s-o fur, nu văd ca să pot merge, aşa că o fi furat-o ologul, nu eu.” Atunci a poruncit stăpânul ca să fie păzit orbul până ce va chema pe olog. Chemând pe olog l-a cercetat şi pe acesta. Şi ologul a tăgăduit zicând că de-ar fi dorit s-o fure nu putea pentru că era olog şi nu putea merge. Atunci stăpânul i-a aruncat pe amândoi, la un loc, în închisoare. Acolo, au început ei să se învinovăţească pentru fapta lor. Ologul, zicea: „Orbule, de nu m-ai fi purtat tu pe mine în spate, eu nu aş fi putut merge şi nu aş fi furat, de vreme ce sunt olog.” Iar orbul zicea: „Ologule, de nu mi-ai fi arătat tu mie drumul, nu aş fi mers eu acolo ca să fur!” Atunci stăpânul, şezând la judecată, i-a judecat şi le-a zis: „Precum aţi furat, aşa să şedeţi, să şadă ologul pe orb” şi a poruncit apoi să-i bată fără de nici o milă.
Tâlcuire:
Omul cel de neam bun (stăpânul) este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Via este pământul şi lumea aceasta. Gardul, sunt Legile sau poruncile lui Dumnezeu. Slugile cele cu Dânsul sunt Îngerii. Cel olog, este trupul omenesc; cel orb, este sufletul omenesc. Iar pentru că i-a pus străjeri la poartă, înseamnă că a dat omului stăpânire peste toate cele pământeşti şi, călcând omul poruncile lui Dumnezeu, pentru aceea s-a osândit. Până la osânda cea veşnică ce va veni la Judecata Obştească, trupul şi sufletul vor sta în aşteptare în locuri diferite. Doar sufletul este osândit vremelnic până la a Doua Venire a Mântuitorului.
(Pr. Ilarion Argatu, "Pilde si intamplari adevarate",pag.25)

CEA MAI FRUMOASA MUZICA BIZANTINA! SUPERB!

https://www.youtube.com/watch?v=XmzE-G6JLOk

Peştele somn din râul Iordan


Luni, 5 Mai 2014

Peştele somn din râul Iordan

Somnul se mai întâlneşte în foarte multe lacuri şi râuri din lume, dar specia din Iordan este caracterizată de ceva supranatural. La cap, care este ceva mai mare de-o palmă, dacă dăm la o parte carnea până la os, întâlnim un lucru extraordinar.
În râul Iordan, unde a fost botezat Domnul Hristos, există o specie de somn care creşte foarte mare, răpitor şi lacom. Are gura înzestrată cu mulţi dinţi mărunţi dar tăioşi, corpul alungit şi foarte moale la atingere. Aripioarele lui sunt mici şi nu au ţepi. Şi în lacul Kastoria întâlnim somni care depăşesc un metru lungime şi ajung până la 40 de kilograme. Sunt peşti lacomi. Mănâncă tot ce găsesc, peşti, viermi, râme etc. Preferinţa lor sunt râmele şi viermii de apă.
Somnul se mai întâlneşte în foarte multe lacuri şi râuri din lume, dar specia din Iordan este caracterizată de ceva supranatural. La cap, care este ceva mai mare de-o palmă, dacă dăm la o parte carnea până la os, întâlnim un lucru extraordinar. În mijlocul osului, se poate distinge foarte clar imprimat un desen, ce reprezintă trupul unui om. De-a dreapta şi de-a stânga se disting aripi de îngeri, iar deasupra lui, un porumbel zburând cu aripile deschise. Din dreptul porumbelului izvorăsc raze ce coboară asupra omului.
Prin urmare este reprezentată scena botezului Domnului, aşa cum ne-o înfăţişează şi iconografia bisericească. Acest lucru minunat este întâlnit numai la somnul din Iordan şi din lacul Ghenizaret (care-şi primeşte apa tot din Iordan). În nici o parte a lumii nu mai trăieşte această specie. Pescarii de aici, atunci când prind un astfel de somn, îl eliberează din nou în apă şi nu-l mănâncă, deoarece, aşa cum spun ei, Îl simbolizează pe Hristos.
(Părintele Damaschin Grigoriatul, Minunile – mărturie a dreptei credinţe, Editura Areopag, 2011, pp. 145-14

duminică, 2 noiembrie 2014

Comunicatul Sfintei Chinotite a Sf. Munte Athos referitor la introducerea actelor biometrice in Grecia

Ca urmare a depunerii în Parlamentul Grec a proiectului de lege privind „Guvernarea electronică” şi, implicit, cardul cetăţeanului ce urmează a fi emis după adoptarea acestei legi, Sfânta Chinotită a Sfântului Munte doreşte să semnaleze următoarele:
- Cardul cetăţeanului identifică personalitatea cetăţeanului şi îl convertește pe acesta într-un număr din cadrul sistemului guvernării electronice…- Toţi cetăţenii sunt, de acum, înregimentați într-un sistem electronic care controlează şi prelucrează datele vieţii personale (activitatea economică, chestiunile legate de sănătate şi de muncă, comportamentul social etc.) anulând practic libertăţile acestora.
- Deoarece sistemul acesta are capacitatea de a se reprograma cu uşurinţă, considerăm că este real pericolul, pentru toți creștinii, de a li se viola libertatea conştiinţei religioase, privându-i astfel de posibilitatea mărturisirii credinţei şi propovăduirii Evangheliei lui Hristos, în mod liber.
- De asemenea, fiindcă autoritatea utilizării acestui sistem este încredințată unor entități non-definite în ceea ce priveşte caracterul lor public sau privat, cărora li se oferă posibilitatea de a adăuga sau elimina date din cardul cetăţeanului, este posibilă chiar şi eventualitatea folosirii în necunoştinţă de cauză a unor simboluri anticreştine de către credincioși.
Pentru toate aceste motive mai sus arătate, Sfânta Chinotită a Sfântului Munte îşi exprimă profunda îngrijorare şi înaintează Guvernului Elen rugămintea călduroasă de a nu continua demersurile pentru emiterea cardului cetăţeanului, recomandând creştinilor să folosească actualele acte de identitate.
SUNTEM IMPOTRIVA APLICARII OBLIGATORII A ACESTUI TIP DE CARD DE IDENTITATE
Ca și creştini ortodocşi nu trebuie să uităm ”că Cel care este-n voi e mai mare decât cel ce este-n lume” (I Ioan 4, 4) şi că Hristos a „biruit lumea” (Ioan 16, 33), însă aceasta nu antrenează şi consimţământul nostru faţă de practici obligatorii şi contrare libertăţii umane.
Ne rugăm din tot sufletul ca Doamna noastră Născătoarea de Dumnezeu, Apărătoarea şi Supraveghetoarea Sfântului Munte să dea poporului evlavios al patriei noastre puterea de a răzbate în toate greutăţile vieţii şi mai ales în conjunctura dificilă prin care trecem.
† Toţi reprezentanţii şi stareţii din sinaxa comună a celor 20 de Sfinte Mănăstiri ale Sfântului Munte.