sa refuzam cardurile!

Refuzăm cardul de sănătate cu cip.

Ce trebuie să facem după

Cititi si:

VESTE BUNA: 20% dintre brasoveni REFUZA cardul de sanatate!

Dovada calitatii de asigurat se va face, ca si pana acum, cu adeverinta eliberata de angajator, pentru persoanele angajate, adeverinta de asigurat eliberata prin grija casei de asigurari la care este inscris asiguratul sau documentul rezultat prin accesarea de catre furnizorii aflati in relatii contractuale cu casele de asigurari de sanatate.

Cum demonstrezi ca esti asigurat la sanatate? Noile modele de adeverinte, publicate de CNAS

Asiguratii in sistemul national de sanatate beneficiaza, in baza contributiei, de anumite servicii medicale gratuite: de la controale la medicul de familie pana la asistenta medicala de urgenta, servicii de medicina dentara sau medicamente compensate. Pentru a putea beneficia de aceste servicii, o persoana trebuie sa si demonstreze ca este asigurata in sistemul national de sanatate. Documentele care atesta calitatea de asigurat au fost actualizate, un act normativ care stabileste un nou model al adeverintelor eliberate de angajator si de casele de asigurari sociale fiind publicat recent in Monitorul Oficial.Pe viitor, asiguratii vor avea acces la servicii medicale si medicamente doar pe baza cardului national de sanatate, document ce inlocuieste adeverinta de asigurat, conform HG nr. 900/2012. Totusi, cardurile nu sunt inca folosite, intrucat ele nu au fost distribuite catre asigurati. Mai precis, distribuirea cardului a inceput abia de cateva zile, urmand ca in urmatoarele luni acesta sa ajunga la toti asiguratii.Noile documente vor deveni obligatorii doar dupa ce se finalizeaza distribuirea acestora si dupa ce vor fi achizitionate cititoarele de carduri de catre furnizorii de servicii medicale.
“Tiparirea si distribuirea cardului national vor continua in urmatorii patru ani pentru persoanele care vor implini varsta de 18 ani si/sau vor dobandi calitatea de asigurat”, se arata intr-un comunicat emis recent de CNAS.
Potrivit institutiei, dupa distribuirea cardului national, va urma o perioada in care vor rula in paralel cele doua sisteme, pentru ca atat asiguratii, cat si furnizorii de servicii medicale sa se acomodeze cu aceasta solutie informatica si pentru a depista si a remedia eventualele probleme depistate in functionarea acestei solutii informatice.
Prin urmare, dovada calitatii de asigurat se va face, ca si pana acum, cu adeverinta eliberata de angajator, pentru persoanele angajate, adeverinta de asigurat eliberata prin grija casei de asigurari la care este inscris asiguratul sau documentul rezultat prin accesarea de catre furnizorii aflati in relatii contractuale cu casele de asigurari de sanatate.
In acest sens, CNAS a elaborat recent un act normativ care actualizeaza modelele documentelor ce vor fi eliberate asiguratilor de catre CNAS sau angajator. Este vorba despre Ordinul CNAS nr. 581/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobandirea calitatii de asigurat, publicat in Monitorul Oficial nr. 685 din 9 septembrie 2014, ce

abroga vechile reglementari in materie si pe care il puteti consulta in sectiunea noastra de legislatie.

Cum demonstreaza salariatii, pensionarii sau somerii ca sunt asigurati?

Documentul publicat recent nu aduce modificari substantiale fata de prevederile aplicabile pana in prezent. Astfel, ca si pana acum, angajatii isi vor demonstra calitatea de asigurati printr-o adeverinta eliberata de angajator din care sa reiasa ca li se retine si vireaza contributia la Fondul National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate.
Adeverinta se elibereaza pe propria raspundere a angajatorului, iar modelul acesteia este prezentat in fisierul atasat. Adeverinta eliberata de angajator are o valabilitate de 3 luni.
In ceea ce priveste celelalte categorii de persoane asigurate in sistemul national de sanatate, acestea isi vor dovedi aceasta calitate in baza unei adeverinte de asigurat eliberate de Casa de Asigurari de Sanatate (disponibila in fisier atasat), pe baza anumitor documente. Documentele solicitate difera in functie de categoria din care fac parte persoanele respective (sunt someri, pensionari, elevi, etc.). La acest capitol, documentul elaborat de CNAS aduce modificari doar la termenul de valabilitate al adeverintelor eliberate in functie de asigurat.
Totodata, o noutate este si introducerea unei noi categorii care va dovedi calitatea de asigurat cu ajutorul adeverintei. Este vorba despre studentii-doctoranzi care desfasoara activitati didactice potrivit contractului de studii de doctorat. Astfel, acestia vor prezenta urmatoarele documente: act de identitate, contractul in baza caruia desfasoara activitati didactice in limita a 4-6 ore, declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte ca nu realizeaza venituri din munca, precum si o adeverinta eliberata de institutia de invatamant superior din care sa rezulte ca are calitatea de student-doctorand.
Copiii in varsta de pana la 18 ani au nevoie de actul de identitate sau certificatul de nastere, dupa caz. Adeverinta de asigurat le va fi valabila pana cand implinesc 18 ani.
Tinerii cu varsta cuprinsa intre 18 si 26 de ani au nevoie de actul de identitate, declaratie pe propria raspundere ca nu realizeaza venituri din munca, precum si de un document din care sa rezulte ca au calitatea de elev sau student. Mai exact, acestia vor prezenta fie carnetul de elev/student, fie adeverinta de elev/student. Adeverinta are valabilitate pe intreaga durata anului scolar sau universitar.
In ceea ce priveste tinerii cu varsta de pana la 26 de ani care provin din sistemul de protectie a copilului, ei vor avea nevoie de:

• act de identitate;
• document care sa ateste ca au fost inclusi intr-un sistem de protectie a copilului;
• declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte ca nu realizeaza venituri din munca;
• document eliberat de primaria din localitatea de domiciliu prin care sa ateste ca nu beneficiaza de ajutor social;

Adeverinta de asigurat eliberata acestor tineri este valabila pana la implinirea varstei de 26 de ani.
Pentru sotul, sotia si parintii aflati in intretinerea unei persoane asigurate, documentele necesare la eliberarea adeverintei de asigurat sunt: act de identitate, documente care atesta relatia de rudenie cu persoana asigurata (certificat casatorie, certificat de nastere),  declaratie pe propria raspundere ca nu realizeaza venituri proprii, declaratie pe propria raspundere a persoanei asigurate ca are in intretinere persoana respectiva. Adeverinta are valabilitate 3 luni.
Femeile insarcinate sau lauze care solicita eliberarea adeverintei de asigurat trebuie sa prezinte:

• actul de identitate;
• adeverinta medicala;
• certificatul de nastere a copilului – pentru lauze;
• o declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte ca nu realizeaza venituri sau documente justificative din care sa rezulte ca realizeaza venituri lunare sub salariul de baza minim brut pe tara;

Adeverinta de asigurat eliberata va fi valabila 3 luni de la data emiterii (conform vechilor reguli, adeverinta era valabila un an).
Dosarul persoanelor cu handicap trebuie sa cuprinda: actul de identitate, certificatul de incadrare intr-un grad de handicap si o declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte ca nu realizeaza venituri din munca, pensie sau alte surse, in afara celor prevazute de legea prin care li s-a stabilit aceasta calitate. Adeverinta de asigurat va fi valabila 3 luni de la data emiterii, desi, actualmente, documentul este valabil un an.
Parintii aflati in concediu pentru cresterea copilului au nevoie de actul de identitate si de decizia emisa de directiile judetene de munca, familie si egalitate de sanse, respectiv de Directia de Munca, Familie si Egalitate de Sanse a Municipiului Bucuresti. Adeverinta de asigurat va fi valabila pana la inchiderea categoriei in luna de raportare, desi regulile abrogate deja prevedeau ca adeverinta in aceste cazuri are o valabilitate de 2 ani, calculati de la data emiterii.
Pensionarii au nevoie de actul de identitate si de cuponul mandatului postal de achitare a drepturilor, talonul de plata prin cont curent personal deschis la o unitate bancara, din luna anterioara sau decizia de pensionare pentru situatia in care nu s-a realizat plata pensiei. De asemenea, pensionarii vor semna si o declaratie pe propria raspundere ca nu realizeaza venituri impozabile, altele decat cele realizate din pensii.
In cazul pierderii acestor documente sau pana la dobandirea lor, calitatea de pensionar poate fi dovedita cu o adeverinta eliberata de institutia platitoare a pensiei.
Adeverinta de asigurat eliberata pentru pensionari avea, pana acum, valabilitate 2 ani. Totusi, conform noilor reglementari, adeverinta de asigurat va fi valabila pana la data specificata in documentul justificativ sau pana la inchiderea categoriei in luna de raportare.
Somerii trebuie sa pregateasca actul de identitate si carnetul si/sau adeverinta de somaj eliberate de institutiile abilitate. Adeverinta va fi valabila pana la inchiderea categoriei in luna de raportare, desi pana acum valabilitatea documentului a fost de 6 luni.
Pentru eliberarea adeverintei de asigurat in cazul bolnavilor cu afectiuni incluse in programele nationale de sanatate sunt necesare:

• actul de identitate;
• o adeverinta medicala eliberata de medicul curant sau de medicul coordonator al programului de sanatate;
• o declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte ca nu realizeaza venituri din munca, pensie sau alte surse.

Adeverinta de asigurat pentru aceste persoane va fi valabila 3 luni de la data emiterii, fata de 1 an, cat era pana acum.
Persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit legii nr.416/2001, trebuie sa prezinte:

• actul de identitate;
• adeverinta eliberata de catre primaria localitatii de domiciliu, din care sa rezulte ca acestea se incadreaza in categoria persoanelor care au dreptul la ajutor social;

Adeverinta avea in trecut valabilitate 1 an, insa noile norme ale CNAS stabilesc ca documentul va fi valabil pana la inchiderea categoriei.
Beneficiarii de legi speciale (veterani de razboi , vaduve de razboi, persoane persecutate pe criterii politice, etnice sau rasiale, revolutionari) pot obtine adeverinta de asigurat daca prezinta:

• actul de identitate,
• documentele doveditoare ca se incadreaza In una dintre categoriile de beneficiari ai acestor legi;
• declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte ca nu realizeaza alte venituri decat cele prevazute de legile speciale sau pensii.

Si in cazul acestora, adeverinta va fi valabila pana la inchiderea categoriei, desi pana acum avea valabilitate 1 an.
Pentru persoanele care sunt returnate sau expulzate ori sunt victime ale traficului de persoane si se afla in timpul procedurilor necesare stabilirii identitatii va fi nevoie doar de o adeverinta eliberata de institutiile din subordinea Ministerului Internelor si Reformei Administrative din care sa rezulte ca indeplinesc aceasta conditie. Adeverinta de asigurat va fi valabila pana la inchiderea categoriei in luna de raportare, chiar daca pana acum avea o valabilitate de 3 luni.
Personalul monahal va prezenta doar actul de identitate si adeverinta eliberata de unitatea de cult, iar adeverinta primita va fi valabila pana la inchiderea categoriei in luna de raportare.
Consultati in fisierele atasate modelele adeverintelor stabilite de CNAS.
Cine este asigurat, dar nu trebuie sa plateasca contributii la stat? 
Potrivit documentului CNAS, categoriile de persoane care beneficiaza de asigurare de sanatate, fara a datora contributii la FNUASS sunt stabilite de Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii.
Astfel, conform actului normativ, nu datoreaza contributii de sanatate copiii pana la varsta de 18 ani.
Tinerii cu varsta cuprinsa intre 18 ani si 26 de ani sunt, de asemenea, scutiti de la plata contributiei, daca sunt elevi, inclusiv absolventii de liceu, pana la inceperea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, daca nu realizeaza venituri din munca. In mod similar, si studentii de pana la 26 de ani beneficiaza de asigurare de sanatate, fara a plati contributii la stat, daca nu au venituri din munca.
Totodata, beneficiaza asistenta medicala fara a cotiza la stat si tinerii cu varsta de pana la 26 de ani care provin din sistemul de protectie a copilului, cu conditia sa nu realizeze venituri din munca sau sa nu fie beneficiari de ajutor social acordat in temeiul Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat.
In plus, Legea nr. 95/2006 prevede ca sunt scutite de la plata contributiei de sanatate si persoanele persecutate din motive politice, veteranii si vaduvele de razboi, dar si persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit in urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987.
Nici sotul, sotia si parintii fara venituri proprii, aflati in intretinerea unei persoane asigurate, nu trebuie sa plateasca contributia de sanatate si nici femeile insarcinate si lauzele. Astfel, acestea din urma vor beneficia de ingrijiri medicale fara plata contributiei doar daca nu au niciun venit sau au venituri sub salariul de baza minim brut pe tara.
Nu in ultimul rand, beneficiaza de asistenta medicala fara a cotiza si persoanele cu handicap care nu realizeaza venituri din munca, pensie sau alte surse, cu exceptia celor obtinute in baza OUG nr. 102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap, precum si bolnavii cu afectiuni incluse in programele nationale de sanatate, pana la vindecarea respectivei afectiuni, daca nu realizeaza venituri din munca, pensie sau din alte resurse.
Actul normativ intrat recent in vigoare adauga la aceste categorii si studentii-doctoranzi. Prin urmare, studentii-doctoranzi care desfasoara activitati didactice potrivit contractului de studii de doctorat in limita a 4-6 ore conventionale didactice pe saptamana vor fi scutiti de la plata contributiei pe toata durata activitatii.

Proiect de lege privind acordul notarial pentru prelevarea de organe la persoanele decedate

Prelevarea se poate face fara consimtamantul membrilor familiei daca, in timpul vietii, persoana decedata si-a exprimat acordul printr-un act notarial si a fost inscrisa in Registrul national al donatorilor de organe, tesuturi si celule, potrivit unui proiect al Ministerului Sanatatii (MS).
Ministerul Sanatatii a supus dezbaterii publice un proiect de Ordin privind aprobarea modelelor de formulare pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 95/2006 privind activitatea de transplant de organe, tesuturi si celule de origine umana in scop terapeutic.
Astfel, potrivit proiectului, prelevarea de organe, tesuturi si celule de origine umana, in scop terapeutic, se poate face de la persoane majore in viata, avand capacitate de exercitiu deplina, dupa obtinerea consimtamantului informat, scris, liber, prealabil si expres al acestora.
Este interzisa prelevarea de organe, tesuturi si celule de la persoane fara discernamant.

sursa: apologeticum.ro

"Mare-i Dumnezeu"

Trăia odată, în vremurile de demult, pe la începuturile creştinismului, un ceasornicar creştin care, la fiecare vorbă, zicea: Mare este Dumnezeu! În acea ţară domnea pe atunci un împărat păgân care ura mult pe creştini. Auzise împăratul şi de ceasornicarul creştin şi prinsese ură pe el pentru vorba ce o avea. Într-o zi, trimise după el să-l aducă la curtea împărătească.
– Te-am chemat să-mi cureţi inelul acesta şi poimâine să mi-l aduci. Ia seama că, uite, inelul are o piatră scumpă; nu cumva să mi-o pierzi, căci o plăteşti cu capul – zise împăratul.

– L-oi curăţa, înălţate împărate! Mare-i Dumnezeu!
Împăratul ia inelul, spunând că merge să-l pună în cutie; intră într-o altă cameră, scoate repede piatra scumpă din inel, o trimite pe un servitor să o arunce în mare şi, întorcându-se, îi dădu ceasornicarului inelul împachetat fără piatră, zicându-i:
– Acum poţi pleca la lucru; te-oi vedea cât de mare va fi Dumnezeul tău.
Ceasornicarul merse acasă şi, fiind către seară, puse cutia bine în ladă, o încuie, rămânând să se apuce de lucru dimineaţa. A doua zi, femeia lui se duse în târg să cumpere nişte peşte proaspăt de mâncare, iar el se apucă să cureţe inelul. Dar, desfăcând cutia şi luând inelul, rămase încremenit de spaimă: piatra cea scumpă lipsea din inel. Deznădăjduit, îşi puse mâinile pe cap şi începu a striga:
– Doamne Dumnezeule, mare eşti! Ce mă fac eu acum?
În vremea aceea, sosi femeia din târg cu peştele şi, auzind ce se întâmplase, se înfricoşă şi ea. Pe ceasornicar îl aştepta o moarte sigură. Între timp, femeia se apucă să taie peştii, dar, spintecând cel dintâi peşte, ce să vezi? În pântecele lui era o piatră sclipitoare. Ceasornicarul, cum o vede, strigă plin de bucurie: Mare este Dumnezeu!… Asta-i chiar piatra de la inelul împăratului.
Şi se-apucă ceasornicarul, curăţă inelul, iar a treia zi se înfăţişă cu el înaintea împăratului.
– Ei, l-ai curăţat? – întrebă împăratul.
– L-am curăţat preaînălţate împărate. Mare-i Dumnezeu!
Împăratul, când văzu inelul cu piatra în el, rămase uimit.
– Să-mi spui de unde ai luat piatra, căci eu am aruncat-o în mare.
– Ai aruncat-o, împărate, dar… «Mare a fost Dumnezeu!»
Şi îi povesti împăratului întâmplarea cu peştele. Când auzi împăratul această minunată întâmplare, se sculă în picioare şi, ridicându-şi ochii spre cer, zise: Cu adevărat, văd şi eu că mare este Dumnezeul tău!

Dragoste curată

Trăia odată un credincios vestit pentru viaţa lui austeră. Într-o zi, aflându-se în faţa altarului, L-a chemat pe Dumnezeu, zicându-i:
- Doamne, aş fi în stare să fac orice, absolut orice, din dragoste pentru Tine. Supune-mă la orice încercare şi vei vedea că spun adevărul.
- Ia un vas, i-a spus un glas îngeresc, umple-l cu untdelemn, pune-l pe cap, străbate piaţa şi apoi oraşul, stradă cu stradă, şi întoarce-te, dar bagă de seamă, să nu iroseşti niciun strop de untdelemn.
Omul a umplut vasul, l-a aşezat pe cap şi a pornit cu braţele întinse în echilibru, rostind la tot pasul: „niciun strop să nu se irosească!”. Era zi de târg şi bărbatul a străbătut întreg oraşul, stradă cu stradă, fără să piardă niciun strop de untdelemn.
Mulţumit s-a întors şi a aşezat vasul la biserică. A luat icoanele drept martore a izbânzi sale, dar tăcere. Şi în zilele următoare icoanele au rămas mute. Cuprins de disperare, omul, cu capul pe genunchi, plângea amar şi repeta printre suspine: „şi totuşi nici un strop nu s-a irosit”.
Atunci s-a auzit un glas iarăşi:
– La ce-mi trebuie Mie untdelemnul tău, omule? Ce să fac eu, Dumnezeu, cu un vas cu untdelemn? De câte ori, în timp ce purtai vasul pe cap, de câte ori, omule, te-ai gândit la Mine? Niciodată!
Cu adevărat, omul se gândise numai la untdelemn.
– Mai bine ai fi răsturnat vasul şi te-ai fi gândit la Mine, cu iubire. Lasă de-o parte încercările, care te fac vestit, şi iubeşte-Mă cu adevărat.

-Ce seamănă omul, aceea va şi secera-

Un bătrânel împovărat de ani s-a dus să locuiască împreună cu fiul şi cu nora lui, care aveau un băieţel de 4 ani. Mâinile bătrânului tremurau tot timpul, ochii îi erau înceţoşaţi, iar paşii împleticiţi.
Întreaga familie mânca împreună la masă, însă mâinile nesigure ale bătrânului şi vederea lui tot mai slăbită îl puneau mereu în încurcătură – boabele de mazăre i se rostogoleau din lingură pe covor, când întindea mâna după cana cu lapte, jumătate din lapte se vărsă pe faţa de masă. Fiul şi nora se simţeau tot mai iritaţi de neajutorarea lui. Până- ntr- o zi când…
“Trebuie să facem ceva cu bunicu’, a spus fiul. M-am săturat să tot văd lapte vărsat pe masă, să tot calc pe boabe de mazăre şi să tot aud cum plescăie şi troscăie în farfurie!” Aşa că soţul şi soţia au pus o măsuţă în colţul camerei, după uşă. Acolo bunicu’ mânca singur, în timp ce întreaga familie se bucura în jurul mesei. Şi pentru că bunicu’ reuşise să spargă vreo 2-3 farfurii, i-au cumpărat un blid de lemn.
Uneori, când se uitau în direcţia bunicului, familia putea să vadă o lacrimă stingheră în ochii lui slăbiţi şi trişti – singur, după uşă, bunicu’ îşi mânca bucăţica de pâine muiată în lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul şi nora le aveau pentru el erau de mustrare când îi cădea furculiţa pe covor sau când se mai vărsa din lapte pe masă. Băieţelul se uita când la bunicu’, când la mămica şi la tăticu’ lui, fără să spună un singur cuvânt…
Apoi, într-o seară, chiar înainte de cină, tatâl a observat că băieţelul meştereşte ceva pe covor. S-a apropiat şi a vâzut că încearca să cioplească o bucată de lemn. “Ce faci tu acolo? “, l-a întrebat tatăl duios.
Băieţelul şi-a ridicat ochii mari spre tăticul lui şi i-a răspuns la fel de duios: ” O, am treabă, vreau să fac un blid de lemn din care să mănânci tu şi mami când cresc eu mare…” A zâmbit şi s-a întors la “treaba” lui.
De data aceasta a fost rândul părinţilor să rămână fără cuvinte. O linişte apăsătoare s-a aşternut în cameră. şi lacrimi mari şi curate au început să le tremure în ochi, să li se rostogolească peste obrajii care de-acum luaseră culoarea sângelui vărsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvânt, deplină tăcere, dar amândoi ştiau prea bine ce au de făcut.
În seara aceea, soţul l-a luat pe bunic de mănă şi l-a condus cu grijă la masa mare din centrul camerei. Bunicu’ urma să mănânce la masă împreună cu întreaga familie – în seara aceea şi în fiecare seară de-atunci înainte, până la sfârşitul zilelor lui. Şi, dintr-un motiv sau altul, nici fiul şi nici nora nu mai păreau să fie deranjaţi dacă se vărsa din lapte pe faţa de masă sau dacă mai cădea câte-o furculiţă pe covor.
Copiii sunt ca nişte radare extrem de sensibile. Ochii lor nu lasă nimic neobservat, urechile lor sunt întotdeauna pe recepţie, iar mintea lor prelucrează neobosită mesajele pe care le receptionează.

Smerenia goneşte mândria

Un tânăr a venit la duhovnic să se spovedească. S-a întors după două săptămâni: - Părinte, ori sfaturile sfinţiei voastre nu sunt bune, ori dracii au pornit război crunt împotriva mea, ori m-a biruit duhul trândăviei. - De ce spui asta, frate? - Vin la biserică de doi ani de zile. M-am spovedit o singura dată, la început. Mi-am făcut o pravilaă de rugăciune foarte serioasă: dimineaţa – două catisme din Psaltire, după-masă – Paraclisul Maicii Domnului, seara – Acatistul Preadulcelui Iisus. Făceam zilnic trei sute de metanii şi ziceam aproape tot timpul rugăciunea lui Iisus. Nu ştiu cîţi creştini se nevoiau ca mine şi nici câţi erau râvnitori ca mine. Dar de când m-am spovedit la sfinţia voastră, abia termin cele trei catisme din Psaltire şi abia fac o sută de metanii. Părinte, nu e bine, ce credeti că se întâmplă cu mine? - E foarte bine ce se întâmplă cu tine, eşti pe drumul cel bun. - Cum, părinte, nu vedeţi de unde am plecat şi unde am ajuns? - Nu, nu văd, eu văd doar că ai pus început bun. - Ce început bun, părinte, unde mai e nevoinţa mea? - Eu te-aş întreba altceva: oare unde mai e mândria ta că nu mai e nimeni ca tine, că nu mai e nimeni atât de sfânt ca tine? - Părinte, nu ziceam că sunt sfânt… - Să ştii că ortodoxia nu e fariseism, cine face mai multe metanii e campion, cine zice mai multe catisme la Psaltire e mai sfânt. Sfinţii nu au strălucit numai prin sute de metanii, ci mai ales prin smerenie, prin dragoste de Dumnezeu. Nevointa nu este scop în sine, este mijloc. Cine face nevoinţa fără smerenie nu are plată. Înainte te mândreai cu nevoinţa ta, şi mândria îţi dădea putere. Dar, după ce te-ai spovedit şi ai primit canon, şi nu mai făceai ce-ţi trecea prin cap, ci ceea ce trebuia să faci, atunci puterile ţi-au slabit. De demult, un pustnic a ţinut un post foarte aspru, mândrindu-se. Cum a întrerupt postul, a văzut că diavolul mândriei a plecat de la el. Aşa şi tu: ce făceai de capul tău, fără binecuvântarea unui duhovnic, îţi hrănea mândria. Cum ai primit canon, cum au început dracii să îţi dea luptă. Abia acum începi să înţelegi cât de greu este războiul duhovnicesc. Nu te gândi că ai slăbit, gândeşte-te cât de slăbit erai înainte, când te vedeai mai râvnitor şi mai nevoitor decât alţii. Să ştii că mai mult Îi place lui Dumnezeu cel care face un canon mai mic smerindu-se decât cel care face canon mare pentru a-şi hrăni iubirea de sine. Asta nu înseamnă că Biserica nu a avut mari nevoitori, ci doar că aceştia au pus la temelia ostenelii lor smerenia. Să dea Dumnezeu să mergi şi tu pe acelaşi drum. Şi nu numai că vei ajunge să faci aceleaşi nevoinţe ca înainte, ci poate vei face unele mai mari. Dar vor fi nevoinţe încununate de Dumnezeu. Inţelegându-şi greşeala, tânărul îi spuse părintelui: - Da, părinte, aşa este, nevoinţele îmi hrăneau iubirea de sine. Ştiu că sunt mândru, dar vreau să scap de mândrie. Cât mai repede. - Uşor, uşor, că nu e uşoară lupta cu această patimă. De multe ori nu ne dăm seama cum trebuie să luptăm împotriva mândriei. Dar un sfat este sigur: caută sa dobândeşti smerenia. Smerenia goneşte mândria. - Şi dacă nu reuşesc? - Nu poţi reuşi de capul tău. Dar, spovedindu-te des, Dumnezeu te va ajuta să reuşeşti.

"Fericită e căsuţa unde arde căndeluţa!"                                                                                                      În anul 2000, naşii de cununie, mi-au dăruit mie şi soţiei mele o candelă identică cu acea, care ardea neîncetat în casa lor, spunându-ne:
- Dragii noştri să nu uitaţi că Părintele Cleopa a zis: "Fericită e căsuţa unde arde căndeluţa!". De aceea vă îndemnăm să ţineţi mereu candela aprinsă!

Am aşezat în inimă acest cuvânt şi am încercat sa-l împlinim cu toate că nu a fost deloc simplu. La început nu ştiam cum să aşezăm fitilul, cât de mare să-l lăsăm, cât şi ce fel de ulei să punem ... dar mai ales ne lupta gândul:
"Cum să lăsăm candela aprinsă pe timpul nopţii, dacă se întâmplă ceva şi ia casa foc!"

Cu toate acestea, în scurtă vreme ne-am obişnuit cu ea şi ne-a devenit foarte dragă.
Lumina ei ne făcea somnul mai odihnitor.
Cât de frumos este chipul lui Hristos luminat de o candelă, cât de dulce e rugăciunea vegheată de lumina ei smerită, cât de fericită e căsuţa unde arde căndeluţa!

A trecut un an de atunci şi noi aşteptam venirea pe lume a primului copil. Treceam printr-o perioadă grea dar cu un farmec aparte. Era toamnă târzie cu ploaie şi frig. O zi de miercuri ... aproape de-nserat. Şi atunci ne hotărâm:
- Să mergem la biserică la vecernie!

În acel an eram încă studenţi în Arad şi eu şi soţia, în acelaţi an dar secţii diferite. Stăteam în gazdă la doi bătrânei, soţ şi soţie foarte credincioşi ce aveau în curtea lor două case, într-una stăteam noi şi în cealaltă stăteau ei.
Când plecam undeva, aveam obiceiul să le spunem şi lor.
Aşa am făcut şi de data această ... şi am plecat!

În acest timp, ţeava ce alimenta soba cu gaz metan, s-a fisurat, iar camera a început să se umple cu gazul otrăvitor.

Gazda noastră ştia că noi ţinem mereu candela aprinsă, aşa că ori de câte ori noi plecam, ea mai venea să mai verifice din când în când dacă totul e în regulă, că de ... "Doamne fereşte!".
Intrand ea, de afară în casă a simţit mirosul greu perceptibil de gaz şi a înţeles ce s-a întamplat.

Noi veneam de la biserică, fără nici o grijă ... când ajungem acasă, ce vedem ... cu geamurile şi uşile deschise, echipa de la intervenţii muncea de zor să schimbe ţeava fisurată!

Şi am stat noi şi ne-am gândit:
Dacă noi nu am fi plecat la biserică, nu am fi simţiti mirosul de gaz ... şi adormind nu ne-am mai fi trezit ... dacă nu era candela, gazda nu ar mai fi intrat la noi după ce am plecat ca să sesizeze la timp scurgerea de gaz iar noi venind, nebăgănd de seama poate aprindeam becul şi sărea casa în aer!

Au trecut aproape 13 ani de atunci şi dacă veţi trece pe lângă căsuţa noastră noaptea, veţi vedea licărind o luminiţă plăpândă, ce arde liniştit în faţa icoanei lui Hristos.
E candela ce mi-a salvat candva viaţa!

Cu dragoste Părintele Ciprian!

De ce ţipăm?

“Intr-o zi, un intelept puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:

-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?

-Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.

-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? intreba din nou inteleptul.

-Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.

Maestrul intreba din nou:

-Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?

Niciunul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept.

Atunci el ii lamuri:

-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari. Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc au inimile apropiate.

In final, inteleptul concluziona, zicand:

-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere!”